Mulţumind indiferent de împrejurări

Am învăţat că nu trebuie să aştept clipa ca totul să îmi meargă bine pentru a mulţumi. Nu trebuie să simt cum bucuria mă inundă sau problemele sunt rezolvate cu succes pentru a privi cu recunoştinţă în Sus. O inimă mulţumitoare nu ţine cont de împrejurări, ci fie bine sau rău şi în orice condiţii ea recunoaşte suveranitatea lui Dumnezeu asupra prezentului, dar şi a viitorului. Să nu aşteptăm vremuri mai bune pentru a spune mulţumesc şi să nu ne privim prin comparaţie cu soarta altora.

A spune mulţumesc când nu merge totul cum vreau înseamnă încredere deplină şi pace din Cel care a promis pacea Sa. Ce altă jerfă mai plăcută pot aduce decât mulţumirea care înseamnă şi o încredere deplină şi abandonare totală în voia Lui?

Cu mulţumirea este la fel ca şi cu iubirea. Trebuie să îi iubesc doar pe cei care mă iubesc?  Nu, ci şi pe cei care sunt greu de iubit şi chiar pe cei care nu îmi vor binele. Atunci cu mulţumirea este la fel...fie în bucurie şi linişte, fie în împrejurări dificile, trebuie să îmi păstrez atitudinea. De aceea îi spun inimii: „Nu te supăra, ci mulţumeşte! Nu te îngrijora, ci mulţumeşte! Nu te teme, ci mulţumeşte!”

Deci, trebuie să mulţumesc şi atunci  când planurile eşuează şi poate trebuie să o iau de la început..Mulţumesc şi atunci când nu înţeleg, când îmi este greu să merg mai departe, când mă lupt cu îndoieli. Mulţumesc pentru că Tu ştii de ce trebuie să trec prin această încercare, prin acest impas şi frământare. Mulţumesc pentru ceea ce am, dar şi pentru ceea ce nu am şi îmi doresc a dobândi. Cum să fie rugăciunea? Renunţă la cereri şi lasă loc mulţumirii şi nu doar cu buzele, ci întreaga viaţă trebuie să exprime faptul că eşti recunoscător lui Dumnezeu!

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”(1 Tesaloniceni 5.18) Există însă şi o răsplată,pentru că ”cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat”.