Bunătăţile Domnului

“Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.” (Plangerile lui Ieremia 3.21-25)

A fi copleşit de bunătăţile Domnului nu înseamnă neapărat belşug de binecuvântări pământeşti sau spirituale, deşi putem prospera şi să avem şi bunăstare. Să ne gândim că proorocul Ieremia a rostit aceste cuvinte pe când era tare amărât în sufletul său, dar în inima lui licărea un strop de nădejde.  Aflat când în temniţă sau în groapa adâncă cu noroi, când acoperit de batjocura şi ura din partea mai marilor vremii, Ieremia, tocmai el, singurul din acea vreme căruia îi fusese dat să rostească adevărul prin proorociile venite de la Dumnezeu, aduce un cuvânt de îmbărbătare.

Care sunt bunătăţile Lui şi cum le putem recunoaşte? Un prieten spunea :„Faptul că trăiesc, umblu, respir, mă îmbrac, pot mânca, că mă trezesc şi văd cum vine seara..reprezintă doar bunătatea Domnului care se reînnoieşte.”  Da, sunt lucruri mărunte, dar pe care adesea le-am ignorat sau le-am considerat poate o normalitate doar pentru că nu ne-au lipsit şi nu le-am pierdut..totuşi, în acest timp unii nu se pot bucura de ele. “O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!”(Psalm 107.8)

Domnul Dumnezeu are mereu noi şi noi forme de a-şi manifesta bunătatea şi îndurarea faţă de noi. Noi ne schimbăm, dar El rămâne neschimbat. Noi manifestăm răutatea adesea, dar bunătatea Lui nu se schimbă. Noi uneori dovedim nepăsare, dar mila Sa rămâne aceeaşi. „Şi credincioşia Ta este atât de mare!”

Deschide doar ochii şi se va întâmpla să te simţi copleşit de bunătăţile Lui...Bunătatea Sa este văzută de aceia care îşi pun încrederea în El şi Îl caută cu o inimă sinceră.  Iar cei care au ochii deschişi o văd, o înţeleg şi au un belşug necurmat datorită unei inimi mulţumitoare.

“O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!”(Psalm 31.19)