Iov a reacţionat. Nu se spune cât a plâns, despre durerea sfâşietoare pe
care a avut-o în inimă la primirea acelor veşti, ci doar concluzia la care a
ajuns. Am spune că era un om puternic, dar nu tăria de caracter dă răspunsul la
reacţia noastră în faţa problemelor, ci modul de trăire cu Dumnezeu. Iov era
omul care se temea de Dumnezeu şi trăia curat. Şi este adevărat că toate îi mergeau
bine. El însă şi la bine umbla cu Dumnezeu. Reacţia lui „Domnul a dat, Domnul a
luat; fie Numele Domnului binecuvântat” a
fost influenţată şi de relaţia sa cu Dumnezeu pe care a construit-o în timp.
Astfel dă acest răspuns care denotă şi o maturitate şi înţelegere a realităţii controlului
deplin pe care Dumnezeu îl avea în viaţa lui.
Vorbit de bine în
cer, dar sub apăsare pe pământ..pentru el se dădea o luptă.
Cum reacţionezi atunci când drepturile îţi sunt atinse? Poţi binecuvânta
Numele Lui? Sunt poate lucruri şi oameni ce i-ai pierdut, dar Iov a pierdut nu
doar tot ce avea, fiind şi un om cu multe posesiuni, ci şi tot ce agonisise, toţi
copiii lui, dar şi sănătatea sa era în ruină, măcar că nu făcuse ceva rău. Avea
dreptul să întrebe „de ce”?
Ne supărăm la pierderi minore, la atingeri ale reputaţiei
noastre şi a mândriei, dar adevărata încredere şi relaţie cu Dumnezeu este
aceea când poţi să laşi, să renunţi, să te eliberezi sufleteşte de ceea ce ai
şi să poţi să spui “chiar dacă nu se va întâmpla precum vreau sau cred eu că este bine, dă-mi puterea să accept orice Tu găseşti potrivit pentru
binele meu veşnic”. Iov a înţeles că nu
este o întâmplare, ci totul este îngăduit de Dumnezeu. Totuşi prima sa reacţie nu a fost de
răzvrătire, ci „aruncându-se la pământ, s-a închinat.”Da, este uşor să acceptăm aceste adevăruri atunci când în
viaţa noastră nu se întâmplă nimic dureros. Iov este un exemplu pentru noi astfel
că, în orice împrejurare oricât de grea ar fi, opreşte-te şi te analizează...iar
dacă nu vei înţelege, pleacă-ţi fiinţa şi închină-te Lui şi în orice vreme să
Îl binecuvântezi, aducând suspinul, remuşcarea sau frustrarea înaintea Sa.
Iov nu L-a onorat pe Dumnezeu doar pentru binele primit, nu pentru ceea ce
i se oferea, ci pentru ceea ce El era pentru Iov. La fel şi noi să fim mulţumitori pentru toate,
pentru că relaţia noastră cu El nu se datorează lucrurilor pe care le-am primit
sau le vom primi aici, ci datorită faptului că El este Dumnezeul, Stăpânul,
Mântuitorul, bucuria şi nădejdea inimilor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta