Singur în pustiu

Fiecare lucru de sub ceruri îşi are vremea lui. Este poate un timp de pustiu în viaţa ta. Adesea drumul pe calea îngustă are popasuri lungi prin locuri pustii. Acest lucru poate însemna singurătate, sentimentul că ai nevoie de cineva, de un sprijin, un ajutor, când speranţele ţi se năruiesc sau când simţi un gol în suflet.

            Treci prin pustiu şi atunci când cei în care te-ai încrezut te-au dezamăgit. Poate cei apropiaţi te-au rănit. Pe Domnul chiar unul dintre ucenici L-a vândut. Da, nu-i drept să ţi se întâmple astfel, dar dacă Lui I-a fost îngăduit, tu, care eşti doar un slujitor al Său, de ce ai fi scutit?

Trăim o vreme tubure. Pe măsură ce întunericul se extinde, cei în care lumina credinţei arde sunt excluşi şi cei care înflăcărează pe alţii sunt aduşi la tăcere. E pustiu de oameni ai lui Dumnezeu. În aceste vremuri de pustiu spiritual, ia seama unde te afli!

Pustiul de Dumnezeu este un real pericol pentru suflet. Nu poposi prea mult prin astfel de locuri. Caută în permanenţă Sursa Apelor vii de unde să poţi bea constant. Atunci te vei preface într-un izvor din care se vor revărsa râuri de apă ce vor uda şi pe cei însetaţi.

Da, eşti cu adevărat singur atunci când viaţa ta este lipsită de Dumnezeu. Nu oamenii  sunt aceia  care vor umple golul tău, nu prietenii, fraţii, dorinţele împlinite sau sentimentul că eşti iubit. Ei pot doar să îţi ofere satisfacţii de moment, dar sufletul va fi săturat numai în  prezenţa Domnului.

Treci prin pustiu atunci când nu găsesti apă şi arde în tine dorul după Dumnezeu. Poate L-ai căutat în jurul tău, la oameni, în biserici, în lucruri, natură şi fapte...totuşi El este aproape şi se descoperă celui care Îl caută din toată inima.

Nu rătăci prin pustiu. Agar, roaba Sarei, izgonită de acasă, rătăcea prin pustia Beer-Şeba. Rămasă fără apă, ea plângea şi îşi aştepta sfârşitul ei şi al fiului ei. Lângă ea era însă un izvor pe care nu l-a văzut decât atunci când Dumnezeu i-a deschis ochii. Dacă Îl cauţi pe El, chiar şi în cele mai singuratice momente , vei afla prin credinţă,  Izvorul care este chiar lângă tine. Şi, chiar dacă nu ar mai fi nimeni alături, Tu şi cu El formaţi o pereche, şi oricât de arid ar fi pustiul vieţii, dacă este şi El acolo, restul sunt doar binecuvântări primite pe deasupra.

            Am văzut însă că este şi un pustiu necesar, acela la care Domnul Isus îşi cheamă ucenicii adesea. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6.31)

Este acel pustiu care dă odihnă sufletului obosit şi apăsat. Este locul în care încui uşa cămăruţei inimii tale şi te întâlneşti doar tu cu El. Acolo sufletul primeşte odihnă şi este înviorat cu apă vie ca să îşi poată continua călătoria pe acest pământ uscat. “Tot El preface pustiul în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape.”(Psalm 107.36)

Transformă pustiul pe care îl străbaţi într-un loc al binecuvântărilor. Nu ştiu cât vei mai trece pe acolo, dar nu are importanţă câtă vreme ai Apa lângă tine. „Tăcerea îşi are vremea ei şi vorbirea îşi are vremea ei”(Eclesiastul 3.7) Şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are vremea lui.