Am crezut în vorbe
şi în sinceritate,
Am crezut în
gesturi şi ale oamenilor fapte,
Am crezut că-n
viaţă pot găsi şi fericire,
Am crezut în
adevăr, în sentimente şi iubire.
Am crezut în mine
şi ce-aş putea să fac,
Am crezut în
oamenii care mi-au spus ca doar mă plac,
Am crezut în cei
care-L iubesc pe Domnul cu adevărat,
Am crezut în soarta
ce-o pregăteşte El celui curat.
Nu am crezut că
toate s-or nărui pe loc,
Nu am crezut că
viaţa depinde de noroc,
Nu am crezut că
dragostea durează doar o clipă,
Nu am crezut că
omul se-ascunde doar de frică.
De azi aleg să nu mai
cred in om, ci doar în Dumnezeu
Chiar dacă
nu-nţeleg adesea planul Său.
El nu mă părăseşte,
nici nu mă va lăsa
La greu, dar şi la
bine-mi va fi mereu alăturea.
El nu dezamăgeşte,
chiar dacă mă încearcă
La El alerg să-I
spun a inimii povară.
Ceea ce El promite
aceea se-mplineşte
Nu e ca omul care
spune şi-apoi dezamăgeşte.
Un glas astăzi imi
spune:
Nu trebuia să
crezi
În toate aceste
lucruri...ci numai în dovezi
Care în timp
se-arată; nu-n vorbe ce se duc,
Nu în rostiri de-o
clipă pierdute în amurg.
Nu regreta
trecutul, nu mai privi înapoi
Priveşte înainte!
Chiar Domnul e cu noi,
Care din cioburi
sparte lipeşte al tău vas
Şi poate sa reînvie
speranţa ce-a rămas.
Inspirat, si foarte adevarat!
RăspundețiȘtergereAsa-i...ultima strofa parca a fost scrisa pentru mine.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa avem incredere ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta.
Ștergere