O femeie, îmbracata
într-o rochie de bumbac, si sotul ei, îmbracat într-un costum modest, au
coborât din tren în Boston si s-au adresat, fara sa fi avut o programare
prealabila, secretarei presedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit
imediat ca acestia veneau de la tara, ca erau fermieri, ca nu puteau avea nimic
de a face cu Harvard.
- Dorim sa-l vedem pe
presedinte - a spus omul încet.
- Este ocupat – a
raspuns secretara.
-Asteptam- a replicat
femeia.
Ore întregi secretara
i-a ignorat, în speranta ca cei doi, în cele din urma, se vor descuraja si vor
pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a facut sa creasca frustrarea acesteia. În cele
din urma a decis sa-l deranjeze pe presedinte, desi era o corvoada pe care ea
mereu o evita.
- Poate daca veti vorbi
cu ei câteva minute vor pleca, a spus secretara presedintelui Universitatii.
Acesta facu o strâmbatura de dezgust si accepta. Cu fruntea încruntata, dar cu
demnitate, se îndrepta cu pas majestuos spre perechea care astepta.
Femeia îi spuse:
-Am avut un fiu care a
învatat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. Afost fericit aici.
Dar acum un an a murit într-un accident. Sotul meu si cu mine am vrea sa
construim ceva, undeva în campus, care sa fie în memoria fiului nostru.
Presedintele nu a parut interesat.
- Doamna - a spus
acesta - nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoana care a învatat la
Harvard si apoi a murit. Daca am face-o, acest loc ar parea un cimitir.
- Oh, nu, replica
repede femeia - nu dorim sa se ridice o statuie. Ne-am gandit ca am fi bucurosi
sa donam o cladire Universitatii Harvard.
Presedintele a întors
catre ei privirea. Arunca o privire la rochia si la costumul simplu cu care cei
doi erau îmbracati si exclama apoi:
-O cladire! Aveti cumva
idee cât costa o cladire? Am investit peste sapte milioane si jumatate de
dolari în cladirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipa
femeia a tacut. Presedintele s-a gândit ca poate acum se va putea debarasa de
ei. Femeia se întoarse catre sotul sau si îi spuse încet:
- Atât de putin
costa o universitate? De ce sa nu construim de la început una a noastra? Sotul
sau accepta. Fata presedintelui se întuneca de confuzie si uimire. Domnul
Leland Stanford si sotia lui s-au ridicat si au plecat, au calatorit pâna în
Palo Alto, in California, unde au pus bazele universitatii care îi poarta
numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai
fost interesat. Universitatea "Leland Stanford Junior " a fost
inaugurata în 1891, în Palo Alto. "Junior", deoarece onora memoria
fiului bogatului latifundiar. Acesta era 'memorialul' sau.
În ziua de
astazi Universitatea Stanford este pe locul întâi în lume, mai sus decât
Harvard.
Ce usor te poti
insela atunci cand judeci dupa aparente!
Wow nu pot să cred!
RăspundețiȘtergereChiar că pot înșela apaparențele.
Mie mi s-a întâmplat să ”râd” de o profesoară de română care mi s-a schimbat în clasa a 6. Nu știam cum predă,sau care e caracterul meu, însă prin simplu fapt că ”mi-a furat-o” pe profesoara mea o displăceam puternic, râdeam de nasul ei mare.
După prima oră cu ea am fost sucerită. Regretam toate gândurile mele.
Ea a devenit profesoara mea preferată, iar dacă stau bine să mă gândesc de a fost cea care mi-a inspirat pasiunea pentru litere.
Acum să zică cineva ce am zis eu despre ea, că o să trebuiască să se pregătească pentru un discurs!
Da, asa este, e bine sa ne dam cu parerea numai dupa ce suntem siguri ca lucrurile sunt adevarate, adesea prietenii si legaturi frumoase se rup din cauza judecarii dupa aparente.
RăspundețiȘtergere