Plecat in vesnicie

I s-a sfarsit calatoria pe acest pamant…a ramas un loc pe care nimeni nu-l va putea ocupa, pentru ca era al lui. Nu stiu cand ma voi obisnui cu gandul, dar este dureros, pentru ca suntem oameni, iubim si ne apropiem sufleteste. Nu voi mai simti nici caldura privirii blande, nici bucuria  pe care i-o citeam pe fata oridecateori  ma revedea, nici vorba simpla, dar plina de dragoste. Sunt atatea amintiri care au ramas si care nu se vor uita niciodata. Ceea ce ma mangaie este faptul ca intr-o zi ne vom reintalni, acolo unde moartea, lacrimile si intunericul nu vor mai fi.

Multumesc, Doamne, ca acum este la Tine, ca acum suferinta i s-a sfarsit, ca nu mai are durere, nici lacrimi, pentru ca Tu i le-ai sters.  “Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El”.(Psalm 116.15)
Nu stiu pe cine mai aveti: parinti, bunici, frati si prieteni, pretuiti-i acum. Maine ar putea fii tarziu sa le spuneti ca ii iubiti. Nu asteptati sa fie prea tarziu…
       Nu asteptati sa vina ziua in care nu va vor mai recunoaste pentru ca memoria le-a slabit sau poate vor fi loviti de un Alzheimer, atunci cand pentru ei nu veti mai fi decat un strain. Acum,  aratati-le pretuirea si dragostea voastra, in acest moment fiti un ajutor pentru ei , pentru ca viata este prea scurta. Ce facem noi? Adesea ne continuam existenta ca si cand niciodata nu vom inchide ochii. Ce ar fi daca ati trai astazi ca si cand ar fi ultima zi? Nu va amintiti doar la inmormantare acest lucru, ci faceti-o mai des...
Traiti o viata frumoasa , o viata de care sa nu va fie niciodata rusine, iar daca la noapte va trebui sa plecati dincolo, fiti gata, impacati cu oamenii si cu Dumnezeu. Nu va razvratiti niciodata impotrva Lui, caci cine esti tu, furnica , sa vorbesti impotriva celui care te-a creat sau sa-L intrebi ce face? Am dorit sa scriu aceste lucruri pentru voi, care inca aveti o constiinta treaza si puteti pune la inima aceste ganduri. Nu mai putem sa lungim sau sa scurtam zilele vietii celor dragi, dar putem sa le facem existenta mai frumoasa. Faceti tot ce va sta in putere si cu toata inima!
          “Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul –pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.”( 2 Corinteni 5.1-9)