Încă un an pe firul vieții

A mai trecut un an...  

                 de Traian Dorz

A mai trecut un an, s-a dus…

Şi-n veci n-o să mai vie

Şi câţi creştini ne-au părăsit

Şi câte suflete-au pornit

Cu el în veşnicie.

Aşa trec anii după ani

Şi duc cu ei la vale

Şi pe bogaţi, şi pe sărmani

Pe mame dragi, lăsând orfani

Şi tot ce afla-n cale.

In anu-acesta poate treci

Şi tu, iubite frate

Vezi zilele cum le petreci

Căci acolo pe unde mergi

Vei fi-ntrebat de toate.

Şi ce folos de-ai caştiga

Aicea lumea toată

Şi sufletul ţi l-ai uitat

Căci pentru el n-ai adunat

Nimica niciodată.

O, Dumnezeule Ceresc

Rugămu-Te fierbinte

Să fii cu noi în orice zi

Şi-n anul care va veni

Să ne ajuţi Părïnte.

Cand intunericul inunda sarbatoarea

           
Nu obisuiesc sa urmaresc programele tv, doar stirile uneori, pentru a fi in tema cu se intampla in lume, dar am ramas foarte neplacut surprinsa la vizionarea buletinului de stiri din 25 decembrie. Romanii se considera a fi un popor majoritar crestin, chiar daca in mare parte doar cu numele, insa nici macar de acest lucru nu mai dau dovada. S-a amintit vag despre ceea ce a vrut sa fie sarbatoarea nasterii Fiului lui Dumnezeu, iar entuziasmul romanilor s-a aplecat supra felului in care in aceasta zi se petrece, se distreaza, asupra mall-urilor si a bucatelor gustoase, a cluburilor populate de craciunite imbracate sumar, la care s-au mai adaugat si spiridusi mai nou, pe langa banalul mos craciun care, se zice ca ar aduce cele mai frumoase cadouri copiilor “cuminti”, dar care de fapt sunt acei copii ai caror parinti au posibilitati financiare. 
             Nu este greu sa observam ca lucrurile au degenerat cumplit si ca s-a intercut orice limita. Intre crestini se mai pune intrebarea daca este bine sau nu sa acceptam sarbatorirea Nasterii Domnului Isus Hristos, date fiind diverse argumente pro si contra de-a lungul secolelor, dar nu voi dezbate aceasta tema. Scriptura spune ca “Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.”(Romani 14.5) Daca sarbatoresc si ma inchin lui Dumnezeu in acesta zi sau daca nu o fac, nu cred ca are mare importanta. Conteaza insa, daca am trait fiecare zi cu Isus in inima mea, cautand sa-I fac voia, prin supunerea vietii mele in ascultare de El.

           Intr-o lume in care sa vorbesti despre Dumnezeu a devenit din ce in ce mai demodat, ma gandesc ca este bine ca omenirea sa-si aminteasca mai des de Dumnezeu, iar amintirea Nasterii Domnului Isus poate fi un prilej de a asculta mesajul Scripturii. Din nefericire, ceea ce a vrut sa insemne sarbatorirea nasterii Sale s-a transformat intr-un eveniment comercial si lipsit de spiritualitate. Iar “X-mas” care a inlocuit cu success “Christmas” nu-i cu nimic mai diferit decat halloween sau orice alta sarbatoare pagana inventata de om. Da, ne indreptam catre o societate care cauta sa-L scoata pe Dumnezeu din cultura, educatie, biserica si chiar mintea omului.

           Sa bagam de seama ca sa nu fim inselati, pentru ca forta raului lucreaza ca, “daca este cu putinta, sa insele si pe cei alesi”. Dumnezeu este sfant si nu poate sa vada nelegiuirea unita cu sarbatoarea.

              Vom intra curand intr-un alt an, si parca intunericul spiritual este si mai intens. Cu toate acestea, ceea ce ti se cere este sa cauti si mai mult sa fii lumina in bezna acestei lumi.

Sa aveti un timp binecuvantat si sa intrati in noul an cu sufletul impacat, pregatiti de lupta cu intunericul, dar si cu noi sperante pentru viitor, care se afla in mana lui Dumnezeu.

Povestire de iarna

In mijlocul furtunii

           In furtuna este greu sa te poti regasi, mai ales cand valurile vin unul dupa altul. Furtuna perturba totul imprejur, iar sufletul este ravasit. Ma uit in zare si ma intreb cand se va arata din nou soarele? Nu stiu cum s-ar putea acest lucru pentru ca vad doar nori negri care ameninta cerul vietii.

          Nu poti sa prevezi furtuna. Ea vine neanuntata, fara sa bata la usa pentru a avea timp sa te pregatesti. Si, din seninul vietii apar tunete si fulgere.  Asadar, s-a instalat furtuna…Pana ce te dezmeticesti de ce ti s-a intamplat asta, si incerci sa gasesti tot felul de solutii, simti ca, de fapt, nimic nu-i poate sta in cale. Iar vantul e parca tot mai tare… Da, se anunta vant si ploaie pe termen lung, iar o asteptare chinuitoare cuprinte tot sufletul. Nu stii ce va urma si te gandesti la tot ce poate fi mai rau.

            Cu toate acestea, la cine oare as putea sa indraznesc? Cum as putea sa ma indoiesc de puterea lui Dumnezeu, cand in cele mai marunte lucruri El mi-a purtat de grija? Ma incred in El, asemenea lui David, care s-a increzut in biruintele pe care Dumnezeu i le daduse asupra leului si ursului cand veneau sa-i atace oile, atunci cand a mers sa-l infrunte pe Goliat. Iar eu, ma gandesc din cate necazuri m-a scos pana acum. Nu va face ceva si de aceasta data? Este oare ceva prea greu pentru El? Nu, doar putina mea credinta ma impiedica sa vad ca El are putere asupra tuturor lucrurilor si oamenilor. Si, daca trebuie ca El sa ma invete ceva de aici? Cu siguranta ca mai sunt atatea lucruri de cizelat in mine, iar in acest fel poate ca Dumnezeu imi izbaveste viata de lucruri care tin de copilaria mea spirituala, si acesta scoala prin care trec acum produce in mine maturitatea spirituala la care am fost chemata.

            E greu. E inca furtuna. Sper ca voi scrie si despre izbavire atunci cand o voi primi. Ramaneti tari in Domnul si nu va pierdeti cumpatul chiar daca furtuna e puternica. Avem un Dumnezeu la al carui Cuvant vantul si marea au tacut. In El eu ma incred!

            Fecioara Maria, pe cand era insarcinata cu Domnul Isus, a cantat o cantare prin care spunea: “Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine”. Si pentru viata ta, El poate face lucruri mari, izbaviri nemaiauzite, dar nu uita ca deja a facut totul, izbavindu-ti viata de pacat prin Acela a carui nastere o vom sarbatori in aceste zile, Domnul Isus Hristos.

Ce nu poti face cu banii si ce poti face cu ei?

A avea bogatii nu inseamna neaparat ca esti binecuvantat de Dumnezeu. Daca nu-i folosesti intelept, atunci banii pot fi o risipa.

Ce nu poti face sau avea daca ai bani?

Cu bani nu poti fi mai spiritual, desi poti avea o pozitie influenta intr-un cerc religios.

Cu bani nu poti dobandi multumirea.  Adesea in lipsuri si in tot felul de privatiuni datorate credintei sale, apostolul Pavel nu s-a plans, ci el insusi spunea: “M-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug.”(filipeni 4.11-12)

Cu bani  nu poti sa cumperi fericirea. Fericirea vine din lucrurile simple. Sa astepti fericirea pana vei avea mai multi bani este o iluzie al carei final lasa un gust amar al neimplinirii.

 “Mai  bine puţin cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie cu tulburare!”(Proverbe 15.16)

“Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!”(Proverbe 17.1)

Se spune ca “Banii ne pot duce oriunde, cu exceptia cerului, ne pot da orice, cu exceptia fericirii.” Insa, cu bani poti face si pe altii fericiti. De aceea sunt o resursa necesara daca sunt folositi cu intelepciune.

Un om intelept nu va dori niciodata mai mult decat poate dobandi pe drept si mai mult decat poate folosi cu demnitate. El nu isi va dori mai mult decat poate darui cu bucurie sau mai mult decat poate lasa in urma multumit.

Ce poti face cu bani? Nu voi detalia acest subiect deoarece stim cu totii ca, daca ii intrebuintam cu intelepciune, putem face multe lucruri frumoase. Uita-te la nevoile din jurul tau. Cu siguranta exista cineva care sa aibe o nevoie mai mare decat a ta.

“Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu".  Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,”(2Corinteni 9.6-8)

Sunt nenumarate oportunitati pe care le putem folosi inspre a bucura pe cineva. Daca nu ai pe cine sa bucuri, poti sa intri pe “Traieste Craciunul altfel” si poti alege ce personaj vrei sa fi de Craciun. Ai putea fi cel care are rolul de a aduce bucurie unui copil, speranța pe chipul unui batran singur… sau cel care intinde o masa bogata unui sarac. Mai multe detalii puteti gasi pe : Traieste Craciunul altfel.

Compromisul - o alegere voluntara

Cand cei din jurul tau se unesc sa faca sau sa spuna lucruri nedemne pentru un crestin, si te unesti cu ei refuzand sa asculti indemnul propriei constiinte care te averizeaza ca ceva nu este in regula, apare compromisul.

Cand vorbesc de compromis, ma refer la renuntarea la unele principii crestine prin coborarea standardului, crezand ca poti sa mergi pe acelasi drum folosindu-te si de principiile lui Dumnezeu, dar si de alte invataturi.

Sa te compromiti inseamna sa-ti unesti principiile cu ale majoritatii, pentru a fi pe placul ei.

        Ti s-a intamplat sa te afli intr-un grup restrans de colegi sau cunoscuti si sa se faca liniste in momentul in care ai aparut tu, pentru ca se simt incomod sa discute in prezenta ta lucruri pe care tu nu le discuti deoarece le consideri nedemne sau imorale? Situatia in sine s-ar putea sa te faca sa te simti in plus, ca nu esti in pas cu trendul vremii. Pe de alta parte, vei simti si ca esti respectat tocmai pentru ca faci diferenta.

          Nu vorbesc despre a fi altfel in sensul afisarii unei pozitii de sfinti, pentru ca trebuie sa ne integram in societate, sa fim placuti, dar fara a intrece limita in a tolera glumele proaste, barfa, indecenta si greselile constiente. Eclesiastul spune: “Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept. Pentru ce să te pierzi singur?”(Eclesiastul 7.16)

          Ce se intampla cand spui DA compromisului?

Te inseli pe tine, dar si pe altii, iar urmarile vor aduce gust amar si tristete. Gandeste-te, daca nu ai fi acceptat acea propunere, acel ajutor, acel post, daca nu ai fi spus acele cuvinte….cum ar fi fost? Pentru o clipa de placere, de a te simti bine in anturaj, pentru a simti ca esti cineva sau in pas cu lumea…ai acceptat.

Chiar daca acum ti se pare greu, pentru ca ai spus deja DA compromisului, inca mai poti schimba ceva. Daca ai incalcat acele principii care te faceau sa te simti curat inaintea lui Dumnezeu, inca mai exista o sansa. Sa te opresti!

“Du-te si sa nu mai pacatuiesi!”, a spus Domnul Isus femeii care pacatuise cu voia. Pana ce nu te vei opri, pana ce nu vei regreta si nu te vei pocai, nu-ti vei redobandi identitatea spirituala. Cand sufletul este murdarit nu poate chema ca si tata pe Dumnezeu, care locuieste in sfintenie. Compromisul inseamna pacat si oboseste sufletul. Cand sufletul iti este obosit, verifica-ti relatiile. Ce te tine departe sa-L simti pe Dumnezeu? Povara care-ti tine sufletul blocat in remuscari si tristete cade atunci cand vii la Salvatorul sufletului cu greselile tale.

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă…şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”(Matei 11.28-29)

           Si minciuna este compromis. Poti sa crezi ca ii minti doar pe altii, dar de fapt te minti si pe tine. Adevarul spus se uita repede, dar amintirea faptului ca ai mintit candva te urmareste chiar si peste zeci de ani .”De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”(Efeseni 4.25) pentru ca “oricine iubeste minciuna si traieste in ea” ramane afara din Imparatia lui Dumnezeu.

           Compromisul va fi pedepsit. Insasi greutatea simtita in suflet este una dintre pedepse. Din fire suntem deprinsi sa facem compromis, sa mintim, sa facem pact cu pacatul. Compromis inseamna biruinta indemnurilor firii pamantesti asupra indemnurilor cu care duhul lui Dumnezeu ne caluzeste.

            Orice compromis te indeparteaza de la Calea Adevarului. Daca vrei sa ramai cu Dumnezeu, nu poti merge decat pe o singura cale. Este ingusta si sunt putini aceia care o afla.. Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga si abate-te de la rau.

            Nu face compromis!

Cu gandul la un viitor necunoscut

         

Sunt intrebari pe care ni le punem adesea fara a avea  certitudinea unui raspuns. Poate va fi un viitor  nesigur sau poate ca va fi bine si planurile vor avea o continuitate fericita. Dar, cine stie ce va fi? Ne place sa credem ca a doua varianta va fi aceea care se va implini. In acelasi timp insa exista si probabilitatea ca ea sa fie falsa.

           Intr-o lume a incertitudinii, ceea ce ne face sa pasim inainte fara teama sunt promisiunile lui Dumnezeu. Nu sunt pentru toata lumea, pentru ca nu toti le pot primi si intelege, ci doar pentru aceia care se incred in ele si in puterea lui Dumnezeu, pentru aceia a caror viata spirituala este activa.

            Inca nu stiu ce va urma, daca va fi bine sau rau. Stiu insa si cred ca aceia care lasa totul in mana lui Dumnezeu, vor vedea mana lui Dumnezeu in toate. Si niciodata sa nu uit ca promisiunile lui Dumnezeu sunt mai mari decat problemele mele.

 In pofida gandurilor negre care isi fac usor cuib in constiinta inconjurata de griji, in ciuda soaptelor celui rau care incearca sa ma descurajeze, in ciuda propriului eu care-mi repeta ca nu voi fi in stare si nu pot reusi, la un moment dat Insusi Domnul, cu al Sau Cuvant ma ridica prin duhul Lui si imi reda linistea, prin siguranta unui viitor pe care desi nu il cunosc, totusi prin credinta il accept indiferent cum va fi.

           Avraam este unul din modelele biblice cu care ma identific adesea. El “nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate  să şi împlinească.”(Romani 4.20-21) Totusi Avraam, din cand in cand Il intreba pe Dumnezeu despre planul lui. Dumnezeu nu i-a spus cand anume se va implini ceea ce el astepta, insa Avraam a trebuit sa creada si sa mearga mai departe increzandu-se ca Dumnezeu va face asa cum a spus.

           Cand viitorul este nesigur, intreaba pe Domnul. De fiecare data Dumnezeu ii raspundea lui Avraam, fara sa-l asigure insa de ziua in care se va implini fagaduinta promisa. Au durat 25 de ani…Timpul acesta a fost o vreme a maturizarii credintei sale, credinta insasi fiind “o incredere neclintita in lucrurile nadajduite”. In ciuda multor ezitari si intrebari, dintre care numai cateva sunt expunse pe paginile Bibliei in timpul celor 25 de ani, credinta lui Avraam a crescut si s-a maturizat astfel incat, mai tarziu a fost capabil sa faca fata unor incercari majore, precum sacrificiul fiului promis, prin care Dumnezeu ii testa ascultarea.

           Nu pot intrezari ce se ascunde dupa cortina zilei de maine, nu stiu in ce masura gandul meu va avea finalitatea mult dorita. Inteleg ca timpul de asteptare are ca si scop maturizarea unei increderi gata sa accepte timpul, locul si modul in care Dumnezeu va permite lucrurilor viitoare sa se desfasoare. Si cred ca “El Îşi va împlini dar planurile  faţă de mine şi va mai face şi multe altele.”(Iov 23.14)

Să nu te temi

Să nu te temi

Când groaza morţii se întinde

Şi frica împrejur domneşte,

Când negura pe toţi cuprinde

Şi simţi ca nimeni nu iubeşte,

    Să nu te temi...

Chiar focul de-ar aprinde-n lume

Un dor de aprige proteste

Când unul strigă şi-altul spune

Ca să te tulbure vreo veste,

   Să nu te temi...

În jurul tău de vor cădea

Mulţi seceraţi de foc şi ură

Ridică-ţi ochii...vei vedea

Cum forţa răului se-adună.

   Să nu te temi...

Război şi flăcări vor mai fi

Şi spaime, răni, dureri şi chin.

Indiferent ce va veni

În Dumnezeu găseşti sprijin.

   Să nu te temi...

Stai treaz, priveşte-n jurul tău

La forfota ce se-nteţeşte

Sunt vremuri grele...Dumnezeu,

Nicicând El nu te părăseşte.

  Să nu te temi...

Fii pregătit în orice zi,

În ceasul greu sau clipa dragă,

Oricând chemat la cer vei fi

Să ştii că Dumnezeu te-aşteaptă.

   Să nu te temi...

Să nu te temi atunci creştine

Ci rabdă până la sfârşit.

Mai e puţin şi Domnul vine

Fii gata! Fii azi pregatit

  Să-L întâlneşti.

Apel la cercetare

           

“Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”(Luca 13.4-5)

            Tragedia celor 29 de tineri care si-au sfarsit viata intr-un mod atat de neasteptat, cand niciunul nu s-ar fi gandit, m-a dus cu gandul la Cuvintele Domnului  de mai sus. Poate ca niciodata nu si-au pus problema mortii data fiind varsta lor frageda, dar oare, clipa mortii este doar pentru cei varstnici? Poate cineva sa-si decida lungimea vietii?

Domnul Isus Hristos nu spune ca cei 18 oameni peste care a cazut turnul din Siloam au fost mai mult sau mai putin pacatosi decat ceilalti, sau ca ar fi mai vinovati cei care sfarsesc intr-un fel sau altul, ci ne indeamna si astazi, sa ne cercetam inaintea Sa starea inimii noastre  si, daca sunt lucruri care ne despart de El, pacate care ne tin departe, sa ne pocaim. Si indemnul pe care l-a adresat atunci este valabil si astazi: “Nu, (ei nu au fost mai pacatosi), ci daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Acest cuvant “toti veti pieri la fel” cred ca se refera si a faptul ca acestia au sfarsit, dar ca nu au fost pregatiti sa se intalneasca cu Creatorul. Oare cati dintre ei au fost preagatiti sufleteste? Din mesajul cantecelor pe care le ascultau acolo , ne putem da seama usor ca, din nefericire, majoritatea erau departe de a fi cunoscut dragostea lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa fim pregatiti in orice clipa a vietii sa ne intalnim cu Creatorul nostru. Intr-o zi si tu, si eu vom sta in fata scaunului de judecata al lui Dumnezeu, dupa cum Biblia ne spune. De aceea trebuie ca sa ai pace cu Dumnezeu si iertare deplina care este posibila numai prin procesul zilnic al pocaintei. Si in orice moment sa putem avea siguranta ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, vom ajunge intr-o casa vesnica pentru ca moartea nu este un final de drum, asa cum multi cred, ci doar o cotitura a vietii care duce inspre vesnicie.

             Esti pregatit sa te intalnesti cu Creatorul tau? Da nu, “Adu-ti aminte de Facatorul tau din zilele tineretii tale…pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”(Eclesiastu 12.1,7) Traieste viata dupa principiile lui Dumnezeu, iar atunci cand iti va sosi ceasul vei putea spune ca si Pavel: “M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa  neprihănirii, pe care mi-o va da în  „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept.”(2 Timotei 4.7-8) 

Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut

     

        Am pierdut un lucru esential pentru a-mi desfasura activitatea in continuare si nu a fost chip sa-l regasesc. Am descoperit in schimb altceva: sentimentul pretuirii a ceea ce deja am si pe care l-am neglijat doar pentru faptul ca nu mi-a lipsit.

        Pretuim picioarele pe care le avem cu mult mai mult atunci cand se intampla sa fim imobilizati la pat.

        Pretuim mainile si intrebuintarea lor zilnica cu mult mai mult atunci cand se inatmpla sa suferim o fractura care face imposibila folosirea membrelor.

        Pretuim vederea cu mult mai mult atunci cand se inatmpla sa ne fie afectat vazul sau cand ne pierdem ochelarii.

        Pretuim glasul pe care il avem cu mult mai mult atunci cand avem o raguseala dincolo de care de-abia mai putem sopti cateva vorbe.

       Dar, iata ca se intampla sa pretuim toate aceste lucruri si sa le vedem adevarata valoare de-abia atunci cand nu le mai avem sau cand le pierdem .

        De aceea, sa pretuim acum ceea ce avem si sa fim multumitori pentru ceea ce deja folosim. Este valabil si in cazul relatiilor, bunurilor, simturilor, s.a.m.d. Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut.