De la credinta la dragoste

“De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;  cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”(2 Petru 1.5-7)
Este un indemn pe care si eu il primesc la fel ca si voi si dupa ce-l ascultam nu ramane decat sa-l punem in practica. Din aproape in aproape vom intelege, in parte, ce a vrut sa transmita “Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos”.
A ne da toata silintele presupune un efort sustinut, o straduinta indelungata, nu este un lucru ce vine de la sine, asta implica si vointa noastra. Cum de la credinta se ajunge la dragostea de oameni…este o cale lunga, iar daca pierdem o za din acest lant e posibil sa nu ajungem nicaieri, ca si cum ne-am opri la jumatatea unei calatorii. Tinta este dragostea de oameni, si intre toate componentele enumerate exista o interdependenta. Pentru a exemplifica am ales facerea unui bine.
Punctul de plecare este credinta…o incredere deplina , dar credinta fara fapte este moarta, ca si cum crezi ca un lucru este bun si nu-l faci. Nu pregeta sa faci un bine, activeaza, iar fapta realizata aduce consecinte, iti dai seama ca acel bine facut iti produce bucurie, pace, inveti sentimentul daruirii si ajungi astfel sa cunosti. E important sa cunoastem binele, voia lui Dumnezeu, si sa ne cunoastem limitele. Cunoscand binele, te vei infrana de la rau, de pacat si tot ceea ce cugetul iti spune ca nu este bun. Si daca, de regula m-as mania, as reactiona impulsiv sau in graba, infranarea va lucra in mine rabdare, fata de ceilalti si fata de raspunsurile pe care trebuie sa le primesc. Astfel voi fii smerit si voi avea o atitudine evlavioasa fata de Domnul care-mi pregateste chiar si faptele bune mai dinainte ca eu sa trec prin ele. Fiind in aceasta stare, nu voi mai privi spre mine si nevoile mele ca fiind prioritare, ci ma voi ocupa de fratele meu, privindu-l mai presus de mine, si astfel apare dragostea de frati. Si daca-L iubesc pe Dumnezeu il iubesc si pe fratele meu. Dar, daca fac bine doar celor care imi raspund la fel, sau ii iubesc doar pe cei care ma iubesc, atunci ce rasplata voi primi?…astfel aceasta dragoste de frati se rasfrange asupra tuturor semenilor si am ajuns astfel la dragostea de oameni, adica tinta noastra…..e ca un joc de domino…succes! Sper ca vei castiga!

Omul fericit

Ne gandim la fericire si ce inseamna a fi fericit. Unii cred ca a avea tot ce le doreste inima le

poate aduce fericire, altii ca o locuinta, un serviciu sau o familie reusita…dar, ce se intampla atunci cand le vor dobandi? Atunci ideea fericirii va capata un alt sens, prin implinirea altor nevoi. Am evidentiat o perspectiva a majoritatii. Nu stiu ce te face fericit pe tine sau ce crezi ca ar putea aduce fericire sufletului tau. Ce-i drept, o fericire de genul celei descrise mai sus este una efemera, deci nu poate aduce o permanenta.
Atunci, cum sa fie omul fericit, nu doar cand dobandeste cele enumerate mai sus? Primul psalm al lui David caracterizeaza omul care traieste fericit: “Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!  Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.”(Psalm 1.1-2)
Ei bine, a fi fericit nu-i totuna cu a fi plin de zambet toata ziua. Deci, omul care traieste in temere de Dumnezeu si care cugeta la Cuvantul Sau, acela gaseste fericirea care se afla descoperind Legile Sale minunate. Si te poti bucura in El si sa simti o implinire pe care lucrurile acestea vremelnice nu ti-o poate da niciodata.
Esti trist? Iti lipseste bucuria?  Cugeta la Cuvant!  Analizeaza apoi cine are nevoie de tine, cui i-ai putea  aduce fericire prin lucruri simple sau sacrificii si actioneaza.
Pe masura ce sapi mai adanc vei gasi apa. Nu te rezuma doar la suprafata. Experimenteaza viata cu El, si  nu doar cunoasterea.
“Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite?
Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!”( Psalm 34.12-14)
Haidem sa vedem pe cine fericeste Dumnezeu in Cuvantul Sau, pe cine gaseste El ca este fericit:

ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu (Iov 5.16)

ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit (Psalm. 32.1)

 ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie (Psalm. 32.2)

ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul (Psalm. 33.12)

ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul (Psalm. 40.4)

ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac (Psalm 41.1)

ferice de cel pe care-l alegi Tu, şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale!(Psalm 65.4)

ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea (Psalm. 84.5)

ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta (Psalm 94.12)

ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme (Psalm 106.3)

ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!(Psalm 112.1)

ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari-L caută din toată inima lor (Psalm 119.2)

ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui (Psalm 128.1)

ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,

 ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său (Psalm 146.5)

ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere(Prov. 3.13)

ferice de cine are milă de cei nenorociţi (Prov.14.21)

ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor (Matei 5.3)

ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!

ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!

ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.

ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud

ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.(Ioan 20.29)

ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul! (Romani 4.8)

ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine.(Romani 14.20)

ferice de cel ce rabdă ispita (Iacov 1.12)

ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! (Apoc.1.3)

Urmariti fiecare verset care se refera la fericire si verificati daca va gasiti in situatia descrisa, apoi puteti trage o concluzie. Si… daca vrei sa fii fericit, nu uita ca fericirea ta depinde de fericirea celor de langa tine. Si…

“Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi”.(Ioan 13.1)

Poti spune despre tine ca esti fericit?

 

Fiti treji si vegheati!

“Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care

răcneşte şi caută pe cine să înghită.”( 1 Petru 5.8)
Te afli sub urmarire. Poate ca nu ai stiut. Dar e bine de cunoscut. Cel mai bine putem vedea asta  la Iov . El, om al lui Dumnezeu, care traia curat si in temere de Dumnezeu se afla sub urmarirea lui Satan:
“Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”
Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.
Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului”(Iov 1.7-12)
Domnul Isus intr-o imprejurare ii spune lui Petru: “Satan a cerut sa va cerna ca pe grau, dar Eu m-am rugat pentru credinta ta, ca sa nu se piarda.” Si eu si tu, ne aflam sub urmarire, trebuie sa stim asta. Pe de alta parte, mai stim ca cel ce vrea sa ne faca rau nu va putea trece de limita pe care Dumnezeu o stabileste. Dar, ii vei auzi racnetul, care de multe ori ne sperie si ne indeamna la compromis, minciuna, teama, ca sa ne scapam. Dar, oare scapam? De ce scapam?
Atentie! Ca cel rau e interesat de soarta ta ….si daca nu te poate avea, vei fi atacat….prin ganduri care te nelinistesc si vor sa te tina prizonier, prin imprejurari in care asteapta sa reactionezi cu manie, prin semenii care-ti pun rabdarea la incercare, etc….
Ce-i de facut?
Indemnul este: “Fiti treji si vegheati!” …o constiinta treaza, mai este timp de asa ceva? Cand traim intr-o era a vitezei, telefoane, sms-uri, mess, stress….si totusi timpul ni se pare limitat.
Poate ca vei spune ca tu stai tare si ca nu te prinde cu nimic, dar sa nu uiti ca esti supus slabiciunii si ca ai si tu puncte slabe in care poti fii atacat.
Pazeste-te! Cum? Viata este o lupta ….am auzit frecvent dictonul acesta. Si e adevarat, o lupta pe plan existential, social, familial, sufletesc, spiritual. Probabil ca intr-un fel sau altul luptam, si reusim sa izbandim, si daca nu poti fi compromis intr-un plan va incerca in altul. Si, daca tot stai asa tare, vei fi atacat  spiritual de acelasi vrajmas care si pe Iov la condus la ruina fara familie, avere, sanatate.  Ce urma? Care era scopul celui rau? Ca Iov sa se lepede de Dumnezeu. Ar fi reusit Iov, ajuns in pragul disperarii sa treaca incercarea daca nu avea o limita pusa de Domnul atunci cand ii spune Satanei “ asupra lui sa nu intinzi mana”?
Si pentru tine exista o limita, dar este important sa nu temi de “racnetul” sau.
Pentru asta, exista o sabie, un scut, o platosa, un coif . Aceste arme insemnand: Cuvantul sadit in inima si pus in aplicare atunci cand esti incoltit, credinta care iti da speranta in lucruri care nu le poti vedea acum, neprihanirea pe care numai prin credinta o poti dobandi si care nu poate niciodata sta in prezenta  pacatului, mantuirea care ti-a fost promisa si in care zilnic te poti bucura. Le-am gasit in comoara pe care si tu o ai acasa si pe care poate zilnic o deschizi sau nu. Vezi Efeseni capitolul 6.
“Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului”.(Efeseni 6.11)
Vestea buna este ca atata vreme cat te temi de Domnul in preajma ta se afla si un inger al Sau… nu esti doar vanat, ci si ocrotit, aflandu-te sub atentia directa a lui Dumnezeu. Fii treaz insa si vegheaza , bine inarmat si nu te teme, caci Domnul te poate scoate din cele mai mari probleme, framantari sau lucruri pe care acum le crezi imposibil de trecut.

Chiar toate?

“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.”(Romani 8.28)
La o prima vedere poate ca vom sari peste intelesul acestui verset-cheie, l-as numi eu, din Sfanta Scriptura, intrucat deschide nenumarate usi pe care noi le vedem de multe ori incuiate.
Am ales sa incep cu sfarsitul pentru ca as vrea sa vedem cui se adreseaza indemnul pe care Pavel il asterne aici: aceste lucruri isi gasesc aplicabilitatea in viata “celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” Acum, draga cititorule, iti poti pune intrebarea daca te afli printre ei, daca ai aceasta certitudine, daca ai simtit chemarea Domnului si i-ai raspuns si daca Il iubesti implinind poruncile Sale, voia Sa, daca ii acorzi timpul ce I se cuvine, daca ii oferi primul loc in viata ta, fiind gata sa renunti la ceea ce El iti cere, si lasandu-L sa ia chip in tine in fiecare zi. Daca ai putut identifica aceste lucruri in viata ta esti un prea fericit caruia I se adreseaza indemnul de mai sus. Daca nu esti, atunci nu pregeta in a raspunde chemarii Sale: “Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile.”
Versetul se refera la “toate lucrurile”- dar, ce inteleg eu prin toate lucrurile? Sa fie imprejurarile in care ma gasesc si carora cu greu le pot da un raspuns, sau o rezolvare? Sau oamenii care imi sunt in preajma si care de multe ori nu ma pot intelege, sau nu ii pot intelege, care imi produc neliniste, carora le vreau binele iar ei inteleg altceva ...sau cei care ma ignora, sau la lucruri ma pot gandi si la bunuri de natura materiala sau spirituala, toate acestea deci,  “impreuna” lucreaza, chiar si micile detalii,  tintesc spre ceva anume si se completeaza . Reluand idea, tot ce ti se intampla tie, acum, copil al lui Dumnezeu, este SPRE BINELE TAU. De necrezut pare, nu-i asa? Si eu zic ca este uimitor, si  cand am o situatie al carei final nu-l pot intrevedea revin la Romani 8.28, la acest verset-cheie care descuie usa pe care o vad ca si neclintita in fata viitorului meu.
In viata unui crestin am inteles ca si raul lucreaza spre bine si ca atunci cand Ii sunt placute Domnului caile cuiva ii face prieteni chiar si pe vrasmasii lui, si chiar si suferintelele pot lucra spre mantuirea mea, asa cum “orice pedeapsa deocamdata pare o pricina de intristare, dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii”.
Deci, tu, calator ce te afli in drumul spre Tara Sfanta, in drumul tau vei intalni piedici sau poduri, soare sau furtuni, vreme rece sau senin , nu uita ca toate aceste lucruri nu fac altceva decat sa te ajute sa ajungi la tinta ta mai pregatit, mai plin de dorinta de a fi acolo si de a te bucura de adevarata viata. Pana atunci, mergi pe cale cu dragoste fata de Domnul tau si de celelalte lucruri se va ingriji El!

Este Dumnezeu departe?

Uneori simtim ca Dumnezeu este departe, sau nu-L simtim prin faptul ca nu-L vedem

intervinind cu nimic, sau credem ca suntem parasiti, desi avem cunostinta ca El totdeauna este acolo, indiferent ce s-ar intapla si ca nici un par nu cade fara stirea Sa, dar mai cu seama ceea ce ni se intampla noua acum.
Unde este Dumnezeu cand avem nevoie disperata de El? El este chiar acolo, este ajutorul care nu lipseste niciodata in nevoie.
Am reprodus mai jos o intamplare binecunoscuta in care:
„Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfirsita de nisip dogoritor, nu se vedea decit urmele omului, urmele pasilor sai.
Deodata insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cind mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
-De ce sunt patru urme pe nisip, cind eu sunt singur? Cine esti si de ce nu te vad?
Dar o voce i-a raspuns:
-Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!
Omul a cazut in genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a indurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum v-a reusi. Si a mers, a mers, pina cind intr-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut in genuchi a privit in spate si…ce i-a fost dat sa vada? Pe nisip, nu se vedeau decit urmele pasilor sai.
-Doamne, a spus omul indurerat, de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decit doua urme in nisip?
Dar aceeasi voce i-a raspuns cu blindete:
-Pentru ca, pina acum, Eu te-am dus in brate.”
Poate ca ne simtim lipsiti de putere, la capatul puterilor cum obisnuim sa zicem noi, lipsiti de sperante, chiar daca nu afisam in public asta, dar ne intrebam in sufletul nostru cat va mai dura, cand se va ivi dimineata si pentru noi.
Acelasi Dumnezeu care a mers  alaturi de tine atunci cand ai trecut prin bucurii sau necazuri, si astazi te poarta pe bratele Sale, chiar daca tu nu vezi decat propriile urme pe nisipul vietii tale. Atunci cand simti ca nici macar un pas nu mai poti face...intreaba-L si-ti va raspunde, si vei simti protectia bratelor Sale.

Cercetare

“Cerceteaza-ma Dumnezeule si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!

Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!”(Psalm 139.23-24)
Si, daca vreau cercetare, asta inseamna ca mai intai sa identific ce lucruri rele si pacatoase sunt in mine. Ce idoli si-au facut loc in inima pe nebagare de seama? Cu ce este ea plina? Ce fel de comori am strans acolo? La ce tin mai mult? Cu ce imi petrec majoritatea timpului liber? La ce trebuie sa renunt?
Si, daca am gasit “lemn, fan, trestie” care vor arde la final, sa ma rog ca acestea sa fie acum arse (ganduri, obiceiuri, atitudini pacatoase sau care nu aduc slava lui Dumnezeu si care au imbracat o fatada frumoasa si nevinovata intre timp), pentru ca, la final sa nu fiu cantarit ca usor, ci sa ramana “aur, argint si pietre scumpe”, adica valorile demne de ceea ce ar trebui sa fiu eu.
Apoi, sa-L las pe Dumnezeu sa-mi vorbeasca. Nu este deajuns sa doresc sa fiu curat, ci pentru asta am nevoie sa inteleg ce vrea El sa-mi spuna. Cuvantul Sau este un foc mistuitor, o sabie cu doua taisuri care poate sa judece simtirile si gandurile inimii. Acest proces stiu ca este unul care doare, asa cum pomul trebuie curatit de crengile nefolositoare pentru a aduce si mai mult rod, la fel este si cu noi.
“Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti”
Netezeste calea Ta sub pasii mei! Condu-ma pe calea placuta Tie! Nu ma lasa prada deznadejdii, dezamagirii si  atacurilor celui rau! Cel rau a venit si nu m-a gasit in veghere si cu armele sus. Dar, “armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile”(2 Corinteni 10.4). Invata-ne, Doamne, sa le stapanim si sa le folosim cu intelepciune!
“Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”(Psalm 51.10)
Multumesc!

De ce sa mai cred

^“El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.”(Romani 4.20-21)

Prin credinta, Avraam a biruit si a vazut implinirea promisiunii lui Dumnezeu in viata sa. Uneori pare absurd sa nadajduiesti in lucruri despre care cei din jur ar zice ca este imposibil.
Fiecare avem un vis sau mai multe. Dar, sa nu uitam ca marile schimbari, reforme si chiar razboiae care au modificat insusi cursul istoriei au pornit efectiv de la lucruri mici, un ideal, un vis ce mai apoi s-a materializat si a produs mari transformari.
Dar, nu este de ajuns sa speri, sa doresti ceva, trebuie sa crezi, dar fara a te indoi: “Cel ce se indoieste seamana cu valul marii, tulburat si impins de vant incoace si incolo. Un astfel de om sa nu se astepte sa primeasca ceva de la Domnul.”(Iacov 1.6-7)
Sa fim atenti si la asteptarile noastre. Sunt ele in acord cu voia lui Dumnezeu? Tintesc ele spre sfintirea vietii noastre? Sau spre implinirea vremelnica a propriilor nevoi? Cat de mult L-am implicat pe Dumnezeu in aceste lucruri?
“Credinta” si “deplina incredintare”- sunt termenii care il definesc pe Avraam in relatia sa cu Dumnezeu. Nu ca el nu s-ar fi intrebat oare cand sau de ce intarzie? Dar, a crezut, dincolo de aceste bariere care-i punea la incercare credinta.
Daca ai primit de la Dumnezeu o fagaduinta si ti se pare ca nu o vezi implinindu-se, asteapta, cu increderea ca El ce fagaduieste poate sa si implineasca, insa la timpul hotarat de El.

Pe urmele pasilor Tai

Nu pot stii ce urmeaza la rascrucea ce va veni. Azi pot fi sus si maine jos, insa imi doresc sa fiu altfel. De fapt, de ce dorim sa fim altfel? Sa ai ceva ce nu ai sau  sa fii altfel decat esti, in dorinta de mai bine pe plan spiritual, sufletesc, material sau fizic.
Nu stiu ce va fi dupa ce se va sfarsi incercarea care sta sa apuna. Viata….cum poate fi definita? Ca o aventura as zice, un necunoscut in care patrundem si inaintam in mod continuu.

Pentru crestin exista dorinta de a fi mai sfant. Cineva spunea ca ar trebui sa locuiasca izolat de lume pentru a nu pacatui cu limba sau pentru a nu se lasa pangarit de vorbele si imaginile ce i se ofera.  Dar, chemarea lui Dumnezeu nu este aceea de a ne retrage ci dimpotriva, de a merge si a-L arata pe El: “Nu te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau.”(Ioan 17.15) Uneori se poate sa existe dorinta de a te desprinde de lume, sa fii singur, fara a te mai supara sau deranja cineva, dar in loc sa te retragi, mai bine te-ai schimba pe tine, ca tu insuti sa poti deveni ceea ce ai vrea sa vezi in ceilalti si “ce voiti sa va faca voua oamenii faceti-le si voi la fel”(Luca 6.31)
Domnul Isus trebuie sa fie exemplul nostru dupa care sa ne transformam, si astfel sa calcam pe urmele Sale. El propovaduia Evanghelia in mijlocul oamenilor, in Templu, din cetate in cetate, in casa bolnavilor, la nunta, de vorba cu leprosi, farisei sau invatatori, pe munte sau pe malul marii. Din cand in cand insa se retragea singur pe munte sau intr-un loc pentru a se putea ruga si intalni prezenta Tatalui, pentru a se conecta la Sursa puterii Sale. Iar in ceea ce priveste anturajul Sau era format din ucenici, petrecand timp cu ei si incredintandu-le invatatura pe care trebuia sa o impartaseasca dupa Inaltarea Lui pentru ca toti sa-L poata cunoaste si trai o viata de biruinta. La fel si tu si eu, acelasi lucru trebuie sa-l facem si noi, pe urmele pasilor Sai….sa citim Evangheliile si vom descoperi cum a trait Domnul si acesta ne va fi exemplul si apoi sa ne plecam in rugaciune pentru a putea fi cu adevarat ceea ce El vrea sa fim.
Incepe de azi!

Reintoarcere

Cele mai frumoase si profunde meditatii se nasc in mijlocul creatiei lui Dumnezeu…da, inconjurati de natura…si gandind la asta probabil ca fiecare isi imagineaza altfel, prin prisma locurilor prin care a trecut sau poate merge. Este un lucru minunat sa poti merge singur, in partasie cu Dumnezeu…si daca se poate si inconjurat de bogatia creatiei Sale. Este un fapt necesar oricarui crestin- un exercitiu de antrenare a mintii si a vointei..de altfel auzim frecvent expresia relatiei de partasie cu Dumnezeu…dar la fel de repede o uitam. Acest lucru trebuie materializat. Dincolo de problemele de scoala, serviciu, familie, trebuie sa ne alimentam sufletul. Poate iti este cunoscuta starea de lispa de vlaga spirituala, cand te simti lipsit de putere interioara si chiar deschizand Scriptura sa ramai la fel. Sau poate ca ti-ai propus acest timp cu Domnul si alte preocupari i-au luat locul. Mi se intampla frecvent asta. Dar, si de aceasta data imi doresc sa iau de la capat ceea ce mi-am propus.
Experimenteaza singur in odaita ta, sau in mijlocul Creatiei sau in orice alt loc te poti simti liberca sa Il poti lauda si vorbi cu El ca sa poti primi ceea ce vrea sa-ti comunice prin Cuvantul Sau.
“Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Ca caci El se iveste ca zorile diminetii, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul!”(Osea 63)
Domnul sa gaseasca si in noi un pamant insetat dupa Apa, pe care sa o dorim ca si un cerb care-si cauta Izvorul…

Doar la Isus

Cand nu mai ai durerea cui i-o impartasi,

Cand grea-i singuratatea de n-o poti ispasi,

Vorbeste cu Isus!

Cand nu mai ai nici lacrimi si-n suflet e pustiu

In drumul tau de patimi cand simti ca nu esti viu

Mergi la Isus!

Cand planuri se darama si totul e pierdut;

Raman sperante-n urma si-ntrebi: Ce-i de facut?

Asculta-L pe Isus!

Cand nu mai ai nici umar pe care sa poti plange

Si clipe fara numar trec, iar viata curge

Alearga la Isus!

Cand nimeni nu mai poate pe tin` sa te-nteleaga

Nici prieten si nici frate, nimeni in lumea-ntreaga

Spune-I lui Isus!

Si cand a ta povara e mult prea grea de dus

Dezleaga-o….las-o afara privind tintit in sus

Priveste la Isus!

Si cand de bucurie vei fi inconjurat

Sa nu uiti de-ncercare si c-ai fost ridicat

De Isus!