joi, 8 septembrie 2011

De ce sa mai cred

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.”(Romani 4.20-21)
Prin credinta, Avraam a biruit si a vazut implinirea promisiunii lui Dumnezeu in viata sa. Uneori pare absurd sa nadajduiesti in lucruri despre care cei din jur ar zice ca este imposibil.
Fiecare avem un vis sau mai multe. Dar, sa nu uitam ca marile schimbari, reforme si chiar razboiae care au modificat insusi cursul istoriei au pornit efectiv de la lucruri mici, un ideal, un vis ce mai apoi s-a materializat si a produs mari transformari.
Dar, nu este de ajuns sa speri, sa doresti ceva, trebuie sa crezi, dar fara a te indoi: “Cel ce se indoieste seamana cu valul marii, tulburat si impins de vant incoace si incolo. Un astfel de om sa nu se astepte sa primeasca ceva de la Domnul.”(Iacov 1.6-7)
Sa fim atenti si la asteptarile noastre. Sunt ele in acord cu voia lui Dumnezeu? Tintesc ele spre sfintirea vietii noastre? Sau spre implinirea vremelnica a propriilor nevoi? Cat de mult L-am implicat pe Dumnezeu in aceste lucruri?
“Credinta” si “deplina incredintare”- sunt termenii care il definesc pe Avraam in relatia sa cu Dumnezeu. Nu ca el nu s-ar fi intrebat oare cand sau de ce intarzie? Dar, a crezut, dincolo de aceste bariere care-i punea la incercare credinta.
Daca ai primit de la Dumnezeu o fagaduinta si ti se pare ca nu o vezi implinindu-se, asteapta, cu increderea ca El ce fagaduieste poate sa si implineasca, insa la timpul hotarat de El.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Parerea ta