Ce drum să alegi când ai de luat o hotărâre?

Cum să aleg? Ce să aleg? Pe cine să aleg? Unde să aleg?

Sunt doar câteva dintre întrebările cu care ne confruntăm periodic și la care tare mult ne-am dori să găsim răspunsul potrivit cât mai curând.

Nu am un răspuns exact la dilema ta, dar ceea ce pot să îți spun este că trebuie să alegi cu grijă, fără să te grăbești, după ce ai analizat și după ce te-ai rugat. Pacea din inima ta poate confirma uneori o alegere bună.

Ce să nu alegi? Nu alege drumul ușor, calea pe care merg cei mai mulți. Alege drumul care, în ciuda obstacolelor întâlnite, duce la sfințirea vieții și la mântuirea sufletului tău. Doar drumul cel mai abrupt duce direct în vârful muntelui. Potecile ocolitoare, deși sunt tentante, nu vor face decât să amâne sosirea ta la timp, la ținta dorită.

Alege școala care îți poate oferi cele mai multe posibilități de afirmare pe viitor, chiar dacă va trebui să te străduiești mai mult. Alege-o la timp și nu amâna!

Alege slujba care te ajută să poți duce un trai decent, fără să implice compromisul.

Alege chemarea pe care, deși nu o înțelegi la început pe deplin, va trebui să mai lucrezi la ea, pentru că doar cu pași mărunți vei reuși să câștigi proba de rezistență, și la finalul alergării să capeți premiul.

Nu alege omnul uitându-te la înfățișarea lui sau la aspectele exterioare, judecând doar după aparențe. Alege omul care te ajută să mergi pe calea credinței și alături de care îți vei putea duce mântuirea până la capăt.

Nu face alegeri bazându-te pe ceea ce vezi. Samuel plecase la casa lui Isai unde avea să ungă pe noul împărat al lui Israel. David era doar un copil, nu era un războinic viteaz, așa cum Samuel s-ar fi gândit că ar trebui să arate un viitor împărat. De multe ori privim doar aparențele care pot fi înșelătoare.

Alege bazându-te pe adevărul din Sfânta Scriptură și pe înțelepciunea pe care ți-o poate da Dumnezeu. Nu te bizui pe propria înțelepciune. Alege cu inima, dar și cu mintea. Alege caracterul. Nu face alegeri pripite.

Alege ceea ce ar alege Dumnezeu pentru tine. Vei spune că nu ai cum să știi și este adevărat. Important este să îți dorești să alegi voia Sa cu privire la alegerea pe care o ai de făcut. Alege înțelept, după ce te-ai sfătuit și te-ai rugat. Deosebește binele de rău.

Alege cumpătat. Poate îți amintești ce alegere a făcut fata babei din binecunoscuta poveste „Fata babei și fata moșului”, atunci când a fost îndemnată să își alegă ca răsplată pentru munca ei o ladă cu care să meargă acasă, și ce alegere a făcut fata moșului când i s-au pus înainte aceleași opțiuni de alegere. Dorința de  a avea mai mult pe căi necinstite nu va aduce decât neplăceri, în timp ce cumpătarea te va feri de multă durere. „Mai bine puțin cu frică de Domnul, decât o mare bogăție cu tulburare!”(Proverbe 15.16)

Alege înțelept și cu teamă de Dumnezeu. Chiar și atunci când încă mai ești nedumerit în privința alegerii tale, teama de Dumnezeu și supunerea față de El te va călăuzi corect. Și, mai mult decât atât, El are putere să îndrepte chiar și alegerile tale greșite atunci când dorința ta este să Îi fii pe plac. Alege cu grijă și fiecare decizie încredințeaz-o lui Dumnezeu!

Lasă indiferența și fă diferența!

Nu pot să stau în nepăsare sau să mă prefac că nu îmi pasă, lăsând deciziile la voia sorții. Este adevărat că sunt lucruri pe care nu le pot schimba oricât aș vrea, dar, în ce privește partea mea, vreau să am conștiința curată și inima împăcată că am ales așa cum și Dumnezeu a hotărât de la început.

Poate că ne gândim de ce lucrurile iau o așa întorsătură, iar libertatea de care am dispus și dispunem în continuare este așa greșit gestionată? Iată ce am găsit pe paginile Bibliei: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină  inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău” (Eclesiastul 8:11). Da, va fi o judecată pentru orice lucru și faptă, dar aceasta nu se întâmplă pe loc. Este unul din motivele pentru care oamenii nu se căiesc de faptele lor rele sau necuviincioase, ba încă se bucură și se mândresc cu ele.

Se zice că mai bine s-ar fi gestionat resursele pentru referendum în alt scop mult mai util, și într-un fel este adevărat. Dar și mai bine era dacă nu se punea problema schimbării vreunui articol de lege cu afectarea familiei ca instituție. S-au trimis mesaje mai mult sau mai puțin înfricoșătoare cu privire la ceea ce ar putea determina un rezultat negativ al referendumului prin însăși neprezentarea la vot. Unii le iau în seamă, dar altora nu le pasă și le ironizează.  O parte din tinerii intelectuali sunt chiar afectați cum că există probleme mult mai grave decât susținerea familiei și adoptă o atitudine ironică sau merg pe ideea de manipulare politică.

Este adevărat că sunt probleme cu mult mai mari în țară și în societate, la fel cum este adevărat că nu ar fi fost nevoie de acest  referendum, dacă lucrurile ar fi rămas neschimbate.  Însă, dacă tot am ajuns să îl trăim, să mergem și să facem o diferență! Indiferența costă. Poate că spui că nu se va întâmpla oricum nimic dacă mergi  la vot sau nu, dar dacă peste câțiva ani lucrurile se vor schimba și vei constata că se datorează și alegerii tale neînțelepte de a te face indiferent?

Lăsând la o parte faptul că se folosesc resurse, că pot fi manipulări politice sau că sunt probleme mai grave în societate, ție ce îți dictează conștiința? Crezi că prin indiferență și neprezentare vei scăpa de urmările pe care le poate aduce în societate aceste schimbări? Indiferența te va costa. Ia atitudine și nu te lăsa influențat de părerile oamenilor.

“Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric” (Isaia 5.20).

Dacă vrei să rămâi în lumină, conștiința te va lumina ce alegere ai de făcut! Eu aleg să mă intereseze ce gândește Dumnezeu, pentru că restul sunt detalii.

Fără ea aș fi nimic...

Fără ea aș fi nimic și la nimic n-ar folosi,

Toată lumea de-aș avea, dacă n-aș putea iubi.

Fără ea aș fi doar formă și aș face fapte mari;

Ce folos să știu de toate, dacă dragoste nu am?

Fără ea m-aș amăgi, încercând să am credința

Care mută munți înalți, cochetând cu pocăința.

Fără ea aș fi un rege înălțat, cu slujitori,

N-aș mai coborî smerit, să slujesc ca un păstor.

Fără ea mi-aș pierde viața în plăcerile de-o clipă,

Înșelându-mi neputința cu trăirea în risipă.

Dar, cu dragostea în suflet, voi fi câștigat mereu.

Ea acoperă și crede, speră, suferă din greu

Și rămâne neschimbată. Dragostea …e Dumnezeu.

Viața în offline

Cum ar fi dacă într-o zi te trezeşti şi ai nevoie să deschizi netul, dar nu merge…nici pe telefon. Te simţi frustrat şi mai aştepţi, apoi te gândeşti…de ce oare? Da, să nu îţi mai poţi contacta toţi acei prieteni mai mult sau mai puţin virtuali pe care îi ai şi să nu mai ştii nimic din ceea ce s-a întâmplat în lumea asta mare. Ce dezastru, nu? Parcă te văd cum pulsul îţi creşte  şi începi să te impacientezi. Şi aşa trece o oră, două, aproape o zi şi…nimic nou. Te simţi ca pe o insulă pustie? Aici este testul. Să vedem dacă eşti dependent. Gustul îl prinzi repede. Să te dezveţi de un obicei este mai greu decât să îl deprinzi.

Ce să fie? Să nu fie plătită factura? Şi fel de fel de gânduri îţi trec prin minte…te gândeşti să îţi suni un prieten ca să te consolezi în vreun fel, dar nici măcar la telefon nu ai semnal…upss… în cele din urmă, te aduni şi îţi spui: “Doamne, ce ar trebui să fac?”, iar Domnul îţi răspunde: „De când am aşteptat să te deconectezi de la toate şi să vorbeşti în sfârșit cu Mine!”

Uneori este nevoie să mai luaţi o pauză, prieteni. Renunțați de bunăvoie și nu așteptați să vă aflați la limită…tu alegi cum vrei să îți petreci timpul și clipele care trec. Se duc așa ușor navigând continuu în acest mediu virtual. Ce spui de o navigare în Sfânta Scriptură? Nu, nu te scuza deschizând din nou aplicația deșteaptă de pe telefon cu Biblia. Și eu o mai folosesc, dar bucuria descoperirii unui Cuvânt din Biblie, răsfoind-o, nu se compară cu acea căutare, în timp ce degetul alunecă pe touchscreen-ul  telefonului.  Întoarce-te la Cartea aceea pe care nu ai mai deschis-o și ale cărei foi subțiri nu le-ai mai subliniat demult. Acum câțiva zeci de ani, mulți și-au dorit-o să o aibă, iar unii, cu prețul vieții, au riscat să o distribuie. Oprește-te un moment, ia o pauză  și deconectează-te de la tot. Viața este prea scurtă să o petreci în acest fel.

Astăzi, aș vrea să trag un semnal de alarmă pentru oricine citește aceste cuvinte. Gândește-te la sufletul tău care are așa mare nevoie să rămână pe offline față de lume și toate mediile de socializare, și pe online în ce privește relația ta cu Dumnezeu!

Cum să mă rog?

Una dintre cele mai mari dovezi de dragoste față de o persoană este să-i vorbești lui Dumnezeu despre ea, adică să o porți în rugăciune. „Rugați-vă unii pentru alții” este îndemnul biblic demn de urmat. „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (2 Timotei 2;1).

Rugăciunea nu înseamnă să încerci să îndupleci voia lui Dumnezeu cu privire la un anumit lucru, pentru că El este Suveran și face tot ce vrea. Rugăciunea nu înseamnă nici să stăruiești în dorința ta, care uneori poate fi greșită, iar în caz că nu s-a îndeplinit să te superi și să îți pierzi încrederea. Rugăciunea nu înseamnă nici să ceri ajutor doar în caz de nevoie. Trebuie să te rogi sau să mulțumești și la rău, dar și la bine.

Rugăciunea este o aliniere a voinței noastre la voia lui Dumnezeu. Această voie nu o putem ști sau înțelege pe deplin. Prin rugăciune ajungem să înțelegem ce vrea El de la noi.

Când accept să mă rog pentru cineva, nu-L voi implora pe Dumnezeu să rezolve problema, ci voi spune astfel: ”Doamne, Tu cunoști atât de bine acest caz, și chiar mai mult decât pot eu să-l înțeleg. Eu îți cer rezolvare și biruință. Dar, mai mult decât toate acestea, ajută această persoană să simtă că îi ești aproape. Indiferent care va fi rezultatul sau răspunsul Tău final, să-l poată accepta ca venind din partea Ta. Și, fie bine, fie rău, dă-i puterea să rămână credincioasă pe mai departe!”

În rugăciune recunosc dorința pe care o văd bună și doresc să se împlinească, dar în același timp voi spune: „Dacă voia Ta este contrară dorinței mele, ajută-mă să o accept și să mă pot supune, renunțând la ceea ce vreau eu.”

În Evanghelii avem descrisă rugăciunea Domnului Isus Hristos din grădina Ghetsimani. El nu a ținut la dorința Sa de a evita suferința, deși a adus-o înaintea Tatălui, ci S-a supus acceptând suferința, dacă aceea era singura soluție salvatoare pentru mântuire. „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu…Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Matei 26;39, 42).

Poate te rogi pentru evitarea unei suferințe, dar este posibil ca și acea suferință să fie îngăduită cu un scop, iar din durere Dumnezeu să scoată un om încercat și de folos altora.

Dacă te rogi pentru mântuirea semenilor, nu te opri. Înarmează-te cu răbdare, pentru că pot trece ani și să nu se schimbe nimic. Și când aștepți un răspuns, va trebui să ai răbdare. Acel timp de așteptare  poate fi deosebit de prețios în ce privește însăși transformarea ta.

Mijlocirea te costă. „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2). Uneori vor apăsa pe umerii tăi poverile pentru ceilalți, dar ori de câte ori le vei lăsa la cruce, te vei ușura. Te costă timp și te doare dacă cu adevărat simți cu celălalt, iar durerea lui devine și durerea ta.

Avem un Mijlocitor, iar ceea ce facem prin rugăciune este să Îi urmăm exemplul. “Nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu ”(Romani 8:26, 27). “Hristos a murit! Ba mai mult, a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!” (Romani 8.34).

Slujba de mijlocire nu este alta decât aceea de a-i aduce pe oameni înaintea singurului Mijlocitor care există între oameni și Dumnezeu: Isus Hristos.

Nu te mai teme!

Poate că ești cu gândul la un viitor necunoscut și plin de provocări. Poate te sperie faptul că nu știi ce va veni  și dacă vei fi în stare să faci față la ceea ce urmează. Poate sunt examene care te înspăimântă sau oameni dificili cu care va trebui să te întâlnești. Frica ta poate să aibă o motivație reală, precisă, justificată sau pot fi temeri care vin din îngrijorări cu privire la fapte posibile, care de fapt, nu se vor petrece niciodată.

Oricare ar fi teama ta, va trebui să o înfrunți și să nu o lași să te controleze. Să nu o lași să se lipească de sufletul tău, pentru că îi va dăuna. Cele mai multe temeri sunt în expresia lui „dacă se va întâmpla să?”…iar acel lucru nu se întâmplă de cele mai multe ori. Teama aceasta îți fură energia și te epuizează. Din fire ne temem și ușor putem da înapoi de la luptă, când  biruința nu era decât la un pas distanță, pas pe care nu l-am mai făcut din cauza fricii. Teama te poate face să amâni lucruri pe care nu le vei mai putea recupera niciodată.

Teama poporului evreu, condus de Moise, de a pătrunde în țara promisă pentru a lua în stăpânire teritoriul promis l-a costat 40 de ani de pribegie prin pustiu. Ajunși la locul mult dorit, la porțile țării binecuvântate, nu au avut curajul să intre în ea de teama locuitorilor ei, care păreau niște oameni pe care nu i-ar fi putut birui. Aveau tot dreptul să se teamă, doar că era nevoie să apeleze la credință. Ei se vedeau slabi și învinși, dar nici măcar nu începuseră să lupte.

„Pentru ce vă este frică, puțin credincioșilor?”(Matei 8.26). De câte ori nu facem și noi aceeași experiență ca ucenicii… Când se adună furtuna ispitelor, când valurile se prăvălesc peste noi, ne luptăm singuri cu furtuna, uitând că este numai Unul care poate ajuta. „Unde vă este credința?” Trebuie să învățăm să trăim fără sfârșituri sigure și să ne încredem mai mult în Dumnezeu.

Nu te teme! Înfruntă-ți uriașii care determină frica ta prin încrederea cu care și David a pornit în luptă cu un uriaș, în timp ce el era doar un copil. Nu prin forța lui l-a doborât pe Goliat, ci prin încrederea pe care și-a pus-o în Dumnezeu, care îl însoțea.

Domnul Isus a spus: ”În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ceea ce biruiește frica este credința și dragostea. Teama exagerată și persistentă înseamnă îngrijorare și păcat. Antidotul este credința, încrederea în Acela care poate purta grjile și poate înlătura toate temerile.

De ce să nu te temi? Pentru că tu nu vei merge singur în lupta care îți stă în față. Pentru că ai încredere în puterea și înțelepciunea primită de la El. Pentru că nu vei lupta de unul singur și prin ajutorul Său vei reuși. Așa că, oricare ar fi provocarea care îți stă în față, nu te teme!

Predarea controlului în viața de familie

Una dintre cele mai dificile etape ale vieții de credință, dar şi de familie, este predarea controlului. Poate că vei spune: „Dar eu sunt stăpân pe mine și mă pot autocontrola!” Atunci înseamnă că încă mai deții controlul, iar supunerea este unul dintre lucrurile pe care nu le-ai permite cu ușurință.

Când eram copil mă uitam la caii de la căruțe și mă întrebam de ce trebuie să fie legați cu acele  curele. Mai târziu aveam să aflu că unele dintre acele curele lungi se numesc hățuri și reprezintă o parte a hamului, cu ajutorul căreia se conduc caii. Dacă acei cai înhămați la căruță ar fi lăsați să înainteze liber fără să primească o direcție prin folosirea hățurilor, căruța pe care o trag în urma lor ar lua-o într-o parte sau în alta până ce ar ceda. Dacă sunt înhămați doi cai, atunci este nevoie de o cârmuire și mai atentă. De ce? Pentru că adesea unul o va apuca la stânga, iar altul la dreapta în funcție de cât de bun li se va părea drumul. Dacă nu ar fi căruțașul să îi direcționeze, căruța s-ar rupe deoarece fiecare s-ar îndepărta unul de celălalt. Cu cât sunt mai mulți cai înhămați la căruță, cu atât mai grea este mânarea lor cu hățuri. Arta conducerii înseamnă mânarea corectă a hățurilor.

La fel se întâmplă și în viața de familie. Dacă soțul și soția au vederi diferite asupra drumului în viață, o vor apuca fiecare pe o altă cale, iar căminul lor va ajunge în scurt timp un dezastru. Dacă se supun însă Căruțașului ceresc, chiar dacă vor avea opinii diferite sau puncte de înțelegere diferite, vor ajunge la o unitate dincolo de care vor continua să meargă alături, foarte aproape unul de celălalt sub călăuzirea atentă a Aceluia care îi veghează din urmă și le trasează direcția. Iar ei, de bunăvoie, învaţă să se supună mâinii care îi conduce. Căminul lor îi va urma asemenea căruței, iar drumul lor va fi drept.

Când Dumnezeu pune doi oameni să meargă în aceeași direcție, iar ei se supun Lui și Îl ascultă, se vor bucura de armonie. Atunci când vor încerca să privească la stânga sau la dreapta și să se abată de la direcţia prestabilită, își vor aminti de jugul care îi ține împreună și vor accepta renunţarea la propriile dorinţe egoiste care nu fac altceva decât să îi îndepărteze.

Predarea controlului presupune ascultarea și subordonarea față de cineva. Ascultă de Dumnezeu și supune-te Lui de bunăvoie! Acest lucru va aduce liniște și pace în căminul tău și te vei bucura de armonie. Nu lăsa orgoliul să îți distrugă relațiile! Îndemnul pe care  îl   adresează Sfânta Scriptură este și acesta: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21).

Așadar, încetează să mai fii propriul tău stăpân! Supune-te lui Dumnezeu, dar și acelora pe care El i-a așezat în viața ta, ca să te poți bucura de o călătorie frumoasă împreună cu ei!

              De acum înainte, unele dintre articolele pe care le voi posta pe acest blog se vor regăsi și pe site-ul creștin Total schimbat.ro căruia m-am alăturat și pe care vi-l recomand cu bucurie.

Să fii o pâine caldă!

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”(Psalmii 34.8) El este Pâinea vieţii şi a sufletului tău. El este şi Cuvântul care aduce viaţă în tine. De aceea, când mănânci această Pâine, devii dependent de ea şi nu te mai saturi căutând-o. Hrăneşte-te cu aceste Cuvinte minunate şi aducătoare de viaţă din Sfânta Scriptură! Ele îl transformă pe acela care le adună şi le foloseşte ori de câte ori este nevoie. Încă se mai găseşte Pâine pretutindeni, iar pământul este plin de cunoştinţa Domnului din zi în zi. Biblia este încă în curs de traducere în sute de ţări, misionarii au împânzit colţuri ale lumii în care Evanghelia nu fusese vestită. Încă este belşug de Pâine.

Tu ce faci? Mănâncă şi fă-ţi provizii. Va veni şi vremea în care vei dori să o citeşti şi să o auzi, dar nu va mai fi timp. Veghează azi şi nu uita să fii şi tu, la rândul tău, o pâine caldă pentru toţi cei din jur!

Cât te costă să devii o pâine? Am să îţi spun eu. Nu este chiar aşa uşor. Iată cum totul porneşte de la un bob de grâu copt, zdrobit şi apoi cernut. Urmează frământarea, după care este lăsat la dospit şi apoi introdus în  cuptor, la flacără. Şi acestea sunt doar câteva etape. În mod asemănător, ca să devii o pâine trebuie să ajungi la o maturitate a credinţei tale, precum bobul este copt. Mai apoi urmează zdrobirea, una dintre cele mai dureroase etape, iar Dumnezeu foloseşte diferite instrumente pentru a-ţi zdrobi mândria, ambiţiile şi pentru a-ţi recunoaşte  greşelile. Te va cerne pentru a separa lucrurile nefolositoare din viaţa ta şi pentru a te face conştient de ce este rău şi de ce este bine.  Apoi te va frământa prin împrejurările vieţii şi vei creşte în cunoştinţă, în maturitate spirituală şi  încrederea ta în El va fi din ce în ce mai adânc înrădăcinată. Dar, atunci când vei fi crescut în ceea ce înseamnă credinţa, va aduce încercarea de foc.  Vei trece prin proba cuptorului care va dovedi dacă ai devenit sau nu o făptură nouă. Ce crezi, aşa-i că nu este uşor să devii o pâine? Cu toate acestea, crede-mă că merită să rezişti tuturor acestor greutăţi pentru a deveni ceea ce Dumnezeu vrea pentru cei din jurul tău.

Dar degeaba eşti pâine, dacă nu te frângi mai apoi pentru a-i sătura pe cei înfometaţi. Fii bun, lasă-te prelucrat în această şcoală a transformării în care Dumnezeu te formează, pentru ca mai apoi să te folosească spre binele multora! Sunt atâţia care au nevoie de tine ca pâine, au nevoie de un cuvânt, de o mângâiere sau o încurajare, de un ajutor pe care nimeni nu s-a oprit să îl ofere. Degeaba ai devenit şi pâine dacă te-ai răcit şi învechit. Trebuie să fii mereu proaspăt, să aduci mereu cuvintele potrivite la timp, iar ajutorul tău să vină exact când este nevoie.

De aceea, roagă-te să fii mereu nu o pâine oarecare, ci una caldă!

Toate la timpul lor

Îţi doreşti cu ardoare acel lucru şi tot aştepţi împlinirea lui. Te frămânţi adesea crezând că va fi posibil, dar la un moment dat constaţi că este chiar imposibil în ciuda eforturilor tale repetate, că a trecut timpul la care mai puteai spera. Te resemnezi şi cu durere accepţi moartea visului tău. Dintr-o dată însă se întâmplă ceva. Te uiţi şi vezi cum lucrurile se pun în mişcare după ce speranţele se stinseseră şi reapare siguranţa acea că se va împlini, dar nu cum  şi când te gândeai tu, ci la vremea pregătită de Dumnezeu, nu în felul cum ţi-ai imaginat, ci într-un mod şi loc neaşteptat. Ceea ce am scris nu este doar un scenariu, ci o realitate experimentată şi trăită de atâtea ori.

Există trei întrebări majore pe care le punem adesea în rugăciune . Uneori primim pe loc răspunsul care nu este aşa departe, alteori necesită  un timp de aşteptare îndelungă. Iar aceste trei întrebări sunt: CUM ? CÂND? şi UNDE?

Dacă te întrebi CÂND se va face acest lucru? iată că timpul la care Dumnezeu intervine este diferit de timpul gândit de tine. Uneori este necesar să înţelegi că îngrijorările tale cu privire la realizarea unui lucru nu valorează nimic şi că împlinirea unui vis nu ţine doar de efortul tău. Timpul Său este cel mai potrivit, pentru că nu este nici mai devreme, nici mai târziu. Aşa cum nu avem nici o putere asupra timpului la fel nu putem muta nici o secunda înapoi sau înainte, dar mai cu seamă lucruri mai mari decât acestea?

Dacă de întrebi CUM  se va face acest lucru?...înţelege că modul cum se vor împlini lucrurile te va lua prin surprindere adeseori. Modul lui Dumnezeu de a lucra, de a face lucrurile posibile, de a muta şi munţii din loc şi a netezi piscurile înalte îţi poate  arăta „cât de nepătruse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui”.

Dacă te întrebi UNDE? ei bine, la El locul a fost deja pregătit şi doar ce vei păşi acolo unde te va conduce, dacă te laşi călăuzit de mâna Sa renunţând de cele mai multe ori la planul tău.

Doar crede că este o vreme şi pentru tine, este un loc deja pregătit într-un mod nebănuit şi care adesea te va copleşi. Îndrăzneşte să speri, să visezi şi acţionează după cum El te va îndemna!

Multe şi minunate sunt lucrurile pe care Domnul Dumnezeu le-a pregătit pentru aceia care Îl iubesc deoarece sunt iubiţi de El.

„Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalm 139.14)