Cum să mă rog?

Una dintre cele mai mari dovezi de dragoste față de o persoană este să-i vorbești lui Dumnezeu despre ea, adică să o porți în rugăciune. „Rugați-vă unii pentru alții” este îndemnul biblic demn de urmat. „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (2 Timotei 2;1).

Rugăciunea nu înseamnă să încerci să îndupleci voia lui Dumnezeu cu privire la un anumit lucru, pentru că El este Suveran și face tot ce vrea. Rugăciunea nu înseamnă nici să stăruiești în dorința ta, care uneori poate fi greșită, iar în caz că nu s-a îndeplinit să te superi și să îți pierzi încrederea. Rugăciunea nu înseamnă nici să ceri ajutor doar în caz de nevoie. Trebuie să te rogi sau să mulțumești și la rău, dar și la bine.

Rugăciunea este o aliniere a voinței noastre la voia lui Dumnezeu. Această voie nu o putem ști sau înțelege pe deplin. Prin rugăciune ajungem să înțelegem ce vrea El de la noi.

Când accept să mă rog pentru cineva, nu-L voi implora pe Dumnezeu să rezolve problema, ci voi spune astfel: ”Doamne, Tu cunoști atât de bine acest caz, și chiar mai mult decât pot eu să-l înțeleg. Eu îți cer rezolvare și biruință. Dar, mai mult decât toate acestea, ajută această persoană să simtă că îi ești aproape. Indiferent care va fi rezultatul sau răspunsul Tău final, să-l poată accepta ca venind din partea Ta. Și, fie bine, fie rău, dă-i puterea să rămână credincioasă pe mai departe!”

În rugăciune recunosc dorința pe care o văd bună și doresc să se împlinească, dar în același timp voi spune: „Dacă voia Ta este contrară dorinței mele, ajută-mă să o accept și să mă pot supune, renunțând la ceea ce vreau eu.”

În Evanghelii avem descrisă rugăciunea Domnului Isus Hristos din grădina Ghetsimani. El nu a ținut la dorința Sa de a evita suferința, deși a adus-o înaintea Tatălui, ci S-a supus acceptând suferința, dacă aceea era singura soluție salvatoare pentru mântuire. „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu…Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Matei 26;39, 42).

Poate te rogi pentru evitarea unei suferințe, dar este posibil ca și acea suferință să fie îngăduită cu un scop, iar din durere Dumnezeu să scoată un om încercat și de folos altora.

Dacă te rogi pentru mântuirea semenilor, nu te opri. Înarmează-te cu răbdare, pentru că pot trece ani și să nu se schimbe nimic. Și când aștepți un răspuns, va trebui să ai răbdare. Acel timp de așteptare  poate fi deosebit de prețios în ce privește însăși transformarea ta.

Mijlocirea te costă. „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2). Uneori vor apăsa pe umerii tăi poverile pentru ceilalți, dar ori de câte ori le vei lăsa la cruce, te vei ușura. Te costă timp și te doare dacă cu adevărat simți cu celălalt, iar durerea lui devine și durerea ta.

Avem un Mijlocitor, iar ceea ce facem prin rugăciune este să Îi urmăm exemplul. “Nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu ”(Romani 8:26, 27). “Hristos a murit! Ba mai mult, a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!” (Romani 8.34).

Slujba de mijlocire nu este alta decât aceea de a-i aduce pe oameni înaintea singurului Mijlocitor care există între oameni și Dumnezeu: Isus Hristos.