Nu
știu cum este drumul tău, dar știu că și tu ai nevoie constantă de a cunoaște încotro va trebui
s-o apuci. Poate că vei
primi un răspuns sau poate că
nu vei primi nici măcar din partea celor cu care te sfătuiești. De multe ori nu
am știut care este cea mai bună variantă de ales. Știu cum este să te rogi și să nu
primești nici un răspuns. Atunci când cerul tace, este greu pentru suflet să
mai înțeleagă ceva. Mai degrabă ar suporta un răspuns negativ la propria
dorință decât tăcerea aceea apăsătoare.
De ce uneori pare că Domnul Dumnezeu
tace la nevoia noastră de a primi un răspuns mult așteptat? Nu am înțeles pe
deplin. Ce poate însemna această tăcere?
-Să aștepți în continuare? Dar a
trecut multă vreme de când tot aștepți. Mai poți răbda?
-Să mai rabzi puțin, iar încrederea
să-ți fie probată astfel? Cunoaștem cu toții
experiența lui Avraam,
ca model de așteptare,
despre care s-a scris că, „astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a
dobândit făgăduința”. (Evrei 6:15)
-Să te întorci cu toată inima și să-L
cauți pe Domnul mai mult decât rezolvarea la problema ta? Să
înveți că lucrul cerut
nu este mai important decât a-L afla pe Domnul.
-Să continui să te rogi chiar și când
nu înțelegi și nu primești răspuns?
-Poate că este un lucru la care nu trebuie
neapărat să primești un răspuns de sus, ci deja l-ai primit, dar tu nu ai
observat?
-Să te oprești,
pentru că vremea răspunsului nu a sosit încă?
“Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și
pleacă-ți
urechea la strigătele mele! Nu tăcea în fața lacrimilor mele!” (Psalmul 39:12) „Doamne,
călăuzește-mă pe calea plăcută ție... Netezește calea Ta sub pașii mei!”
(Psalmul 5:8)
Suflete
drag, mai rabdă încă o vreme, mai roagă-te și mai așteaptă! Domnul se va îndura
și îți va răspunde într-un fel sau în altul. „Cum se îndură un tată de copiii
lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El.”(Psalmul 103:13) Până atunci,
caută-L pe El și Împărăția Sa, iar pacea Domnului să se odihnească peste
sufletul tău zbuciumat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta