Moarte sau viaţă?

Nu o aşteptăm, dar vine pe neanunţate. Nu suntem pregătiţi şi nu cred că vom fi  100% niciodată. Un accident, un pas greşit, o boală în trup pot apărea subit. Nu ştim clipa plecării, a morţii.

Totuşi, pentru unii este previzibilă apropierea ei...cum ar fi cazul unui cancer în fază terminală ce anunţă că zilele sunt numărate. Şi, ar trebui ca omul să se pregătească, mai cu seamă când ştie că mai are aşa puţin timp şi se va întâlni cu Creatorul. Cu toate acestea cei mai mulţi nu o fac. De ce? Pentru că este o vreme şi acesta este astăzi, fie că îţi este bine sau greu. Se întâmplă ca mai târziu să vrei şi  să nu mai poţi, să nu mai ai puterea necesară sau să te superi pe soartă sau să te înrăieşti...Sau mai este previzibilă atunci când te afli la o vârstă înaintată...iar atunci ar trebui pus un mare semn de întrebare. Dar cei mai mulţi nu o fac...

Totuşi, de cele mai multe ori moartea nu ne anunţă printr-o boală şi nici nu ajungem să mai îmbătrânim. Se poate întâmpla oricând..Ce rămâne? Nu mai ai nici timp să ceri iertare celor cărora le-ai greşit, nici să te pocăieşti sau  să te pui în ordine în ce priveşte relaţia cu Domnul Dumnezeu. Unde vei pleca? Îţi este teamă?

Viaţa nu este o rutină, nu este nici o treaptă spre reîncarnare şi nu este totul doar aici şi acum, aşa cum cred unii. Nu este vorba doar de trecerea în nefiinţă ca şi cum la mormânt totul s-ar fi terminat...Tocmai de aceea este necesară pregătirea pentru viaţa de dincolo încă de pe acum.

Da, nu poţi gândi cât de repede te duci, cât de fragil poate fi firul vieţii de pe acest pământ...

“Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori şi nu ştie cine le va lua. (Psalmi 39.5-6)

Atâtea frământări fără rost, atâtea griji inutile şi suferinţe amplificate...măcar că zilele noastre “aleargă mai iuţi decât un alergător,... trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.”(Iov 9:25-26)

Pentru cei care au nădejdea în Dumnezeu  moartea trupului nu reprezintă decât o trecere într-o altă viaţă cu Dumnezeu. Dar cei care nu au şi care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei vor fi morţi de două ori. Moartea spirituală trebuie să fie teama oricărui om. „La moartea celui rău, îi piere nădejdea”.(Proverbe 11.17)

Deşi toţi vom muri pentru că toţi am păcătuit, iar plata păcatului este moartea, totuşi  există o diferenţă, iar acesta se datorează faptului că există două morţi...una pentru păcat, iar cealaltă este moartea veşnică. Aceasta din urmă este opusul vieţii veşnice promisă de Însuşi Domnul Isus: ”Şi viaţa veşnică este acesta: să te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”(Ioan 17.3)

Dacă ai siguranţa vieţii veşnice moartea nu va mai fi o teamă pentru sufletul tău. Dacă cauţi să Îl cunoşti pe El şi Îl afli, iar mai apoi împlineşti cuvintele Sale în viaţa ta, vei trăi veşnic aşa cum Domnul a promis.  “Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”(Ioan 8.52)

Crediţa în Domnul Isus Hristos este totodată cheia spre această viaţă, pentru că El spune că “ cine crede în Mine are viaţa veşnică.”(Ioan 6.47)

“Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”(Ioan 6.40)

Astfel că, până ce vei păşi dincolo, roagă-te să rămâi credincios până la sfârşit împlinindu-I cuvintele. Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeu pe fiecare dintre noi!