M-ai însoţit până
acum cu grijă şi bunăvoinţă,
Mi-ai luminat al
vieţii drum şi-ai ocrotit a mea fiinţă.
În toate am văzut
iubirea cu care m-ai înconjurat;
Spre Tine-am
înălţat privirea şi Tu m-ai binecuvântat.
Când m-au cuprins
fiorii spaimei, curaj mi-a dat al Tău Cuvânt;
Când pacea mi-a
fost tulburată, la Tine linişte-am găsit.
Iar dorul,
îndoiala, teama, în Tine şi-au găsit răspuns.
Furtuna ai oprit
îndată, când numai un cuvânt ai spus.
Ai fost cu mine tot
mereu, în văi, pe munţi, în rugăciune
N-am înţeles de ce
mi-e greu, de ce-ncercarea mă răpune.
Dar astăzi ştiu că
eşti cu mine chiar dacă n-am răspunsuri multe.
Mi-am pus
încrederea în Tine! Eşti izbăvirea mea în lupte!
Trecut-au ani şi
timpul zboară fără să-l pot opri vreun ceas.
Mai lasă-mă o vreme
iară, să merg, s-alerg fără popas!
Să fiu un vas ales
de cinste în voia Ta şi planu-Ţi mare,
Prin viaţa mea şi
prin cuvinte să împlinesc a Ta lucrare.
Amin! Minunata poezie! Fii binecuvantata!
RăspundețiȘtergere