Inaintand cu greu pe cale...

             Nu inteleg…de ce alegem sa vedem intunericul desi putem deosebi bine lumina?

             De ce alegem sa cautam lucrurile care ne dor, lucrurile care ne amintesc de ce este  rau?

 De ce cautam sa gasim vinovati si atat de usor ii gasim sau chiar daca nu sunt..ii creem noi..De ce sa credem ca altii ne vor raul?

             Cred ca este o problema in felul in care privim lucrurile… de ce nu putem ierta gresitilor nostri ci doar o spunem intr-o rugaciune formala,  dar numai de pe buze? De ce nu putem accepta realitatea si cautam pretexte care sa ne justifice starile interioare si ni se pare ca, daca le vom detalia vom  gasi o rezolvare..egoismului ii pare rau daca tie iti merge bine…sa moara si capra vecinului. De ce tu sa te simti bine si eu nu? Sunt oameni pe care nu-i poti multumi nici cu pretul sacrificiului.  Poate incerci sa ridici poduri, dar nu rezista. Oricum raspunzand raului cu bine este cel mai important lucru pe care niciodata nu-l vei regreta.

                 De ce mi-am pus aceste intrebari? Pentru ca vad oameni suferind zadarnic sub poverile pe care singuri le incarca… e adevarat ca eliberarea unui om nu o poate da decat Dumnezeu… lumina pe carare si scop in viata, tot El o da. O lume frustrata de tot felul de lucruri ma inconjoara… Si, daca cauti sa traiesti linistit printre ei, nu te vor lasa. Daca lor nu le este bine, atunci nici tie nu trebuie sa-ti fie… 

             Concluzia: daca Dumnezeu nu indreapta un lucru, tu nu il poti indrepta “Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!”(Apoc. 22.11)

           Roaga-te daca treci prin aceste situatii si crede ca Dumnezeu poate lumina cele mai intunecate locuri, cu mult mai mult  inima aproapelui tau…