Ca si zapada

Alba si pura…pentru copii o placere, dar un cosmar pentru batrani si familii ramase izolate; suntem mici daca incercam sa ne luptam cu ea. Da, este vorba de zapada, un fenomen natural la care in ultimele zile nu i-am putut sta impotriva. Blocaje fara numar, piedici in calea deplasarii, a devenit un dusman inversunat cu care locuitorii tarii noastre se confrunta in aceste zile. Am observat o comparative…desi negru si impur…pacatul se aseamana cu ea. Asa cum zapada se depune incetul cu incetul, un strat subtire urmand altuia ce se asterne usor, la fel este si cu pacatul din viata omului. Te poate cuprinde incet, pana ce formeaza un zid de jur imprejur si nu te mai poti misca. Lipsa de activitate, de miscare, inactivitatea in viata unui crestin il poate tinea captiv, blocat . Iar pacatul se instaleaza subtil. O vorba spusa cu usuratate, o reactie necontrolata, o atitudine rautacioasa conduc la un caracter rau, si precum fulgii adunati intr-un bulgare la fel se pot incuiba greseli dupa greseli.
Vestea buna este ca exista eliberare dintre aceste ziduri groase. Sa luam aminte si sa strigam cat inca mai este cale de trecere spre noi, sa nu ne afundam in placerile de o clipa ale vietii, sa nu cadem in stratul pufos care ne poate acoperi cu usurinta. Un strigat de pocainta se va auzi din departare si poate topi gheata cu care o inima lipsita de iertare este inconjurata. Chiar sub o masca a albului imaculat se pot ascunde lucruri murdare.
“De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”(Isaia 1.18)