miercuri, 21 septembrie 2011

Este Dumnezeu departe?

Uneori simtim ca Dumnezeu este departe, sau nu-L simtim prin faptul ca nu-L vedem
intervinind cu nimic, sau credem ca suntem parasiti, desi avem cunostinta ca El totdeauna este acolo, indiferent ce s-ar intapla si ca nici un par nu cade fara stirea Sa, dar mai cu seama ceea ce ni se intampla noua acum.
Unde este Dumnezeu cand avem nevoie disperata de El? El este chiar acolo, este ajutorul care nu lipseste niciodata in nevoie.
Am reprodus mai jos o intamplare binecunoscuta in care:
„Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfirsita de nisip dogoritor, nu se vedea decit urmele omului, urmele pasilor sai.
Deodata insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cind mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
-De ce sunt patru urme pe nisip, cind eu sunt singur? Cine esti si de ce nu te vad?
Dar o voce i-a raspuns:
-Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!
Omul a cazut in genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a indurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum v-a reusi. Si a mers, a mers, pina cind intr-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut in genuchi a privit in spate si…ce i-a fost dat sa vada? Pe nisip, nu se vedeau decit urmele pasilor sai.
-Doamne, a spus omul indurerat, de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decit doua urme in nisip?
Dar aceeasi voce i-a raspuns cu blindete:
-Pentru ca, pina acum, Eu te-am dus in brate.”
Poate ca ne simtim lipsiti de putere, la capatul puterilor cum obisnuim sa zicem noi, lipsiti de sperante, chiar daca nu afisam in public asta, dar ne intrebam in sufletul nostru cat va mai dura, cand se va ivi dimineata si pentru noi.
Acelasi Dumnezeu care a mers  alaturi de tine atunci cand ai trecut prin bucurii sau necazuri, si astazi te poarta pe bratele Sale, chiar daca tu nu vezi decat propriile urme pe nisipul vietii tale. Atunci cand simti ca nici macar un pas nu mai poti face...intreaba-L si-ti va raspunde, si vei simti protectia bratelor Sale.

5 comentarii:

  1. de mi-ar lua tristetea mea :( imi vine sa plang, dar au rost lacrimile mele? nu prea...

    RăspundețiȘtergere
  2. stiu aceasta intamplare, si eu l-am simtit departe zilele acestea, cu toate ca am stiut ca era acolo.

    RăspundețiȘtergere
  3. plansul isi are vremea lui, iar bucuria vremea ei, insa El este totdeauna prezent si in tristete si in bucurie

    RăspundețiȘtergere
  4. stii ce mai găndesc?
    prea ades e doar o urma pe nisip ...(e starea de bebeluşi)
    maturitatea implică responsabilitate ...

    RăspundețiȘtergere
  5. *maranata- cred ca ai dreptate...prea adesea e multa tanguire, iar viata unui crestin matur nu ar trebui sa fie asa,dar se intampla uneori sa traim si stari din acestea in care suntem in vale....ca mai apoi sa ajungem sa fim ridicati si sa-L vedem pe Dumnezeu ca intervine

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta