joi, 24 februarie 2011

Mai este o scapare


Atatia dusmani ma inconjoara…teama, grijile, lumea si vorbele ei, eu insami,… De cate ori mi-am dorit sa scap de ei, sa fug si sa ma ascund; stiu, nu se poate, dar e prea greu sa-i birui pentru ca nu vor sa se lase infranti deloc. Si totusi exista o cale de scapare: sunt bratele Aceluia care de atatea ori mi-a strigat : ”Nu te teme, caci Eu sunt cu tine;  nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau;  Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor, Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”(Isaia 41.10)
Numai acolo ma pot odihni in liniste, departe de orice gand care vrea sa mi-o fure…
Am intalnit o poezie frumoasa care a devenit intre  timp si  rugaciunea mea:
Ce bine ma simt
de Costache Ioanid
Ce bine ma simt cand in clipa cea grea
aud glasul Tau cum ma cheama.
O, pune-mi in inima linistea Ta
si scapa-ma, Doamne, de teama

Apuca-mi Tu bratul, puternic, si ia-l,
cand marea ma-nvolbura-n spume.
Ramai langa mine la oricare val,
si scapa-ma, Doamne, de lume

Ajuta-mi privirea spre Tine sa tin,
predat inchinarii depline,
asterne-o marama pe tot ce-i strain
si scapa-ma, Doamne, de mine.

Ce bine ma simt cand la ceasul cel greu
simt liniste-n piept cum revine.
O, scapa-ma, Doamne, de tot cei al meu
si umple-ma-n totul de Tine.

Un comentariu:

Parerea ta