joi, 3 februarie 2011

Ti se pare asteptarea prea grea?

Sau poate ca vei spune :”Cat sa astept, Doamne?”
“Nu conteaza copilul meu, ai incredere in mine.” Da, lipseste rabdarea, nu o avem, am dori, dar avem o fire asa de incapatanata si greu de strunit, incat uneori parca am vrea sa ne lipsim de ea.
Oare de ce nu putem avea noi rabdarea ca sa asteptam voia Sa, nu framantandu-ne ci incredintandu-ne si mai mult in Acela care de atatea ori ne-a spus :”Increde-te in Mine!”
Chiar daca asteptarea pretinde lacrimi, totusi lacrimile sunt dreptul cel mai sfant al celui ce sufera..
De ce doare asteptarea? Pentru ca se petrece o lupta, un conflict..are loc o infrangere..a eului, iar cand acesta incepe sa fie zdobit, sa nu mai poata comanda…ceva se schimba.

Am ales doua exemple din Genesa: Iosif si Avraam.
Iosif a fost dus in Egipt, vandut si ajuns sclav in casa altuia, supus apoi ispitelor si trimis pe nedrept in inchisoare….Mai putea Iosif sa spere? Visul sau dat de Dumnezeu parea sa fie atat de departe. Era ocazia perfecta ca inima lui Iosif sa se umple de amaraciune. Orice speranta fireasca era pierduta; cum se putea implini acest vis? Deznodamantul il cunoasteti cu totii.
Lui Avraam Dumnezeu ii fagaduise un fiu, o mostenire, si macar ca avea o varsta inaintata, si el si Saara, dupa 11 ani de asteptare, cei doi soti au incercat sa implineasca mai devreme planul lui Dumnezeu, dar in nerabdarea lor, ceea ce a rezultat, adica Ismael, ajunge mai tarziu un motiv de tulburare. Astfel ca, dupa 24 de ani (spun datele istorice) de la primirea fagaduintei, Dumnezeu si-a implinit planul, in pofida neputintei lor de a procrea la acea varsta, si l-a avut pe Isac ca si fiu. Daca Avraam a trebuit sa astepte 24 de ani pentru implinirea acestui vis, iar Iosif a trebuit sa indure vreme indelungata dificultati din care omeneste nu ar mai fi avut dreptul sa spere, noua de ce ne este asa de greu sa mai credem ca asteptarea noastra, indiferent de ce natura ar fi ea, va avea ca si scop implinirea viselor lui Dumnezeu pentru noi?
Asteapta crestine, si nu te tulbura, pentru ca te afli in scoala Marelui Invatator!

5 comentarii:

  1. ai dreptate , e greu sa astepti :(
    adica e mai usor sa ceri explicatii si sa incerci sa faci tu ceva de unul singur decat sa astepti in tacere si in rugaciune ajutorul Lui, dar noi trebuie sa asteptam.

    RăspundețiȘtergere
  2. e foarte frumos postul si spune multe :) uneori e greu sa asteptam dar trebuie sa ne incredem in EL

    RăspundețiȘtergere
  3. Intr-adevar, asteptarea este grea si dureroasa uneori, dar abia mai tarziu vom intelege ca s-a meritat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce fain! L-ai ales ca exemplu pe Iosif si acum cateva saptamani am fost incurajat printr-o predica tocmai despre situatia lui in contextul zbaterilor si framantarilor mele dupa ruperea reatiei cu acea persoana. E fain ca acum ai scris si tu lucruri asemanatoare, iar mai sus ai punctat foarte bine: da, e enorm de greu asteptarea. Asa e, tot timpul suntem in conflict cu eul nostru si cu Dumnezeu :(

    Ca sa vezi, ieri abia m-am putut opri sa nu ii scriu la acea persoana ca am ajuns la niste concluzii vazand facebookul si sunt concluzii care nu mi-au cazut bine. Am stiut insa ca lupta asta unde se da, la ce nivel si ai punctat asa de bine. Asa ca am reusit sa nu ii scriu deloc, desi in mine se dadea o lupta :(

    Multe as fi putut sa iti mai spun in seara asta, dar na, poate imi vei mai da ocazia.
    Reciteste ultima postare, sa vezi cum Dumnezeu s-a apropiat de mine aseara dupa sfarsitul serii de tineret.

    fii binecuvantata. e grea asteptarea (si singuratatea) Dumnezeu insa ma intelege

    RăspundețiȘtergere
  5. asa este...am invatat ca chiar daca suferim si ne este greu castigam ceva mult mai valoros! si este important in incercare sa intelegi ca Dumnezeu este in control iar situatiile fara iesire dau o invatatura mai valoroasa.

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta