Nu suntem întotdeauna ce părem a fi

Uneori poți fi dus în eroare de o imagine iluzorie pe care o construiești potrivit cu imaginația ta bogată. Și, cumva, ai vrea ca și ceilalți să corespundă așteptărilor imaginației tale. Dar intuiția nu este întotdeauna cea mai bună modalitate prin filtrul căreia să privești viața și, cu atât mai puțin, ca să judeci lucrurile. Îți poți face o imagine despre cum ar trebui să arate cineva sau ceva.

Apostolul Pavel mai spune despre sine o afirmație din care lasă să reiasă un lucru. El însuși se recunoaște ca „smerit când sunt în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” (2 Corinteni 10:1) și, după spusele corintenilor, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar când este de față el însuși, este moale, și cuvântul lui n-are nicio greutate” (2 Corinteni 10:10). Cei mai  mulți se așteptau să vadă un Pavel puternic în cuvinte. Dar Pavel, pe lângă cusurul acesta, avea și un fizic nu foarte aspectuos. Dacă cei din biserică s-ar fi luat numai după aspectele exterioare, ce ușor l-ar fi judecat și catalogat pe Pavel drept nedemn de a fi luat în serios după epistolele lui.

Nu subestima oamenii doar pentru că nu corespund criteriilor tale de gândire. Dumnezeu Se poate folosi de ei într-un mod în care tu nu ai putea să o faci.  Nu te crede nici prea înțelept. Folosește cu înțelepciune resursele primite și învață să cunoști oamenii și dincolo de aparențe.

Ne construim un univers propriu fără să luăm în calcul omenescul. Ce ar fi dacă ne-am orienta pe nevoile celorlalți mai mult decât pe propriile observații? Ne este greu să ne recunoaștem neputința și faptul că am greșit. Uneori orgoliul acesta, care împiedică sinceritatea, este piedica ce ne ține departe de oameni.

Trebuie să recunoști că nu poți cunoaște omul doar după o simplă conversație. Uneori trec ani și poți descoperi mistere despre el. Ne place să credem că noi știm repede ce cred ceilalți, dar acest lucru nu este decât o simplă părere. Rareori lucrurile și oamenii sunt ceea ce par a fi. Totuși, îți poți permite să ai naivitatea de a-i accepta și iubi chiar și atunci când nu corespund cu așteptările tale.

Uneori este bine să nu iei în seamă părerile altora când acestea sunt necinstite față de tine, dar să iei seama să te corectezi acolo unde este nevoie. Și să te intereseze ce gândește Dumnezeu despre tine mai mult decât părerile oamenilor. Iar dacă ești bun, continuă să fii așa, chiar dacă bunătatea ta nu va fi înțeleasă și uneori judecată nedrept.

Ce binecuvântați am fost

Ce binecuvântați am fost să știm c-avem un Tată
Care în fiecare zi, cu drag, grija ne poartă.
În anul care a trecut, noi am văzut prea bine
Iubirea Sa de Dumnezeu, care uniți ne ține.

Ce binecuvântați am fost cu bucurii nespuse,
Cu sentimente și-ntâmplări de Dumnezeu conduse.
Ne-a binecuvântat mereu, chiar și prin încercare;
Și când am plâns și ne-a fost greu, tot ne-a dat rezolvare.

Când ne-am rugat și n-am știut ce cale să alegem,
Nu ne-a lăsat pe-un drum greșit, străini să nu-nțelegem.
El ne-a condus și pas cu pas ne-a luminat cărarea
Când, frământați și în necaz, ne încerca răbdarea.

Ce binecuvântați am fost s-avem așa Părinte,
Care duios ne-a mângâiat cu sfintele-I cuvinte.
Când mari poveri ne-au apăsat și griji aveam în minte,
Ne-a dat curaj să ne-ncredem, să mergem înainte.

Ce binecuvântați am fost din zori și până-n noapte,
Să ne hrănim, să ne-mbrăcăm, lucrând cu spor în toate.
Și de nimic nu am dus lipsă în cele pământești,
Când sufletul sorbea cu dor cuvintele cerești.

Ce binecuvântați am fost când am putut s-aducem
O bucurie, un cuvânt, o mângâiere dulce
Acelor care așteptau, tăcuți, s-apară o lumină
În viața lor și se rugau smerit pentru o zi senină.

Ce binecuvântați am fost și ne simțim întruna,
Când pacea ne cuprinde-ades și înfruntăm furtuna.
Și binecuvântați vom fi de-acum până-n vecie
Cu viață veșnică, minuni și o nespusă bucurie.

Şi a mai trecut un an

Iată-ne ajunşi din nou la final de an, în care pare că se încheie o etapă a existenţei noastre şi o alta stă să înceapă. Este momentul să analizăm ce a mers bine şi ce nu, ce am reuşit să obţinem şi ce mai putem face. Întotdeauna este loc de o schimbare. Dacă îţi doreşti o schimbare în bine la nivel personal, te îndemn să cauţi să te apropii de Dumnezeu mai mult. Doar aşa vei reuşi în orice schimbare dorită la nivelul inimii. 

Privind la anul ce s-a încheiat, văd atâtea binecuvântări pe care, de una singură, niciodată nu aş fi putut să le dobândesc în viaţa mea, fără ajutorul şi călăuzirea primite de sus. A fost un an deosebit, chiar unic pentru mine. Şi nu am decât cuvinte de mulţumire către Domnul Dumnezeu.

Unele lucruri propuse pentru acest an au ieşit, dar la altele mai este de lucrat. Nu obosi în urmărirea scopului tău dacă ai început o lucrare bună. Perseverează şi bucură-te de reuşite. Ce nu a ieşit să fie o motivaţie în plus pentru a încerca cu un şi mai mare entuziasm.

În anul ce vine stabileşte-ţi noi ţinte şi nu te abate de la scopul pe care vrei să îl atingi. Şi nu uita: cu Dumnezeu orice lucru este posibil!

“Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.”(Isaia 25.1)

Când spui Crăciun, la ce gândești?

Când spui Crăciun, ce-ți vine-n minte?
Sunt luminițe, globuri, brad,
Cadouri, cozonaci, colinde?
Numai acestea te atrag?

Când spui Crăciun, la ce gândești?
La sania ce moșul cară
Și renii-aceia din povești
Ce mulți copii visează-n iarnă?

Când spui Crăciun, ce vezi în față?
Pe sfântul Prunc născut în iesle,
Ce a schimbat întreaga viață
A celor ce aveau să creadă ce zisese?

Când spui Crăciun, ce simți în suflet?
Ce sentiment e mai presus?
Ai bucurie, curat cuget
Să te apropii de Isus?

Când spui Crăciun, mai iei aminte,
Zâmbind cu drag, să dăruiești
Mai mult decât mii de cuvinte,
Să fii exemplu cât trăiești?

Când spui Crăciun, mai meditezi
Ce mai sărbătorești, de fapt?
Nu-i o petrecere, nu vezi?
E Fiul Celui Prea Înalt.

Când spui Crăciun, îți amintește
Și caută-L pe Dumnezeu.
Atunci El S-a născut ca rege
Pentru sufletul tău și-al meu.

Cum te pregătești de Sărbătoare?

Cu ce gânduri privești perioada numită, de cei mai mulți, Crăciun? Ce sentimente îți stârnește? Unii trec indiferenți și își văd de lucru ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, alții se bucură la ideea unei alte sărbători în care pot să fie liberi și să petreacă după bunul plac alături de prieteni sau familie. Unii par  indiferenți și ușor deranjați, pentru că nu-s de acord cu atmosfera creată sau că nu ar corespunde cu perioada reală a nașterii Domnului, alții spun că pentru ei toate zilele sunt la fel și că nu trebuie sărbătorită o zi anume. Unii deranjați de prea multă spiritualitate au înlocuit „Christ” cu o necunoscută „X”.  Mulți așteaptă sacul moșilor imaginari. Pentru alții înseamnă cadouri oferite sau primite. Unii zic că-i sărbătoare cu origini păgâne, alții preferă colindele și bradul împodobit. Unii se apropie mai mult de lăcașurile de închinare sau participă la diverse programe.

            Tu, cum privești? Cum ar trebui privită această sărbătoare? Cum ar vrea Dumnezeu să ne raportăm la această perioadă care ne reamintește de lucrarea minunată prin care Domnul și-a trimits Fiul fără de păcat în lumea murdară ca dar de răscumpărare pentru păcatele noastre?

            Poate cu iubire, cu bunătate, cu o inimă deschisă spre El? Să te bucuri chiar și de frumusețea emanată de un loc frumos decorat, să iubești și pe cei care nu îți împărtășesc crezul la nivelul lucrurilor mărunte, dar care adesea nu au valoare veșnică?

            Nu te împotmoli în explicații și strădania de a dovedi ce crezi tu, câtă vreme celălalt nu poate renunța la unele lucruri pentru că așa a primit el, ci mergi mai în profunzime și arată-i frumusețea trăirii unei inimi schimbate de prezența Sfântului sărbătorit.

            Adevăratul creștin se bucură de sărbătoare, de faptul că Numele Domnului mai poate fi pronunțat, de colind, de reamintirea evenimentului de acum 2000 de ani și se cercetează pe sine.

            Nu lăsa ca bucuria să îți fie furată de părerile oamenilor! Dorește-ți însă ca și ei să poată cunoaște fericirea pe care numai Domnul o poate aduce în inima lor. Dacă reușești să-i apropii de El, atunci ferice de tine!

            Adevăratul creștin se bucură de vestea cea bună care i s-a făcut cunoscută, și aduce laudă Celui născut să aducă mântuirea. Cercetează adevărul și se lasă transformat. Da, este motiv de bucurie, după cum a anunțat și îngerul: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:10-11)

Conflictul

Apare subit, neașteptat și neanunțat, dar strică bucuria prezentului. Avem păreri diferite. Gândim diferit. Vedem același lucru din mai multe unghiuri. Uneori este greu să înțelegem ce anume îl supără pe celălalt. Pentru noi un lucru este bun și nu înțelegem de ce lui i se pare rău. Suntem diferiți. Și poate nici unul, nici celălalt nu are o problemă. Perspectiva fiecăruia este corectă într-o anumită măsură. Avem o sensibilitate diferită la același lucru. Suntem ființe fragile la nivelul sufletului și al sentimentelor, încât mă întreb… cine ne va putea înțelege pe deplin? Cel care ne-a creat. Da, El și numai El ne știe și înțelege frământările atunci când ceilalți nu ne înțeleg. David exprimă atât de sugestiv mâhnirea prin psalmii săi.

„Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înlăuntru meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda.” (Psalmul 42:5)

„Sunt foarte amărât: înviorează-mă după Cuvântul Tău!” (Psalmul 119:107)

Nu știu de care latură a conflictului te afli, dar pot să îți spun că, de oricare parte te-ai afla, ai ceva de făcut. Poate ești acela care i-ai greșit semenului tău sau poate că el ți-a greșit. Caută împăcarea. Nu ține supărarea.  Semnul maturității spirituale este căutarea restabilirii legăturii păcii între voi doi.

Uneori din grabă, lipsă de înțelepciune și chibzuință, putem reacționa greșit și să rănim astfel cugetul fratelui nostru…

Dacă ți s-a greșit, iartă, și nu mai zăbovi. Și tu ai fost iertat, așa că, de ce să ții o supărare doar pentru că nu-ți poți stăpâni mânia și dorința de a-ți vedea dreptul împlinit? Îți amintești pilda datornicului? Căruia i s-a iertat datoria de către stâpân, dar el nu a iertat celui ce-i era dator? Aceeași morală se aplică și pentru noi. „Și tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său. (Matei 18:35)

Poate ți s-a greșit din neștiință. Cu atât mai mult să ierți. Și chiar dacă voit ți s-a greșit, tot trebuie să ierți. Gândește-te la Domnul Isus, care a suferit pe cruce, și în culmea chinului Său a putut să se roage, spunând despre cei care îi făceau rău: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Crezi că ție ți s-a greșit mai mult?

Ia atitudinea de rob al Domnului, dacă vrei să Îi slujești: „Robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului; și venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.” (2 Timotei 2:24-26)

Astfel dar, orice situație care ar aduce conflict în viața ta, ar putea fi rezolvată în ceea ce ține de tine. Nu îți pierde pacea. Conflictul este inamicul numărul unu al pierderii păcii din inima ta. Iartă, caută împăcarea, lasă jos orgoliul și urmează exemplul Celui pe care spui că Îl iubești și care a spus că „ cel ce vrea să fie cel dintâi, trebuie să fie cel din urmă și slujitorul tuturor.”

Care este darul tău?

Poate ți s-a pus întrebarea aceasta sau poate că ai meditat la ea, privind cu nedumerire, deoarece nu găsești nimic care să te pună în evidență într-un anumit domeniu al vieții tale spirituale. Cel mai adesea ideea de dar a fost asociată cu ceva ce izbește privirile, cu ceva prin care să te remarci, lucru care, de cele mai multe ori, nu face bine vieții tale spirituale și care te poate duce chiar și până în culmile mândriei.

Poate ai remarcat că în cercurile religioase sunt remarcați prin daruri cei care au o voce deosebită sau abilitatea de a comunica în public din învățătura biblică. Dar aceștia nu reprezintă decât o mică parte a celor care alcătuiesc Trupul Domnului Hristos, nu-i așa? Atunci se ridică întrebarea: ceilalți ce daruri ar trebui să aibă? Sunt felurite daruri, dar este același Trup, sunt multe daruri, dar nu toate sunt bine cunoscute. Astfel, cineva care nu are prea multe talente vizibile ar putea spune: „care este darul meu? Eu nu am niciunul?”. Și sunt mulți creștini care și acum își caută darul sau darurile cu care ar putea să Îl slujească mai bine pe Domnul. Trebuie să înțelegem un alt adevăr când vine vorba despre daruri. Acestea sunt date pentru folosul altora și nicidecum pentru a ne evidenția pe noi înșine înaintea lor. Apostolul Pavel mai spunea: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7)

Uneori ni se pare că doar cei din față sunt aceia cărora Dumnezeu le-a dat daruri. Gândește-te însă că și ție ți-a dat posibilitatea de a fi de folos Trupului Domnului. Dacă am avea toți același dar, cu siguranță că nu am putea acoperi toate nevoile Bisericii. Dar tocmai aceasta este ideea. Nu este întâmplător mediul în care trăiești, nici anturajul în care te situezi sau biserica în care te afli acum. Pretutindeni tu poți face o slujbă, poți lăsa o mireasmă plăcută, poți da sens vieții altora prin lucruri simple, prin gesturi și fapte mărunte, prin cuvinte care zidesc și prin multe alte modalități care îndreaptă privirea înspre bunătatea și grija Domnului.

Pe de altă parte, doar începând să faci lucruri noi, să te implici în lucruri despre care nu știi dacă le-ai face bine, vei putea să descoperi un anumit dar în slujire și nu numai. Roagă-te, începe să faci ceva nou și de folos, observă dacă acel lucru aduce zidire, îmbărbătare, chiar și pentru o persoană… Îmi amintesc cum, cu ani în urmă, pe când începusem timid a scrie, cineva, care nu mă cunoștea în mod personal, m-a încurajat să merg înainte, și acel lucru mi-a dat avânt chiar și atunci când multă vreme am crezut că ceea ce fac este inutil. Și mi-am zis că, dacă numai unei persoane îi va fi cândva de folos, se merită toată osteneala. Uneori poți să încerci un lucru, și la un moment dat să constați că nu este tocmai cel potrivit, că deși ai început cu avânt, acum ți s-au tăiat aripile. Nu-i nimic. Poți începe ceva nou. Niciodată nu va fi suficient să îți dezvolți o singură abilitate. Mereu va exista ceva ce poți face, cu resursele de la momentul respectiv. Doar acela care nu vrea să investească va spune că nu poate face nimic util.

Se merită să îți folosești darurile? Da, și vei avea parte și de bucurii, și de tristeți. Bucurie datorită faptului că vei vedea că poți fi de folos pentru ceilalți creștini, din partea cărora poți primi și încurajări. Tristețe deoarece vor  fi împotriviri, momente de deznădejde cu privire la slujba ta, oameni cărora nu le va plăcea și uneori îți vor sta împotrivă. Și totuși, dacă o lucrarea este de la Dumnezeu, va dăinui.

Există riscul ca în timp să te mândrești și să uiți că nu îți aparține meritul de a face acea slujbă. Rămâi smerit, chiar și după binecuvântare, căci doar așa darul tău va fi de un real folos Bisericii Domnului Isus.

Ce faci cu viața ta?

Ce ai ales să faci cu viața ta?
Vezi? Timpul trece, iar clipele ușor se duc.
Trece în zbor tristețea, trece și bucuria,
Iar viața ta în pas grăbit se-apropie de amurg.

Cât mai aduni și pentru ce alergi?
Cât investești în lucruri pieritoare?
Încă mai este timp să te gândești
Cum ai putea să dai vieții valoare.

Ce faci cu viața ta și încotro te-ndrepți?
Atât de prețioasă este orice clipă…
Ai grijă la ce cugeți și cum o petreci:
În lucruri pentru suflet sau numai în risipă?

Oprește-te din drumul tău al cărui scop nu-l înțelegi!
Fii înțelept, stai drept, Scriptura cercetează,
Ajută pe cel slab și vei avea ce roade să culegi
Atunci când la final viața încetează.

Dă sens vieții tale, aleargă doar spre țintă;
Căci premiul alergării te-așteaptă dacă lupți.
Mai meditează astăzi la viața ta măruntă,
La  drumul cel de lacrimi spre care te îndrepți.

Ce faci cu viața ta? Te-ai hotărât de-acuma
S-o iei pe-o cale nouă, să mergi pe-un drum curat?
Calea credinței se numește și este numai una;
Mergând pe ea cu sârguință, tu vei fi transformat.

Iar cu credincioșie de vei umbla smerit în toate,
Pe acest drum îngust al vieții tale pe pământ,
Vei primi în dar de la Acel’ care ți-a dat suflare
Viața veșnică promisă prin al Său Cuvânt.

Duşmanul întristare

Ai aflat o veste ce te-a bulversat şi te gândești cu teamă la consecințele pe care un anumit lucru le poate avea pentru viitorul tău și al celor din jur. Involuntar, un val de tristețe te cuprinde și te simți înlănțuit în mrejele ei. Chiar dacă vrei să te ridici, totuși amintirea acelui lucru revine iar și iar, ținându-te captiv într-o stare  de neputință și deprimare, astfel încât nu mai poți vedea decât acel lucru rău, pe lângă atâtea binecuvântări primite.

Mi s-a întâmplat să trec pe aici. De aceea vreau să îți spun ce am învățat eu că trebuie să fac pentru a nu rămâne în această stare extrem de periculoasă:

-Am zis că vreau să mă ridic, să nu rămân în această stare, victimizându-mă fără rost, pentru că nu voi realiza nimic plângându-mi de milă, oricât de grea ar fi situația.

-Am conștientizat că există o luptă la nivel spiritual. Dușmanul meu fiind în prim plan tristețea și deznădejdea. După ce mi-am dat seama că pot lupta împotriva lor, am zis: „Ce trebuie să fac?”

-Am renunțat să mai fac scenarii negative cu privire la ceea ce ar putea urma să se întâmple, lucruri care doar aduceau îngrijorare și temeri. Indiferent ce ar urma, nimic nu poate fi la întâmplare. Eu am un Dumnezeu care mi-a purtat de grijă, și o va face în continuare, chiar dacă ar trebui să trec printr-o groapă cu lei sau printr-un cuptor aprins.

-Am deschis Biblia și mai cu sârguință am început să adun provizii, să îmi hrănesc sufletul cu Apa ce îl putea înviora și lumina mintea, să mă rog şi să văd că situația nu poate fi atât de rea precum am crezut.

-Am decis să mă încred până la capăt, și indiferent cum ar evolua lucrurile, să accept  și să pot spune: „Mulțumesc Doamne!”, chiar dacă acum nu înțeleg de ce.

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” (Isaia 41:10) “Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra!” (Psalmul 37:5)

Nu este întotdeauna ușor, poate nu vei reuși să parcurgi toate aceste etape, dar dorința de a te ridica, conștientizarea luptei, încurajarea primită din Cuvânt și predarea deplină în brațele Domnului pot fi uneori singura soluție salvatoare din cursa dușmanului întristare.

Când trebuie să iei o decizie

Când înainte îţi apare un drum nou și atât de necunoscut, nu este ușor să iei decizia de a merge pe el fără îndoieli. Luarea unei decizii poate părea simplă în ochii unora sau extrem de dificilă pentru alții. Nu este ușor să iei o decizie. Să o alegi pe cea bună este lucrul ce pare și mai dificil.  Când nu știi încotro să te îndrepți într-un anumit domeniu, când o etapă din viață s-a încheiat și urmează o alta nouă și nu știi ce drum ar trebui să urmezi, ia aminte la câteva lucruri:

- lasă în urmă trecutul... oricât de plăcută a fost rutina în care te-ai obișnuit și din care tocmai ai ieșit, nu trebuie să te mai gândești la cum a fost în trecut. Acum urmează ceva nou...

- dacă tocmai ai reușit să faci o alegere, nu mai ezita. Poate te întrebi: „Dacă drumul acesta nu va duce nicăieri? Dacă voi falimenta? Dacă mă voi strădui, iar la final nu voi culege nici un rod bun?” Ți s-a întâmplat să gândești așa, mai ales la început de drum? Nu este ușor să iei o decizie înțeleaptă, uneori va părea că e o nebunie lucrul pe care îl începi, la care te gândești acum și al cărui final nu îl poți imagina. Uneori ceea ce trebuie să faci este să nu stai pe loc, așteptând. Acționează! Intră pe un drum și observă confirmările. Pe măsură ce înaintezi vei vedea dacă drumul acela este cel potrivit sau nu. Doar stând și nefăcând nimic, lucrurile vor rămâne pe loc, iar grija ta cu privire la acea decizie te va frământa în continuare.

- ia decizii ținând cont de conștiința altora, de felul în care îi va influența și pe cei din jur. Urmărește în ce fel îți poate afecta liniștea și bunăstarea familiei.

- gândește-te ce efect va avea această decizie asupra bunăstării tale spirituale, mintale, emoționale sau fizice... Implică un compromis dincolo de care nu vei putea trece? Implică un ajutor pe care doar acceptând acest drum îl poți acorda? Vei putea face bine sau rău?

            Dar ce să faci atunci când nu vezi nici un drum bun de apucat? Atunci când nu ai nici o siguranță în ce privește următorul pas? Dacă nu vezi nici o lumină poate e vremea să mai aștepți până ce vei zări acea luminiță care să te direcționeze corect. Nu știu alt îndrumător mai bun decât acela pe care l-am avut în tot acest timp... ”Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.”(Psalmul 119:105) Atunci când nu am știut încotro, m-am rugat și am mers înainte cu gândul că, dacă îmi doresc voia divină în viața mea, chiar și drumul necunoscut pe care merg va duce înspre binele meu și nu mă voi rătăci pe el.

            Unele decizii te vor costa. Uneori va fi nevoie să riști cu un preț mare. Estera s-a riscat să mergă la împărat, măcar că acest lucru putea să-i aducă moartea. Cu toate acestea, ea a luat decizia în baza ascultării de Mardoheu, care lucra după porunca divină. Astfel, o decizie care putea să aducă moartea unei singure persoane, a dus la salvarea unui popor întreg.

            Iosua și Caleb au decis să mergă înainte, măcar că toți cei aleși să iscodească țara Canaanului au dat înapoi, înspăimântați de oamenii uriași.  Măcar că adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, cei doi au decis să mergă înainte, să lupte și să ia în stăpânire țara, prin credința că Domnul le va da izbândă.

            David a decis să meargă prin credință și să înainteze în lupta împotriva lui Goliat, deși omenește nu avea nici o șansă de reușită. El s-a bazat pe ajutorul lui Dumnezeu.

            Daniel a decis să nu își întineze conștiința, a ales o cale diferită de ceea ce autoritatea supremă a vremii i-o impunea. El a decis să mergă înainte și să urmezeu calea credinței în singurul Dumnezeu adevărat, măcar că acest lucru l-a pus în numeroase primejdii de moarte.

            Deciziile lor au implicat curajul. Puteau să își piardă viața, dar mai presus de viața lor a contat scopul pentru care luase acea decizie.  Uneori este nevoie de o doză de curaj pentru a face față provocării deciziei pe care tocmai ai luat-o. Nu este vorba despre o îndrăzneală fără judecată, ci de a merge cu credință, că Dumnezeu va lucra, bazat pe promisiunile Sale.

            Indiferent de decizia ce o vei avea de luat, pășește prin credință. Uneori poate părea extrem de dificil să iei o decizie bună, dar ceea ce trebuie să faci uneori este doar să pornești și să crezi că, dacă ai ca și țintă împlinirea voii Domnului pentru viața ta, orice decizie la care nu ai o siguranță de 100% nu te va duce înspre eșec, ci spre un drum nou cu provocări, pe care nu vei porni singur.„Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci El va fi călăuza noastră până la moarte.”(Psalmul48:14)