“Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’”(Matei 27:41-43)
Cel mai probabil descurajarea i-a cuprins pe ucenici și pe toți cei care se încrezuse în Domnul Isus, ca Mântuitor al lor, atunci când fusese prins, arestat, bătut, batjocorit și umilit până la moarte pe cruce. Cel de la care se așteptase salvarea părea că are nevoie de a fi salvat. Și totuși, cei care L-au urmat, au crezut în El până la capăt. Pentru ei, încrederea în Cel ce era Domnul vieții și al morții, a fost ancora de care s-au ținut, iar mai târziu au înțeles că nu au crezut în zadar.
Cum să poți crede într-un Mesia care moare? Probabil se așteptau să facă o minune, așa cum făcuse de nenumărate ori, dar ei nu știau că El de fapt, trebuia să împlinească planul de mântuire pe care Tatăl îl pregătise. De aceea “Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” (Luca 23:25)
Dacă Îl urmezi pe Domnul Isus în lumină, atunci Îl vei urma și în întuneric. Dacă L-ai iubit când îți mergea bine, te vei încrede în El și la greu. Cei care s-au încrezut în Isus au continuat să spere chiar și atunci când, omenește, ar fi zis că nu mai este nicio șansă ca El să fie cu adevărat Mesia. Eliberatorul, Mântuitorul, Salvatorul cel mult așteptat, era acum căzut, înfrânt, umilit, zdrobit și omorât. El, care înviase pe Lazăr din morți, acum se stingea pe lemnul crucii. Speranța lor părea fără sens și totuși, “credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”(Evrei 11:1)
Și, într-adevăr, ceea ce li se vestise, mântuirea lor era pregătită tocmai prin patimile pe care Domnul le suferea în acel timp. “Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.”(Isaia 53:8,10)
Noi astăzi avem întreg tabloul de ansamblu și credem într-un Mântuitor care a murit pentru păcatele nostre, dar a și înviat spre a ne aduce la viață împreună cu El. Tocmai de aceea, încrederea noastră ar trebui să fie cu mult mai puternică și deplină în planul lui Dumnezeu de mântuire, gata pregătit pentru noi, înainte de întemeierea lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta