Când Dumnezeu răspunde la rugăciune

Prea adesea am vrea ca planurile noastre să ia ființă în forma la care ni le-am imaginat. Și ne rugăm. Și așteptăm ca Dumnezeu să le împlinească. Iar El parcă zăbovește să le dea viață. Apoi ne întristăm și căutăm motivele pentru care nu primim răspuns, ca să ne liniștim conștiința. Dar după mult timp, uneori le împlinește. Poate după lungi așteptări și lecții dure, poate după umilințe, după ce ființa ne-a fost smerită astfel încât să putem spune că meritul nu ne aparține, iar dacă a ieșit ceva bun se datorează doar Lui.

Nu întotdeauna după o ușă închisă se va deschide alta. Poți aștepta multă vreme ca și într-o stație, să oprească și trenul cu destinația dorită.

În Proverbe 24:26  scrie că “Un răspuns bun e ca un sărut pe buze.” Cu adevărat e o mare bucurie când primești ce îți dorești, și mai cu seamă atunci când lucrul pentru care te-ai rugat e mult așteptat. Un răspuns bun, primit prea repede, este posibil să nu-l prețuim la adevărata sa valoare, dar atunci când acesta întârzie și speranțele scad, va fi cu atât mai mult prețuit.

Uneori vom crede că răspunsul bun primit s-ar putea datora rugăciunilor noastre. Este adevărat că ne putem ruga în tot acest timp, și chiar trebuie să o facem, dar să avem grijă să nu punem rezultatul pe seama meritului de a ne fi rugat. Sunt rugăciuni pentru care așteptăm ore, zile sau ani. Să continuăm a ne ruga cu acea încredere neclintită în lucruri care acum nu se văd, dar pe care credem că le vom putea dobândi, nu datorită nouă, ci datorită credincioșiei și bunătății Domnului.

Dacă Domnul ți-a dat răspunsul dorit, mulțumește-I, iar dacă ești în proces de așteptare, mulțumește-I anticipat. Și mergi cu credință înainte. Pentru că, credința înseamnă să mergi pe drum cu Dumnezeu alături, prin întunericul și ceața care îți stau înainte.

“În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.” (Psalmii 138:3)