Sărbătoare în izolare

Sunt mulți cei care în aceste zile sunt nevoiți să stea izolați, fie răpuși de o viroză sau altă suferință în trup, cu un oarecare sentiment de tristețe, de neputință sau de dorința de a fi alături de cei dragi.

Nimic nu este la întâmplare, cu atât mai puțin această stare de suferință în care te afli fără să fi vrut. Poate că te gândeai că nu te va afecta niciodată sau poate aveai ceva temeri. Dacă te afli la spital sau acasă, rămâi încredințat că nici un fir de păr nu cade fără știrea Tatălui ceresc. De aceea, nu te îngrijora de consecințe. Ceasul durerii este totdeauna controlat, chiar dacă uneori pare de nesuportat și de neînțeles.

Reamintește-ți scopurile pe care Domnul le-a sădit în inima ta. Gândește-te, prin această pauză de la rutina ta zilnică, că nu vei trăi veșnic pe pământ, și că într-o zi vei lăsa totul aici. Dezlipește-ți inima de pământ și meditează la legătura ta cu cerul. Nu este ușor să te gândești la lucrurile de sus în durere, dar nu este nici imposibil. Și dacă nu acum, în aceste condiții, atunci când?

Nu te îngrijora. Viața ta, precum și a celor de lângă tine, este bine cunoscută de Dumnezeu. Nu este nimic care să-L surprindă. Vorbește cu El. Fii sigur că nu va permite să se abată asupra ta o încercare care să-ți depășească puterea.

“În lume veți avea necazuri” a spus Domnul Isus. Așadar, nu vei fi scutit de ele. Trebuie să accepți acest lucru. Durerea și suferința este parte a vieții terestre.

Și totuși se apropie sărbătoarea, și totul amintește de nașterea Domnului nostru, pe care Îl iubim fără să-L fi văzut, și credem în El, după cum am primit lumina din Sfânta Scriptură. El S-a născut pentru ca să avem viața. Nu viața aceasta de pe pământ, plină de tot felul de suferințe, ci o viață veșnică. Domnul Dumnezeu ne-a ales pentru ca Fiul Său să ne dea această viață. Ce privilegiu! „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.“(Ioan 17:3) În speranța aceasta nu mai ne uităm la lucrurile de aici, care sunt trecătoare, și însuși trupul nostru, supus morții într-o zi. Dar avem nădejdea aceasta a veșniciei, pe care o trăim încă de pe acum, de când am început să gustăm viața veșnică, prin cunoașterea Sa. Acest lucru poate fi o mângâiere pentru sufletul  obosit și trupul ce caută alinare. Dincolo de aceste aspecte omenești ale unei sărbători greșit înțeleasă uneori, gândește-te la privilegiul vieții veșnice făgăduite de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, motivul sărbătorii noastre.