Și tu te-ai lepădat de Domnul?

Ți s-a întâmplat să treci prin momente în care, datorită sentimentului de teamă, rușine sau comoditate, nu ţi-ai mărturisit credința, deși aveai prilejul să o faci? Mă uit la Petru și parcă e o imagine atât de relevantă pentru noi.

„Doamne”, i-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”  Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până nu te vei lepăda de trei ori că nu mă cunoști.”(22.33-34)

Deși el fusese acela care I-a zis Domnului că Îl va urma până la moarte, totuși nu a avut nici măcar curajul să-L mărturisească în fața slugilor ce se aflau lângă el în timp ce aștepta, încălzindu-se la foc, atunci când a fost întrebat cu privire la poziția lui față de Domnul Isus.

Poate și tu, care ai spus că vei merge cu Domnul până la moarte și că Îl vei urma toată viața ta, ce ușor te-ai lepădat de Numele Lui prin purtarea ta, printr-o vorbire nechibzuită, printr-o minciună sau printr-o alegere greșită… Ți-a fost rușine de oameni, ți-a fost teamă, și în acest fel te-ai lepădat. Dorința de a le fi lor pe plac, te-a îndepărtat de El. De câte ori ne-am purtat ca și cum nu L-am cunoaște și cât de des ne-am rușinat în fața celor care batjocoreau numele Lui, ne-am temut de cel care-L hulea și am tăcut… „Căci de orișicine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.” (Luca 9.26)

Petru nu a putut nici Îl urmeze îndeaproape de Domnul când a fost luat de lângă ei precum un tâlhar… Petru mergea după El de departe. Ah, să nu stăm și noi departe, urmându-L doar din umbră, iar atunci când suntem trași la răspundere să Îl negăm.

Privirea țintă a Domnului Isus adresată lui Petru, l-a făcut pe acesta să regrete amarnic faptul că îi fusese teamă să își exprime poziția reală față de Domnul. Apăsat de durerea faptului că L-a trădat pe Cel pe care Îl iubise, dintr-o dată s-a simțit neputincios, mic și josnic. Nu putuse nici măcar să-L mărturisescă, dar să își mai dea viața pentru El? El care afirmase cu atâta tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” (Matei 26.35).

Petru și-a înțeles căderea și s-a căit, dar era prea târziu… Apoi a plâns cu amar. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru că Petru a devenit un slujitor care avea să mărturisească Numele Lui până la moarte, și încă moarte pe cruce… Simțământul apăsător al minciunii îți poate întuneca conștiința.

Poate ți s-a întâmplat să-L dezamăgești pe Domnul, iar amintirea încă te răscolește, pentru că știi că L-ai trădat prin indiferența ta, prin felul tău greșit în ce privește a fi un îndrumător înspre El, așa cum întotdeauna ai crezut despre tine că vei fi… Lucrurile nu vor rămâne aici. După ce vei fi regretat totul, dacă îți dorești cu adevărat să-I fii un slujitor adevărat, va veni vremea în care Îl vei mărturisi cu îndrăzneală, chiar dacă acesta va duce până la „cruce” în viața ta.

Lecția ce o învață Petru din acestă experiență tristă o exprimă și în epistola sa, atunci când scrie ca și pentru noi „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă.” (1 Petru 3.15-16)