Să
cauți mereu binele celuilalt nu este întotdeuna ușor. Nici măcar atunci când îl
iubești. De ce? Pentru că avem o fire care își manifestă adesea egoismul,
răutatea, nerăbdarea și iartă greu. Viața în doi este un examen evident pentru
firea veche. Și este cu atât mai greu cu cât iubirea de sine este în control.
Ce ai vrea să îți facă celălalt trebuie să faci și tu întocmai.
„Tot
ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12). Cum ai
putea să faci astfel? Sunt câteva lucruri pe care le-am descoperit că ajută în
acest proces.
Să
ceri putere pentru a rezista, pentru a birui ispita mâniei, a aprinderii, a
certurilor care pot apărea din lucruri mărunte.
Să
ceri putere pentru a face cu plăcere binele celuilalt, să porți grija, să aduci
un zâmbet, o bucurie, un gest afectiv, chiar și atunci când poate nu ai
dispoziția necesară. Viața în doi are provocări multiple. Dacă ai crezut că
dorințele tale se vor împlini odată cu trăirea unei vieți împlinite alături de
jumătatea ta, află că doar o parte din ele se vor împlini. Dar vor apărea noi
provocări.
Să
iubești e cea mai mare provocare. Să te dăruiești, să te jertfești, să faci tot
ce ține de tine pentru fericirea celuilalt este o provocare a vieții în doi.
Să
cauți pacea atunci când, iminent, cel rău îți dă motive să te tulburi. „Cine
iubește viața și vrea să vadă zile bune să-și înfrâneze limba de la rău și
buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să
caute pacea și s-o urmărească” (1 Petru 3:10-11).
Să
corectezi cu blândețe, conștientizând cât de diferiți suntem și că obiceiurile
dobândite în timp nu se schimbă ușor.
Să
te porți cu răbdare… uneori vei avea impresia că îți vei ieși din fire, dar
este numai o părere. Nu există ispită mai mare decât puterea omenească. Aici
este un test major și vom avea mereu de lucrat.
Să
ierți oricând, oriunde și oricât de mult se poate. Niciodată nu lăsa pe mai
târziu iertarea. „Fiți și voi buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat
și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32).
Să
lupți pentru binele celuilalt. Nu este destul să-i dorești binele, ci trebuie
să și lucrezi la aceasta. Să lupți, pentru că vor apărea piedici pe această
cale. Să faci mai mult decât ți-ai fi dorit pentru tine. Este luptă pentru
fire, dar este și bucuria ce vine atunci când binele celuilalt devine parte a
bucuriei tale. Aici este frumusețea. Dragostea învinge orice obstacol.
„Dragostea
este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte,
dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu
caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de
nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte
totul, suferă totul” (1 Corinteni 13:4-7).
Trebuie
să fii conștient(ă) de următorul adevăr, care să devină o parte din gândul tău:
„În ciuda atacurilor ce vin din firea veche, dorința mea va râmâne întotdeuna
binele tău… Atunci când binele tău va fi și al meu, relația va funcționa fără
eforturi. Rolul meu este să aduc fericire pe chipul tău, pentru că pot fi o
persoană fericită cu adevărat alături de o persoană care este deja fericită.
Astfel, „Domnul ne va da și fericirea, și pământul nostru își va da roadele”
(Psalmul 85:12).
I have read so many content concerning the blogger lovers however this post
RăspundețiȘtergereis actually a pleasant article, keep it up.