Ai plecat la timp... Ai plecat atunci când ai fost chemată. Îţi doreai atât
de mult cerul şi pe Dumnezeu...Voiai să ajungi Acasă cât de curând.
Acum eşti fericită. Deja te-ai întâlnit cu Mirele ceresc, cu care ai vorbit
adesea şi căruia I te-ai confesat de atâtea ori. Deja te-ai întâlnit cu atâtea
suflete dragi nouă.
Mă bucur că ai ajuns acolo unde şi eu nădăjduiesc să merg pentru a ne
revedea cu bucurie. Deja îmi este dor de cuvintele tale pline de înţelepciune
şi duh. Mă bucur că Dumnezeu mi te-a scos în cale pentru a te cunoaşte.
Ai plecat cu un cuget curat şi ai avut mereu acea temere să nu fi greşit
cuiva.
Ai avut o viaţă grea. Parcă prea multe suferinţe de tot felul. Mi-ai spus
să nu repet greşelile tale şi sper să pot lua aminte la tot şi să învăţ din
ele. Ultimii ani i-ai trăit în
singurătate şi suferinţă, dar chipul ţi se lumina când vorbeai despre Dumnezeu.
Te bucurai ca şi un copil de prezenţa Lui în viaţa ta şi mi-am dorit să pot
avea şi eu această bucurie. Chiar şi în ultimele clipe, atunci când doar o
suflare îţi mai anima trupul, erai parcă mai vie în duh ca niciodată. Chiar
dacă această casă pământească a cortului trupesc se desfăcea treptat, erai gata
să îmbraci un trup nou.
Ne întrebai oare cum va fi acolo şi iată că acum ai aflat deja. Ne-ai spus
să ne rugăm pentru o trecere mai uşoară, şi iată că Domnul a ascultat şi ai
ajuns la destinaţie. Îmi va fi dor de tine, dar mă bucur că ai păşit în acel
loc minunat. Acum eşti pe deplin fericită. Trăiesc cu speranţa că într-o zi ne
vom revedea.
Am învăţat de la tine că viaţa trece, dar urmările deciziilor luate rămân
şi te fac fie să suferi, fie să te bucuri.
Am învăţat că frumuseţea sufetului nu se trece, ci sporeşte pe măsură ce
este alimentat cu hrană duhovnicească.
Chiar dacă nu mai eşti aici, eşti totuşi vie în amintirea şi gândul meu şi
aşa vei rămâne până la sfârşit.
O piatră de
aducere aminte mi-a reamintit exact ceea ce trebuie să fac “Nu plânge bucuria unui suflet ce a
plecat spre lumină!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta