6 ani

Iată că au trecut 6 ani de când am hotărât să aştern şi aici din gândurile mele. Am scris uneori cu bucurie în suflet, când inima îmi stătea să sară, cu recunoştinţă, dar şi cu lacrimi pe obraz şi durere în suflet. Mă gândesc  uneori că postările au fost cam triste, dar ce să fac dacă viaţa pentru mine a fost o serpentină continuă, cu urcuşuri şi coborâşuri, din care am învăţat şi înţeles sau din care încă nu am înţeles...

Unii s-au confundat uneori cu stările descrise, alţii m-ai încurajat să continui şi iată că asta am făcut.

De fapt, atunci când ai bucurie nu prea îţi vine să scrii, dar când treci printr-o dificultate parcă, cuvintele curg de la sine. În fiecare dificultate există lecţii valoroase ce trebuie învăţate şi binecuvântări la care să apelăm.

Mulţumesc celor care mai trec în vizită pe aici şi mulţumesc Domnului pentru că m-a învăţat următorul adevăr: „ Caracterul se formează prin provocările pe care le întâlnesc pe cale şi pe care le biruiesc alături de El!”