Cei care traiesc in
trecut pierd din esenta prezentului, cu atat mai mult din cea a viitorului. “Daca
ne gandim la trecut fara a fi preocupati de viitor pierdem posibilitatea de a
trai prezentul”.(Marcio Barrios)
Prea adesea ne pierdem in trecut cautand rezolvare la situatii pe care demult ar fi trebuit sa le lasam in grija Stapanului sufletelor noastre. Trecutul nu poate fi schimbat, ci numai perceptia noastra asupra lui. Trecutul ma indemna la pocainta pentru ca de cele mai multe ori identific greseli.
Pavel a ales sa faca un lucru: el nu se mai gandea la greselile din trecut, la drumurile gresite pe care le alesese, la faptul ca fusese un prigonitor al bisericii, lucrurile acelea nu-l mai condamnau. El primise eliberarea si a ales sa priveasca spre Dumnezeu si sa-si continue drumul prin aceasta lume facand lucrarea pe care o primise din partea lui Dumnezeu.
Sa incetam a rascoli in trecut, sa ne oprim din framantari fara rezolvare, din grijuri repetate care nu sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. El, mai mult decat dorim noi, doreste pacea noastra. Sa pastram numai invatamintele rezultate ale experientelor traite in trecut. Sa alergam si noi dupa acel premiu, acea chemare personala a lui Dumnezeu pe care am primit-o fiecare din noi la momentul sau. Nu merita sa ne intoarcem privirea inapoi ca si sotia lui Lot, altfel vom inlemni si nu ne vom mai putea continua drumul. Nu merita sa regretam ceea ce nu am putut avea, pentru ca Lot, desi a lasat in urma tot ce agonisise, Dumnezeu ii pregatise o tara noua pentru a-i scapa viata.
Asa ca nu-ti pierde chemarea pe care o asteapta un premiu! Numai privind inainte, prin credinta, vei putea realiza planul pe care Dumnezeu Il are pentru tine!
"Nu va mai ganditi la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare?"(Isaia 43.18-19)
Prea adesea ne pierdem in trecut cautand rezolvare la situatii pe care demult ar fi trebuit sa le lasam in grija Stapanului sufletelor noastre. Trecutul nu poate fi schimbat, ci numai perceptia noastra asupra lui. Trecutul ma indemna la pocainta pentru ca de cele mai multe ori identific greseli.
Pavel a ales sa faca un lucru: el nu se mai gandea la greselile din trecut, la drumurile gresite pe care le alesese, la faptul ca fusese un prigonitor al bisericii, lucrurile acelea nu-l mai condamnau. El primise eliberarea si a ales sa priveasca spre Dumnezeu si sa-si continue drumul prin aceasta lume facand lucrarea pe care o primise din partea lui Dumnezeu.
Sa incetam a rascoli in trecut, sa ne oprim din framantari fara rezolvare, din grijuri repetate care nu sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. El, mai mult decat dorim noi, doreste pacea noastra. Sa pastram numai invatamintele rezultate ale experientelor traite in trecut. Sa alergam si noi dupa acel premiu, acea chemare personala a lui Dumnezeu pe care am primit-o fiecare din noi la momentul sau. Nu merita sa ne intoarcem privirea inapoi ca si sotia lui Lot, altfel vom inlemni si nu ne vom mai putea continua drumul. Nu merita sa regretam ceea ce nu am putut avea, pentru ca Lot, desi a lasat in urma tot ce agonisise, Dumnezeu ii pregatise o tara noua pentru a-i scapa viata.
Asa ca nu-ti pierde chemarea pe care o asteapta un premiu! Numai privind inainte, prin credinta, vei putea realiza planul pe care Dumnezeu Il are pentru tine!
"Nu va mai ganditi la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare?"(Isaia 43.18-19)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta