Mireasma primaverii

Stand sub un pom inflorit si lasandu-ma patrunsa de mireasma sa, simtirea mi-a fost incantata. Frumusetea acestui tablou primavaratic ma indeamna la poezie, mai bine zis catre pasteluri in care sa ma pot regasi. Stiu ca zilnic apar atatea probleme mici si mari, dar, din cand in cand e bine sa ne luam o pauza, sa ne bucuram macar cateva clipe de ceea ce Dumnezeu a lasat pentru noi, un anotimp frumos care va trece  si multe alte primaveri poate vor urma. De fiecare data insa ramanem incantati de noutatea si splendoarea revelate in natura.

                                                                             
                                                             Moment de rugaciune

Pomi in floare isi arata alb vesmantul,

Dealuri verzi se-nalta peste-ntreg pamantul;

Zburatoare vesele se-ntrec in cantul lor

Acordand in treacat susurul izvoarelor.

Omul isi deschide  sufletul spre cer,

Dorintele-i nespuse purtandu-le cu el.

E cadrul…e momentul in care si natura

Sublim il insoteste spre a-si deschide inima.

Cu simple ganduri si cuvinte , incet a inceput

Pana la adancimi de suflet ce-apasau din trecut.

Un vant duios adie a efemeritate,

Un colt de iarba verde azi…iar maine vested poate .

Cand omul ruga isi sfarsi spre Creator

Privi senin  din nou la cer si spuse cu mult dor:

“Bine e in natura, e bine pe pamant…

Dar tot mai bine va fi Acasa, in cer sfant.”