Vindecarea vine totdeauna din mana lui Dumnezeu. O rana sangeranda necesita curatire, iar procesul ulterior vindecarii doare.
Lacrimile intristarii sunt adesea necesare pentru a tinea limpede ochiul credintei. Si, cine poate tinea capul sus cand sufletul este ranit?
In fiecare pahar de amaraciune pe care il primim exista si ceva miere; dar o poti gusta numai dupa ce ai golit paharul pana la fund. Daca te afli intr-o asemenea situatie, ia aminte: deschide-ti inima inaintea Domnului si varsa-ti durerea; refuza sa o mai iei iarasi asupra ta si las-o in seama Sa pentu totdeauna! Poate ai trecut prin incercari mai grele ca acestea si ai vazut credinciosia, puterea si bunatatea Lui care nu te-a lasat niciodata. Privind spre El vom fi usurati.
“Eu insa voi privi spre Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele, Dumnezeul meu ma va asculta.”(Mica 7.7)
Leaga-te strans de o fagaduinta si tine-te de ea. Daca am trai toteauna bizuindu-ne pe fagaduintele lui Dumnezeu, sagetile vramasului n-ar putea sa ne atinga. Foloseste rugaciunea ca un port in care te poti ascunde de furtunile acestei vieti.
Se intampla ca poverile sa ne inconvoaie asa de rau incat numai Domnul Isus Hrisos mai poate sa ne indrepte din slabiciunea noastra. Balsamul alinarii lui Dumnezeu depaseste orice ajutor sau sprijin omenesc. Cuvantul lui Dumnezeu este leac pentru orice boala si balsam pentru orice rana.
Si, dupa ce ranile vor incepea sa ti se inchida sa nu uiti sa-i gasesti pe cei raniti, pe aceia care inca gem cu rani neacoperite. Foloseste balsamul cu intelepciune si nu uita de Samariteanul care ne-a lasat o pilda demna de urmat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta