luni, 22 noiembrie 2010

Procesul zdrobirii

          “Eu locuiesc in locurile inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.”(Isaia 57.15)
              Te rugai poate ca Dumnezeu sa-si foloseasca instrumentele Sale pentru a te modela, pentru a te face asemenea Chipului Sau prin slefuirea asperitatilor care salasluiesc in caracterul tau. Tu ai uitat acest lucru, insa Dumnezeu nu. Iar ceea ce ti-ai dorit iata ca se desfasoara in viata ta prin procesul zdrobirii.
              Nu intelegi in cuptor multe lucruri, ai tendinta sa cartesti, sa te tangui, dar Cel care a ingaduit sa intri acolo, dupa ce te va lasa putina vreme sa te zbati cautand rezolvarea, iti va da si puterea necesara pentru a indura focul care are rolul de a te purifica, curati si pregati pentru o noua etapa a lucrarii tale pe acest pamant, pentru ca “Nu este nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda”(1Corinteni 10.13) In viata apar lucruri neprevazute si atunci cand te-ai astepta mai putin se ivesc lupte sufletesti in care te framanti zadarnic daca incerci sa le porti singur.  Atat de mult ne dorim ca voia si gandurile noastre sa se implineasca asa cum ne-am propus... Dar, visele au sfarsit, nu dureaza prea mult, iar realitatea ne sta impotriva. Dar, de ce trebuie sa trec prin toate aceste lucruri? Eu acum nu inteleg ce faci Tu,                Doamne, dar nadajduiesc ca voi intelege mai tarziu. Dar, acum imi este greu sa inteleg si poate nici nu trebuie. Dumnezeu imi va da nu ceea ce imi doresc, ci ceea ce stie ca am nevoie. Relatia mea cu El se adanceste si astfel voi invata sa-L iubesc nu pentru ceea ce imi da, ci pentru ceea ce este El.
              Asteptarea inseamna zdrobire. Cand intrebarile mele nu primesc raspuns, ci acelasi nimic care de fapt inseamna “asteapta”, firea mea care vrea cu ardoare sa stie totul mai inainte este zdrobita prin acelasi raspuns: “mai asteapta, vemea ta inca nu a sosit”.
 “Domnul este langa toti cei ce-L cheama, langa cei ce-L cheama cu toata inima.”(Psalm. 145.18)
“Domnul tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile”.(Psalm 147.3)
            De ce? Pentru ca „El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre”(Isaia 53.5) si astfel El poate sa inteleaga si sa mangaie pe oricine trece pe aceasta cale a durerii. Eu, cel putin, am inteles aceste lucruri trecand pe cararea randuita de El.

2 comentarii:

  1. "Asteptarea inseamna zdrobire" .... cat de adevarat. Uneori e mai usor sa te lupti cu tot felul de probleme, decat sa astepti un raspuns ce nu mai vine. E mai usor cand e mult zgomot in jurul tau. Tacerea ne forteaza sa ne analizam, sa ne vedem asa cum suntem, propriile ganduri sunt uneori insuportabile. Cred ca rabdarea este una din caracteristicile de baza ale maturitatii spirituale si nu se poate obtine decat prin zdrobire.

    Iti multumesc pentru aceste ganduri, sunt intr-o perioada de asteptare care parca nu se mai termina si mesajul tau a venit la fix.

    Dumnezeu sa te binecuvanteze!

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnul Dumnezeu sa va binecuvanteze asteptarea! Ceea ce infaptuieste El in noi in timp ce asteptam este de multe ori mai important decat lucrul pe care il asteptam.

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta