“Doamne, asculta-mi glasul, dimineata! Dimineata eu imi indrept rugaciunea spre Tine, si astept!”(Psalm. 5.3)
Adesea ne aflam in situatii incerte, in care nu stim ce sa mai facem sau chiar nu putem face nimic pe moment. Singura salvare este rugaciunea… Si ne plecam in fata Atotcunoscatorului nostru Tata caruia ii destainuim framantarile noastre, incertitudinile, chinul sufletesc si cerem o rezolvare a acestor probleme prin primirea unui raspuns. Se poate sa primim repede acel DA mult asteptat sau NU. Insa, ce se intampla cand nu primim nici un raspuns, desi suntem incredintati ca, intr-o anumita perioada Dumnezeu ni-l va da?
“Raspunde-mi cand strig, Dumnezeul neprihanirii mele!”(Psalm. 4.1)
“Asculta glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine!”(Psalm. 28.2)
O prima varianta ar fi sa luam noi o decizie daca tot nu primim nici un semn; sau ne intrebam cu durere: poate nu merit sa mi se raspunda, caci ce sunt eu? Un abur…de ce s-ar gandi Domnul la mine? Sau ne suparam pentru ca noi am crezut ….”Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu?”(Romani 9.20) Si, desi avem fagaduinta ca atunci “cand Ma va chema, ii voi raspunde”(Psalm 91.15) totusi nu stim cum sa actionam pentru ca nu vedem nici o iesire. Iar daca incepem sa planuim cum sa lucram noi, ce sa facem, cum ar fi mai bine..ne lovim din nou de ziduri pentru ca poarta nu este inca gata. Dumnezeu ne vorbeste astfel sa stam pe loc, fara a mai face vreo miscare.
Daca ai primit incredintarea ca Dumnezeu trebuie sa-ti raspunda la lucrul pe care i-l ceri si inca raspunsul nu l-ai primit, atunci, in pofida nerabdarii firii tale pamantesti trebuie sa intelegi ca lucrul acesta inseamna ASTEAPTA! Voia Sa este tocmai a accepta aceasta asteptare…desi acum “Ce fac Eu tu nu pricepi, dar vei pricepe dupa aceea.”(Ioan 13.7) Este greu, dar “bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului”(Plang. Ier. 3.26)
Dar, de ce nu ne da Domnul raspuns? De ce ar vrea El sa ne faca sa asteptam?
Lipsa unui raspuns poate fi o incercare a credintei care lucreaza in noi rabdare. “Dar, rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea”(Iacov 1.3,4) si “daca nadajduim ce nu vedem, asteptam cu rabdare”(Romani 8.25) Sau aceasta situatie poate duce la o stare de cercetare adanca a sufletului, iar lucrurile fara pret incep sa fie aruncate afara, acele impuritati din caracterul nostru sunt indepartate prin instrumentele zdrobirii lui Dumnezeu.
Credinta lucreaza in noi si ne da puterea sa asteptam. Acea incredere neclintita in lucrurile nadajduite care acum nu se vad ne mentine verticalitatea pentru a nu cadea in deznadejde. Si chiar daca acum nu putem intelege de ce nu ne vorbeste, sa fim incredintati ca vremea Sa este cea mai potrivita nevoilor noastre. Abia “dupa aceea” vom recunoaste ca ceea ce avea Domnul in plan pentru noi a fost cu mult mai bun decat ceea ce gandeam noi, iar lucrarea de asteptare a adus in caracterul nostru roade nepretuite ale neprihanirii.
Asadar, chiar daca vremea raspunsului tau nu a sosit inca, lasa-ti grija in mana lui Dumnezeu, nu te mai concentra asupra raspunsului, ci fixeaza-ti privirea asupra caii pe urmele pasilor Domnului Isus; si fii convins ca daca vei merge dupa El si vei cauta Imparatia si neprihanirea Sa, El iti va da si toate celelalte lucruri pe deasupra.
Adesea ne aflam in situatii incerte, in care nu stim ce sa mai facem sau chiar nu putem face nimic pe moment. Singura salvare este rugaciunea… Si ne plecam in fata Atotcunoscatorului nostru Tata caruia ii destainuim framantarile noastre, incertitudinile, chinul sufletesc si cerem o rezolvare a acestor probleme prin primirea unui raspuns. Se poate sa primim repede acel DA mult asteptat sau NU. Insa, ce se intampla cand nu primim nici un raspuns, desi suntem incredintati ca, intr-o anumita perioada Dumnezeu ni-l va da?
“Raspunde-mi cand strig, Dumnezeul neprihanirii mele!”(Psalm. 4.1)
“Asculta glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine!”(Psalm. 28.2)
O prima varianta ar fi sa luam noi o decizie daca tot nu primim nici un semn; sau ne intrebam cu durere: poate nu merit sa mi se raspunda, caci ce sunt eu? Un abur…de ce s-ar gandi Domnul la mine? Sau ne suparam pentru ca noi am crezut ….”Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu?”(Romani 9.20) Si, desi avem fagaduinta ca atunci “cand Ma va chema, ii voi raspunde”(Psalm 91.15) totusi nu stim cum sa actionam pentru ca nu vedem nici o iesire. Iar daca incepem sa planuim cum sa lucram noi, ce sa facem, cum ar fi mai bine..ne lovim din nou de ziduri pentru ca poarta nu este inca gata. Dumnezeu ne vorbeste astfel sa stam pe loc, fara a mai face vreo miscare.
Daca ai primit incredintarea ca Dumnezeu trebuie sa-ti raspunda la lucrul pe care i-l ceri si inca raspunsul nu l-ai primit, atunci, in pofida nerabdarii firii tale pamantesti trebuie sa intelegi ca lucrul acesta inseamna ASTEAPTA! Voia Sa este tocmai a accepta aceasta asteptare…desi acum “Ce fac Eu tu nu pricepi, dar vei pricepe dupa aceea.”(Ioan 13.7) Este greu, dar “bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului”(Plang. Ier. 3.26)
Dar, de ce nu ne da Domnul raspuns? De ce ar vrea El sa ne faca sa asteptam?
Lipsa unui raspuns poate fi o incercare a credintei care lucreaza in noi rabdare. “Dar, rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea”(Iacov 1.3,4) si “daca nadajduim ce nu vedem, asteptam cu rabdare”(Romani 8.25) Sau aceasta situatie poate duce la o stare de cercetare adanca a sufletului, iar lucrurile fara pret incep sa fie aruncate afara, acele impuritati din caracterul nostru sunt indepartate prin instrumentele zdrobirii lui Dumnezeu.
Credinta lucreaza in noi si ne da puterea sa asteptam. Acea incredere neclintita in lucrurile nadajduite care acum nu se vad ne mentine verticalitatea pentru a nu cadea in deznadejde. Si chiar daca acum nu putem intelege de ce nu ne vorbeste, sa fim incredintati ca vremea Sa este cea mai potrivita nevoilor noastre. Abia “dupa aceea” vom recunoaste ca ceea ce avea Domnul in plan pentru noi a fost cu mult mai bun decat ceea ce gandeam noi, iar lucrarea de asteptare a adus in caracterul nostru roade nepretuite ale neprihanirii.
Asadar, chiar daca vremea raspunsului tau nu a sosit inca, lasa-ti grija in mana lui Dumnezeu, nu te mai concentra asupra raspunsului, ci fixeaza-ti privirea asupra caii pe urmele pasilor Domnului Isus; si fii convins ca daca vei merge dupa El si vei cauta Imparatia si neprihanirea Sa, El iti va da si toate celelalte lucruri pe deasupra.
asa este,pentru ca El ne vrea binele, si stie ce este mai bine pentru noi.Ce frumos scrii.
RăspundețiȘtergere