Faithfully

Internetul- intuneric si lumina

Nu este o noutate faptul ca stiinta a crescut remarcabil prin intermediul internetului. Preocuparile extrascolare ale copiilor si tinerilor tin intr-o proportie majora de prezenta sa. A devenit un flagel. Asemenea unui drog la care oamenii nu poate renunta, o capcana care prinde cu mare usurinta chiar pe cei ce se numesc crestini.
Partea buna este ca poate fi utilizat si in scopuri benefice, si asa cum graul creste impreuna cu neghina pana la seceris, la fel si pe internet postarile crestine isi fac loc pe langa atatea lucruri care pangaresc Numele lui Dumnezeu; pentru un crestin cred ca nici macar nu ar trebui sa-i starnesca curiozitatea “Nu puteti face tot ce voiti”. Daca simti placerea pentru lucrurile de Sus, vei simti dezgustul pentru celelalte.
Am evoluat odata cu stiinta. Cunostinta a crescut, dar odata cu ea  si pacatul…
Atentie! Internetul este o arma ce poate fi intrebuintata in doua scopuri extrem de diferite, sau mai bine zis un cutit, dar depinde cine il foloseste si in ce scop: fie poate salva vieti (in mana unui chirurg), fie poate distruge vieti (in mana unui asasin). Chiar daca este o unealta in mana celui rau care ruineaza din ce in ce mai multe vieti, totusi iata ca exista materiale crestine, bloguri, predici, cantece, legaturi intre crestini care pot fi mentinute numai prin acest mijloc de comunicare. In acest mare intuneric exista si mici lumini. Acolo unde Domnul coboara focul Sau, cel rau cauta cu orice chip sa-l stinga. Dar, daca o lucrare este de la Dumnezeu, va ramanea in picioare pentru ca biruinta este a Domnului. Sa sufle vantul, sa vina valuri si ploi, “Lumina celor neprihaniti arde voioasa, dar candela celor rai se stinge.”(Proverbe 13.9)
Multumim Tie, Doamne pentru aceasta binecuvantare! Va doresc tuturor sa fiti canale de binecuvantare prin orice cale, inclusiv prin cea a internetului!

Nu esti singur

Cred ca fiecare din noi ne confruntam la un moment dat in viata cu singuratatea. Nu stiu cum este singuratatea ta. Uneori devine chiar chinuitoare, iar cand ii acordam atentie nu mai da pace. Dar, este oare singuratatea ta mai mare decat a altora? Probabil, dar nu mereu.  Sa ne gandim la oamenii inchisi pentru credinta lor, de exemplu Richard Wurmbrand, condamnat la inchisoare si torturat pentru crezul sau, aflat singur, intr-o celula dizgratioasa...Dar, cu toate acestea, el marturisea ca Dumnezeu i-a fost alaturi mereu. Deci, prezenta Sa il insotea, nu era singur. Tu de ce te simti singur?

Este o fraza memorabilia care spune ca:      

”Oamenii sunt singuri pentru ca ei construiesc ziduri in loc de poduri.”  Poti fi singur insa si in mijlocul prietenilor. Priveste totusi mai bine in jur, s-ar putea sa omiti prezenta celor care te inconjoara.

As vrea sa insist putin asupra singuratatii necesare prin care au trecut oameni despre care ne vorbeste Biblia.

Ilie a zis poporului: “Eu singur am ramas din proorocii Domnului”.(1 Regi 18.22)

“am ramas numai eu singur,si cauta sa-mi ia viata!”(1 Regi 19.10) Domnul ii raspunde ca “Mi-am pastrat sapte mii de barbati, care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal.”(1 Regi 19.8)

Moise trebuie sa petreaca 40 ani in pustiu, departe de conditiile oferite de casa lui faraon, cioban la oi. Si totusi, fara aceasta pregatire in pustiu nu ar fi fost capabil sa conduca poporul in urmatorii 40 de ani.

Singuratatea este uneori chiar necesara pentru a ne reculege in fata lui Dumnezeu. Domnul Isus “S-a suit  pe munte sa se roage, singur la o parte.”(Matei 14.23)

Voi incerca sa numesc singuratatea care este dupa voia lui Dumnezeu pustiu.

Pustiul este locul unde omul este purificat si in el se dezvolta caracterul lui Dumnezeu. In perioada noastra de pustiu este important  sa-I permitem lui Dumnezeu sa-si faca voia Lui in viata noastra. Lasa-L pe El sa se ingrijoreze cu privire la cum va functiona totul si cum vor lucra toate lucrurile impreuna...tu doar sa te lasi calauzit de El.

            Pustiul este locul unde ne duce Dumnezeu pentru a ne invata ca orice incercare de a face ceva pentru El, fara a avea calauzirea si capacitatea date de El, e fara folos, e zadarnic; este locul in care Dumnezeu ne incearca, ne smereste, ne curateste si rodeste in noi caracterul Sau. Este terenul de pregatire pentru slujirea viitoare. Cand El ne duce in pustie o face pentru a vedea daca suntem flamanzi dupa El sau daca vom flamanzi dupa confort si placere. Trecem printr-o vreme de uscaciune, de seceta spirituala pentru ca noi sa devenim insetati dupa El. Nu te afli in acest desert pentru ca tu ai  pacatuit; te pregateste pentru schimbarea care va veni.

“Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie, si rauri in locuri secetoase.”(Isaia 43.19)

Pentru a trece prin pustiu biruitori trebuie sa vedem realitatea asa cum o vede Dumnezeu. Dumnezeu te-a adus in acest loc pentru ca tu sa afli ce este in inima ta.

Nu inceta sa-Lurmezi pe El. Nu te da batut. Fii treaz si pastreaza-ti vie viziunea, nu conteaza cum sunt imprejurarile. Nu conteaza cat de greu iti este, nu uita ca

„...toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede”(Marcu 9.23)

Pentru singuratea ta cere Domnului puterea Sa!

Atata timp cat Dumnezeu este in inima ta, nu esti  singur niciodata!

In ce lume traim?

Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti ca si Lot, care isi chinuia sufletul sau in fiecare zi din pricina a ceea ce vedea si auzea? Uneori mi se pare ca traim in Sodoma si Gomora. O lume in care anormalul inseamna normal. O lume obisnuita cu minciuna, cu flirtul, cu viclenia, cu vorba murdara si compromisul. Gustam momente placute intr-un locas de inchinare, dar pentru multi, cea mai mare parte a timpului este petrecut in afara anturajului crestin. Chiar daca incerci sa te ascunzi, sa te feresti din calea ei, nelegiuirea iti apare in fata cand nici nu te astepti. Si ne mai miram de ce atatea nenorociri pe pamant?  Eu zic ca mare este inca mila lui Dumnezeu… Cat va mai indura oare, nelegiuirea de pe pamant?
Inca din primele capitole ale Bibliei, din Genesa capitolul 6 se vorbeste despre stricaciunea oamenilor, “Dumnezeu a vazut ca rautatea omului  era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.”(Genesa 6.5)
Si pentru prima data “I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit in inima Lui.”(Genesa 6.7) Si Domnul a folosit potopul pentru a curati pamantul, dar a salvat 8 suflete.

Mai tarziu, Dumnezeu constata din nou aceleasi lucruri privind spre locuitorii din Sodoma si Gomora…”pacatul lor este nespus de greu”(Genesa 18.20) Priviti la Lot, care era ”foarte intristat de viata destrabalata a acestor stricati;  (caci neprihanitul acesta, care locuia in mijlocul lor, isi chinuia in toate zilele sufletul lui neprihanit, din pricina celor ce vedea si auzea din faptele lor nelegiuite) “(2 Petru 2.7)
“Ce s-a intamplat in zilele lui Noe, se va intampla la fel si in zilele Fiului omului: mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.”(Luca 17.26-30)
Poate te simti si tu ca si Lot, aflat la poarta cetatii, gata sa iesi de acolo. Trebuie sa fii pregatit in orice ceas!Pentru ca sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti si vegheati, caci nu stiti in ce ceas va veni Domnul nostru! Vegheati, pentru ca semnele apropierii venirii Sale se implinesc pe zi ce trece.

Sa ai nadejde

Sa fac un pas sau doi sa fac

Ma vad om slab, fara putere.

Atunci stau neclintit si tac,

Rapus si-nvins de-a mea durere.

Privesc in jos si vad tristete,

Dor, teama, suferinti si chin.

De unde oare sa invete

Acel ce-si cauta alin?

Dar, cat s-astept ca dimineata

Sa poata trece printre stele?

E grea si nemiloasa viata…

Oare, mai este mult strajere?

Si-asa cazut, lovit si-nvins

Aud un glas de sus, ceresc.

Nu-i om, nici voce; e un vis?

“Asculta!” imi spune “ce-ti vorbesc!”

“Azi, vreau sa cauti mai intai

Smerit a Mea Imparatie,

Sa-ti faci Iubirea capatai

Si toate Ti le voi da tie…

Caci harul Meu tu l-ai primit

Si-oricat de grea-i orice durere

Eu pot sa fac desavarsit

Si-n slabiciuni a Mea putere.

Deci, nu mai sta plecat si trist,

Tot ce e greu in viata trece.

Eu sunt cu tine, Ti-am promis!

Si-n viitor sa ai nadejde!”

Un glas ceresc am ascultat,

Simt ca ma umplu de tarie

Chiar fata mi s-a luminat

De zambet, pace, bucurie.

Privesc spre cer si cu uimire

Vad cum dupa un negru nor

Se-arata zorii si apare…

Luceafarul stralucitor.

Poezia a fost compusa intr-un moment de deznadejde si cuprinde raspunsuri din partea Domnului  a caror valabilitate o simt si acum.

Teofil Palincas - Cu Tine

Ca un creion

Am auzit o poveste a unui creion si mi s-a parut foarte relevanta pentru noi. Iata cateva lucruri care-l caracterizeaza:
- exista o Mană care ii conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui, daca nu refuzam in a ne impotrivi.
- din cand in cand Mana trebuie sa se opreasca din scris si sa foloseasca ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
- creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este sa ne mentinem pe drumul drept.
- la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, ingrijeşte-te de ce se intampla inlauntrul tau.
- lasa totdeauna o urma.
Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.
Ce frumos este sa fim ca si un creion care sa aiba o mana de conducator(Dumnezeu), care sa aiba nevoie de o ascutitoare(necazuri care ne ascut in lucrurile vietii), dar si de o radiera. Caci nu putem fi mereu perfecti. Dar exista sansa de stergere. Dar, cel mai important este interiorul creionului. Doamne, ajuta-ne sa putem intelege aceasta pilda pentru a fi cat mai buni si sa lasam urme demne de urmat. Amin!
Ce parere ai? Nu-i asa ca-ti seamana?

Inca un an

La fiecare sfarsit de an obisnuiesc sa trec in revista evenimentele importante care s-au petrecut in anul care tocmai sta sa plece. Si, pentru a nu omite vreunul important imi redeschid jurnalul. Va provoc cu acest prilej pe toti cei care inca nu aveti un jurnal personal sa va faceti urgent unul incepand cu anul care urmeaza. Este un lucru absolut necesar. Si privesc la dorintele si rugaciunile mele de la inceputul anului precedent si constat in ce masura s-au implinit in acest an. Da, au fost multe impliniri, dar intr-un mod cu totul neasteptat, un mod original, asa cum numai un Dumnezeu atotcunoscator, un Dumnezeu al minunilor poate realiza. Dar, sunt multe alte lucruri care isi asteapta implinirea. Stiu, ca trebuie sa avem rabdare, “toate isi au vremea lor, si orice lucru de sub ceruri isi are ceasul lui”.
Dorinte vechi si dorinte noi… ale caror implinire este dulce sufletului nostru. Domnul le poate implini, doar daca sunt in acord cu voia Sa.
“Indrazneala pe care o avem la El este ca daca cerem ceva dupa voia Lui, El ne asculta.” (1 Ioan 5.14)
In acelasi timp este si un moment al promisiunilor catre Domnul nostru, sa fim atenti ce spune cuvantul Sau in aceasta privinta: “Nu te grabi sa deschizi gura, si sa nu-ti rosteasca inima cuvinte pripite inaintea lui Dumnezeu; caci Dumnezeu este in cer, si tu pe pamant, de aceea sa nu spui vorbe multe.
Daca ai facut o juruinta lui Dumnezeu, nu zabovi s-o implinesti, caci Lui nu-I plac cei fara minte; de aceea implineste juruinta, pe care ai facut-o. Mai bine sa nu faci nici o juruinta, decat sa faci o juruinta si sa n-o implinesti.”(Ecles. 5.2,4,5)

Dorinta cea mai mare a noastra, a tuturora sa fie aceea de a ramane langa Dumnezeu, cat mai aproape de El, indiferent de ceea ce ne va rezerva viitorul. Sa aveti un An binecuvantat!

Cuvantul Sfintei Scripturi

Pe masura ce incep sa-l descopar mai mult imi dau seama ca nu-l cunosc mai deloc si simt nevoia de a explora tot mai mult aceasta Carte care a schimbat si schimba vieti.

Sa ne indragostim de acest Cuvant, care zilnic sa ne fie hrana pentru suflet. Fara de el, omul dinlauntru slabeste. Haidem sa-l cunoastem tot mai profund si pe masura ce inaintam in aceasta cunoastere sa trecem de la lucruri incepatoare spre maturitate spirituala, la fel cum un copilas trece de la lapte la hrana tare, la fel este si in viata de credinta, asa cum Pavel ne spune:”Si oricine nu se hraneste decat cu lapte, nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.”(Evrei 5.13,14)

 “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.”(2 Timotei 3. 16,17)

O iubesc eu indeajuns? Apelez la ea intotdeauna, in fiecare zi, sau numai atunci cand imi este greu?

Abraham Lincoln a spus: ”Eu cred ca Biblia este cel mai mare dar dat vreodata omului. Tot ce e bun, de la Mantuitorul lumii, ne este dat prin intermediul acestei Carti.”

Ce comoara de mare pret avem. Au fost vremuri in care a fost asa de pretuita si iubita  in timpul persecutiei, atunci cand, a avea o biblie in casa insemna un mare risc. Acum exista pretutindeni, cel putin  la noi in tara, dar nu mai este la fel de iubita. De ce ? Pentru ca alte comori i-au luat locul in inima oamenilor. Oare este nevoie neaparata de persecutie in randul crestinilor ca sa ajungem sa pretuim scrisoarea lasata de Dumnezeu pe pamant, mesajul Sau de  dragoste pentru noi?

Urmeaza un an nou, si cred ca cel mai frumos este sa luam decizia s-o citim in fiecare zi, mai mult decat am facut-o pana acum; exista programe de citire a Bibliei pentru fiecare zi. Recunosc ca nu am putut tine pasul in acest an, desi mi-am propus, dar nu cred ca este importanta cantitatea, ci cat de mult am aplicat din ceea ce am citit; nu de cate ori am trecut noi prin Biblie, ci de cate ori ea a trecut prin noi.

Domnul sa ne intareasca pasii in Cuvantul Sau care este viu si care ramane in vesnicie. Cuvantul Sau sa ramana in noi toti si sa simtim foame si sete dupa El.

Cantecul de mai jos cred ca exprima mai bine tot ceea ce am vrut eu sa spun in scurte cuvinte. Puteti sa inchideti ochiii si sa va lasati patrunsi de mesajul sau.

Daca Tu n-ai fi fost