Înțelepciunea din casa de jale

Viața este precum o călătorie pe care o parcurgem până la capăt de drum. Un drum ce poate fi mai lung pentru unii sau mai scurt pentru alții. Astfel îmbrăcăm un trup pe care îl dezbrăcăm ceva mai târziu.

Stai un moment și meditează la efemeritatea vieții tale și reanalizează-ți scopurile pentru care trăiești. Vei fi surprins să constați pentru câte lucruri inutile te frămânți adesea. Ce va rămâne după ce vei părăsi această viață? Cu ce amintiri despre tine vor rămâne ceilalți? Trăiește viața astfel încât să rămână ceva după tine. Poți fi o binecuvântare  sau să lași urme pe care să calce și alții?

Este ceva ce ai regreta dacă ai pleca astăzi, în afara durerii pricinuite celor dragi în urma lipsei tale?

Ne naștem în durere și murim tot în durere.

În cartea Eclesiastul se menționează importanța tristeții, a acelei întristări care duce la o cercetare a inimii și pe care o putem experimenta și în preajma morții celor dragi.

„Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună” (Eclesiastul 7:2-3).

În fața morții nu avem niciun cuvânt. Nu ne putem opune și nici nu o putem amâna. Indiferent de vârstă, ceasul morții poate bate pentru oricine și la orice vârstă. Să trăiești cu gândul la finalitatea vieții terestre este un semn de înțelepciune. “Inima înțelepților este” tot „în casa de jale”.

Și ori de câte ori ai ocazia să participi la un astfel de eveniment trist, pune-ți la inimă și ia aminte la viața ta. Într-o zi, nici tu nu vei lua cu tine nimic din această lume, dar dacă ai adunat în suflet lucruri care te sfințesc, o comoară pentru veșnicie, atunci te vei bucura și după aceea. Nu ești doar o mână de țărână care se întoarce înapoi de unde a venit, ci ești cu mult mai mult, pentru că Dumnezeu ți-a dat viață pe care să o folosești pentru a-L cunoaște pe El și a-L face cunoscut și celorlalți și pentru a te bucura de adevărata viață după ce aceasta își va termina cursul.