Temerile din viaţa noastră pot împiedica împlinirea binecuvântărilor
promise de Domnul Dumnezeu. Îngrijorările ne pot bloca drumul şi ne fac să dăm
înapoi în loc să mergem înainte prin credinţă. Iată cum temerile pot amâna
împlinirea promisiunilor Domnului.
Poporul Israel, condus de Moise din Egipt ajunge lângă ţara pe care Însuşi
Dumnezeu le-a promis că le-o va da în stăpânire. Moise trimite 12 iscoade să
cerceteze ţara, dar 10 dintre acestea s-au întors recunoascând pământul
roditor, dar cu teamă de locuitorii ţării.
„Nu putem să ne suim împotriva
poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”(Numeri 13.31) Teama îi face
să exagereze chiar „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară
care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni
de statură înaltă. Apoi, am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care
se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte
lăcuste.”(Numeri 13.32-33)
Nu a fost oare Dumnezeu cu ei de-a lungul întregii călătorii? Nu îi scosese
El din Egipt deschizând chiar Marea Roşie înaintea lor şi săvârşiseră mari
minuni în tot timpul călătoriei? Atunci de ce
acestă teamă? Toţi aceia care nu au crezut
şi s-au temut nu au mai primit binecuvântarea de a intra în ţara făgăduită, ci
au urmat 40 de ani de pribegie în pustie, în urma cărora toată acea generaţie
care cârtise şi nu se încrezuse în puterea lui Dumnezeu, a trebuit să piară.
Să ai înaintea ta binecuvântările lui Dumnezeu şi totuşi să
te temi să înaintezi pentru a le lua în stăpânire...Prin credinţă trebuie să
înaintezi, să te pregăteşti de luptă pentru că, dacă Dumnezeu ţi-a promis, El
va lupta pentru tine şi va aduce victoria, fără să conteze mijloacele tale şi cât
de pregătit eşti. Uneori este nevoie doar să asculţi şi să mergi înainte, prin
credinţă.
Aşa că, nu te teme de ce ai înainte. Nu da înapoi doar pentru că greutăţile
pe care le ai în faţă par de netrecut. Dacă ai pornit cu Dumnezeu în acestă
călătorie (ce poate fi o alegere în viaţă, o profesie, un serviciu, o relaţie)
fii convins că, indiferent de obstacolele pe care le vei întâmpina, El va fi
acolo şi vei ajunge cu bine la liman. Nu există uriaş pe care El să nu îl poată
birui. Nu este frică sau slăbiciune pe care să nu o poată controla. Nu te baza
doar pe puterile tale. Dacă ai pornit pe acest drum nu te uita înapoi.
„Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată
adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi
murit în pustia aceasta?”(Numeri 14.2)
De ce să te îndoieşti şi să pierzi ocazia pe care poate nu
o vei mai avea vreodată?
Înaintea Lui se pleacă orice munte, oricât de semeţ ar
fi. Oricât de mare ar fi „uriaşul”
care te sperie azi, prin credinţă mergi
înainte! Nu lăsa ca planul lui Dumnezeu să fie amânat sau împlinit prin
altcineva. Cel rău vrea să te doboare pentru că un om înfrânt nu va mai putea
să se ridice să lupte. Dar tu, eşti copilul lui Dumnezeu şi nu ai primit un duh
de frică, ci de putere ! Iată ce au spus Iosua şi Caleb care fusese şi ei
împreună cu ceilalţi 10 să iscodească ţara:
“Caleb a potolit
poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să
punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!”(Numeri 13.30)
„Ţara pe care am
străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. Dacă Domnul
va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară
în care curge lapte şi miere. Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă
temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun
sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”(Numeri 14.7-9)
Deşi nu au fost ascultaţi
de popor, cei doi au crezut, nu s-au temut şi au căpătat ce Domnul promisese.
Chiar dacă nu ai în faţă pe copiii lui Anac, oameni de statură înaltă sau o
ţară care pare că mânâncă pe locuitorii ei, poate şi tu te confrunţi cu propriile
temeri. Nu te lăsa biruit de modul în care le vei face faţă, dar nici nu te
gândi să abandonezi şi să te întorci înapoi în Egiptul tău fără să mai rişti, sau
să îţi îngropi talantul primit fără să îl laşi să rodească.
Priveşte la Iosua şi Caleb şi învaţa azi de la ei! Şi ei
au văzut pericolul, dar au crezut în biruinţa promisă de Dumnezeu şi nu s-au
temut! Prinde curaj şi înaintează! Victoria este pregătită deja pentru aceia
care cred în ea şi privesc în sus. Dumnezeu va duce la împlinire ce a promis!
Ascultă, crede şi mergi înainte pentru a primi făgăduinţa!
Da, este greu să te încrezi în Dumnezeu uneori, mai ales atunci când vezi cât de mari sunt zidurile ce îți stau în față, dar ce este prea mare pentru El?
RăspundețiȘtergereNimic.
Dumnezeu sa ne ajute să îl putem vedea pe El înaintea problemelor indiferent de cât de mari și grele par.
Aşa este, Lavinia. Şi mare lucru este să poţi afirma aceste lucruri care vin în urma experienţelor tale în umblarea cu El.
ȘtergereAh... eu știu prea bine ce înseamnă îngrijorarea și îndoielile! Mulțumesc pentru aceste cuvinte încurajatoare și motivatoare!
RăspundețiȘtergereP.S Te invit la un mic concurs :)
https://gandurideprimavara.wordpress.com/2017/12/02/am-revenit-cu-o-noua-expozitie/
Mulţumesc şi eu, Narcisa! Cât despre concurs scuze că am observat cam târziu.
Ștergere