În căutarea fericirii

Când aţi fost surprinşi de Dumnezeu ultima dată? Nu-i aşa că este frumos? Este adevărat că nu se întâmpă prea des, dar atunci când El te copleşeşte cu bunătatea Sa fără să ai vreun merit, este deosebit. “Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.”(Iov 37.5)

Când mă gândesc că la El toate sunt posibile, rămân în uimire şi  îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”(Psalm 8.4)

M-am gândit la "ce este fericirea"? Ce cred eu, ce cred alţii şi ce crede Dumnezeu despre acest lucru? Viaţa este o continuă alergare după ceva ce numim impropriu fericire. Fericirea tindem să o vedem prin prisma lucrului încă neîmplinit. Pe măsură ce îl dobândim, aceasta capătă noi semnificaţi şi altceva îi ia locul. Vedem fericirea în funcţie de dorinţele, preocupările şi neîmplinirile noastre. Oare, asta să fie cu adevărat fericirea?

Eclesiastul a studiat despre multe domenii, printre care se regăseşte şi fericirea. Iată ce a gândit el:

„Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.

Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?”(Ecles.2.24-25)

„Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

 dar şi faptul că un om mănânca şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.”(Eclesiastul 3.12-13)

„Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El.”(Eclesiastul 8.12) Cei care au teamă de Dumnezeu; aceştia nu vor fi scutiţi de necazuri, dar vor avea ceva aparte în inima lor, vor avea acel gol după fericire umplut cu prezenta cunoaşterii lui Dumnezeu. De aceea lor le este teamă să Îl supere pe Acela care este sursa fericirii lor, dar în acelaşi timp se bucură de tot ceea ce le împlineşte sufletul.

Cei care consideră că fericirea lor este legată de petrecere, de voia bună, de împinirea unui vis omenesc sau de o persoană, într-o zi vor constata ca toate acestea dispar, iar lipsa fericirii işi va face simţită prezenţa. Aceasă fericire este iluzorie, pentru că adevărata fericire este legată de cer, de gândul veşniciei, de încrederea în lucruri pe care nu le poţi vedea acum, dar pe care prin credinţă, într-o zi le vei atinge.

Am găsit că fericirea este legată de căutarea prezenţei lui Dumnzeu:

„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”(Iacov 1.25)

“Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.”(Proverbe 16.20)

Fericirea nu este doar o stare emoţională, sufletească, trecatoare. Este ceva ce rămâne în sufletul celui care o găseşte şi o păstrează. Este golul umplut cu dorul după Dumnezeu. De aceea, caută-L pe El până Îl vei găsi.

Ascultând  cuvintele de mai jos, veţi întelege mult mai bine ceea ce este fericirea.

Fiţi fericiţi!