Cand nu intelegi

        

“Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”(Ioan 2.9)

Sunt lucruri pe care nu le intelegem. Cine este vinovat? Cine a gresit? Unele lucruri nu pot fi schimbate si incercam sa le gasim explicatii. Omeneste gandind gasim si raspunsuri si vinovati (“omul acesta sau parintii lui”), dar Dumnezeu are o cu totul alta gandire si alte raspunsuri (n-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui). Cand nu intelegi destinul, sa nu cauti vinovati, ci sa te intrebi ce a vrut El sa te invete?

            Unele lucruri trebuiesc  acceptate fara intrebari. „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?”(Exod 4.11) Pentru ca  “El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.”(Romani 9.18)

De regula, vina o gasim la noi insine sau la ceilalti. Dar, daca cumva nu este nici un vinovat, ci este un plan care trebuie sa se implineasca? Daca trebuie sa acceptam circumstantele vietii fara sa mai punem intrebari? Daca si raul acesta poate conduce spre un bine nestiut acum?

           Un cusur te poate ajuta sa ramai smerit sau il poti privi ca pe un complex de inferioritate. Un esec poate duce la ingenucherea eului sau la ratarea unei oportunitati. O dorinta amanata poate fi prilejul de a  astepta cu rabdare, sau se poate preface intr-o tristete profunda.

          Conteaza si ce vrei sa vezi, si ce vrei sa culegi: parfumul trandafirului sau spinii lui.