marți, 22 noiembrie 2016

Lupta cu dezamăgirea

Caută să faci tot ceea ce poţi pentru a lăsa în urmă o cale dreaptă, o mireasmă plăcută. Nu vei fi apreciat de toată lumea, dar vei avea cel puţin liniştea că ai făcut ce trebuie. Nu vei fi răsplătit întotdeauna.
Ai fost dezamăgit?...Ai avut aşteptări de la oameni. Din cauza asta. Ştiu, nu poţi să trăieşti fără aşteptări, dar nimeni nu a zis că toţi oamenii în care vei avea încredere vor fi demni până la capăt. Aşa cum nu ai cum să nu ai aşteptări de la ei în viaţă, tot aşa nu ai cum să întâlneşti doar oameni perfecţi. Te schimbi. Este adevărat că nu vei mai avea aceeaşi deschidere. Vei fi mai temător. Depinde de tine ce vei alege: să stai ca şi un melc în propria cochilie fără să mai fi deranjat sau te vei deschide din nou ca să îţi continui drumul? Suntem creaţi spre a ne deschide, a comunica, a construi relaţii şi a iubi.
Suntem dezamăgiţi de persoanele în care am crezut şi de la care am avut aşteptări, iar dezamăgirea ne învaţă că încrederea nu trebuie oferită oricui.
Nimic nu doare mai tare decât lucrul pe care l-ai înţeles prea târziu. Nu da vina pe oameni că te-au dezamăgit. Dă mai bine vina pe tine că ai avut aşteptări prea mari. Sau, mai bine, te-ai gândit că dezamăgirea poate fi felul lui Dumnezeu de a spune „Am ceva mai bun pentru tine? Dar, păstrează-ţi credinţa!”
 Până la urmă să nu aştepţi nimic de la nimeni înseamnă să nu mai fi tu. Ştiu. Nu toţi depăşim la fel, dar toţi avem la îndemână soluţia, care este credinţa.
Dezamăgirile te vor schimba, dar şi încrederea în Dumnezeu va creşte. Poate zici că va scădea, însa vreau să îţi mai spun un lucru pe care şi eu l-am primit ca şi răspuns la întrebarea de ce Domnul îngăduie să fim dezamăgiţi, prin versurile de mai jos:
Dacă ţi-aş arăta întruna ce să alegi să-ţi fie bine,
 Tu ai avea răspuns la toate, dar… nu m–ai întâlni pe Mine!
 Nu ai putea simţi iubirea cu care-i înconjor pe sfinţi,
 Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor înfrânţi,
 N-ai aştepta tăcut o rază s-alunge norii disperării,
 Nu ai simţi odihna sfântă venită-n urma încercării ...
Aşa că, adună-te din nou şi înţelege că trebuie să te deschizi şi să iubeşti chiar dacă...Da, dragostea este vulnerabilă. Poţi fi rănit din nou, dar nu îţi fie teamă să îţi arăţi valoarea afirmându-te ca şi creştin. Vor fi şi oameni care te vor preţui la adevărata ta valoare!

2 comentarii:

  1. Dumnezeu ma invata de ani de zile lectia aceasta cu oamenii si cred ca abia acum incep sa imi dau seama ce vrea de fapt sa imi zica.

    Noi ranim de multe ori, uneori chiar fara sa vrem...asa suntem facuti. Nu avem cum sa fim perfecti. Dumnezeu vrea sa construim relatii si sa ne deschidem si sa iubim, dupa cum ai zis si tu, dar sa ne bazam pe El si nu pe oameni. Frumos articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este adevarat. Multe binecuvantari si tie!

      Ștergere

Parerea ta