luni, 26 septembrie 2016

Singur în pustiu

Fiecare lucru de sub ceruri îşi are vremea lui. Este poate un timp de pustiu în viaţa ta. Adesea drumul pe calea îngustă are popasuri lungi prin locuri pustii. Acest lucru poate însemna singurătate, sentimentul că ai nevoie de cineva, de un sprijin, un ajutor, când speranţele ţi se năruiesc sau când simţi un gol în suflet.
            Treci prin pustiu şi atunci când cei în care te-ai încrezut te-au dezamăgit. Poate cei apropiaţi te-au rănit. Pe Domnul chiar unul dintre ucenici L-a vândut. Da, nu-i drept să ţi se întâmple astfel, dar dacă Lui I-a fost îngăduit, tu, care eşti doar un slujitor al Său, de ce ai fi scutit?
Trăim o vreme tubure. Pe măsură ce întunericul se extinde, cei în care lumina credinţei arde sunt excluşi şi cei care înflăcărează pe alţii sunt aduşi la tăcere. E pustiu de oameni ai lui Dumnezeu. În aceste vremuri de pustiu spiritual, ia seama unde te afli!
Pustiul de Dumnezeu este un real pericol pentru suflet. Nu poposi prea mult prin astfel de locuri. Caută în permanenţă Sursa Apelor vii de unde să poţi bea constant. Atunci te vei preface într-un izvor din care se vor revărsa râuri de apă ce vor uda şi pe cei însetaţi.
Da, eşti cu adevărat singur atunci când viaţa ta este lipsită de Dumnezeu. Nu oamenii  sunt aceia  care vor umple golul tău, nu prietenii, fraţii, dorinţele împlinite sau sentimentul că eşti iubit. Ei pot doar să îţi ofere satisfacţii de moment, dar sufletul va fi săturat numai în  prezenţa Domnului.
Treci prin pustiu atunci când nu găsesti apă şi arde în tine dorul după Dumnezeu. Poate L-ai căutat în jurul tău, la oameni, în biserici, în lucruri, natură şi fapte...totuşi El este aproape şi se descoperă celui care Îl caută din toată inima.
Nu rătăci prin pustiu. Agar, roaba Sarei, izgonită de acasă, rătăcea prin pustia Beer-Şeba. Rămasă fără apă, ea plângea şi îşi aştepta sfârşitul ei şi al fiului ei. Lângă ea era însă un izvor pe care nu l-a văzut decât atunci când Dumnezeu i-a deschis ochii. Dacă Îl cauţi pe El, chiar şi în cele mai singuratice momente , vei afla prin credinţă,  Izvorul care este chiar lângă tine. Şi, chiar dacă nu ar mai fi nimeni alături, Tu şi cu El formaţi o pereche, şi oricât de arid ar fi pustiul vieţii, dacă este şi El acolo, restul sunt doar binecuvântări primite pe deasupra.
            Am văzut însă că este şi un pustiu necesar, acela la care Domnul Isus îşi cheamă ucenicii adesea. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6.31)
Este acel pustiu care dă odihnă sufletului obosit şi apăsat. Este locul în care încui uşa cămăruţei inimii tale şi te întâlneşti doar tu cu El. Acolo sufletul primeşte odihnă şi este înviorat cu apă vie ca să îşi poată continua călătoria pe acest pământ uscat. Tot El preface pustiul în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape.”(Psalm 107.36)
Transformă pustiul pe care îl străbaţi într-un loc al binecuvântărilor. Nu ştiu cât vei mai trece pe acolo, dar nu are importanţă câtă vreme ai Apa lângă tine. „Tăcerea îşi are vremea ei şi vorbirea îşi are vremea ei”(Eclesiastul 3.7) Şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are vremea lui.



miercuri, 21 septembrie 2016

Dumnezeu vrea să te ridice

În viaţă există momente în care simţi că te-ai prăbuşit şi cu greu îţi vei reveni sufleteşte. Îţi doreşi să te ridici, dar când să faci un pas cazi din nou răpus de deznădejde, trăind amintirile trecutului. Crezi că Dumnezeu poate să te ridice, ştii că o va face, dar chiar şi aşa eşti chinuit de îndoială.
Azi vreau să îţi spun că Dumnezeu ridică. Nu ştiu când o va face, dar o face, nu îţi pierde speranţa! Dacă Îl cauţi pe El, chiar şi în lacrimi Îl vei găsi. El poate folosi valea în care te afli pentru a te ridica pe un munte, şi ce minunat va fi atunci când vei fi ridicat. Experimentez promisiunea Sa care spune: „Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”(Isaia 58.11)
Cu siguranţă că nu vei putea să Il simţi atunci când eşti în durere, dar tot Îl vei striga…şi, desi pe moment nu se va întâmpla nimic, El va da şi răspuns inimii sincere care Il caută.” Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată  inima.” (Psalm 145.18) Dacă încă te mai afli în suspin, citeşte psalmii şi îi vei găsi mai reali şi mai minunaţi ca niciodată pentru că te vei regăsi în ei. Dumnezeu nu dispreţuieşte o inimă zdrobită şi mâhnită. „Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.”(Psalm 57.2)
Poate că adesea vei fi surprins de faptul că Îşi schimbă planul cu privire la viaţa ta într-un mod neînţeles, dur şi neaşteptat, dar chiar şi aşa, alege să crezi că este cu tine; şi când pare că nu ai pe nimeni, El este cu tine;  şi când te simţi neînţeles, El tot cu tine este. „Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: Aşteaptă-L!”(Iov 35.14)
Ştii că atunci când te simti doborât aparent pentru nimic, El te ridică pentru ceva? Ştiu că acel ceva încă nu îl poţi vedea, dar trebuie să ai răbdare.
Este nevoie, să te opreşti acum pentru un moment şi să îţi ridici privirea dinspre persoana ta, înspre cer, către iubirea lui Dumnezeu fără margini  şi nu înceta să o ceri să Şi-o reverse peste tine!
Rugăciunea de azi, este cea a unei inimi zdrobite, care a înţeles că dacă toate vor trece, numai Dumnezeu rămâne. „Doamne, ajută-mă să pot privi prin ochii Tăi, să pot azi cuvintele pe care Tu vrei să le aud, să vorbesc cuvintele  Tale, să pot simţi cu inima Ta şi să pot iubi cu dragostea Ta pe care, te rog, să o reverşi din plin peste fiinţa mea, prin Duhul Tău cel Sfânt, astfel încât să poţi lua Tu chip în mine.”
Încerc să înţeleg adevărul că lacrimile suferinţei ţin limpede ochiul credinţei. Pâna la urmă, orice persoană pe care Dumnezeu a folosit-o în mod semnificativ a fost o persoană profund rănită. Rănile tale pot fi însă o sursă de vindecare pentru tine şi pentru alţii. Lasă-te modelat, acceptă ce ţi se întâmplă chiar dacă nu înţelegi nimic acum, pentru că cel puţin un lucru bun se va întâmpla: experienţa ta poate să fie de folos celor ce trec sau vor trece prin situaţii asemănătoare. Da, poţi fii o binecuvântare! Şi, chiar dacă pentru un singur suflet ai trecut pe acolo, tot se merită! 

duminică, 11 septembrie 2016

Am crezut

Am crezut în vorbe şi în sinceritate,
Am crezut în gesturi şi ale oamenilor fapte,
Am crezut că-n viaţă pot găsi şi fericire,
Am crezut în adevăr, în sentimente şi iubire.

Am crezut în mine şi ce-aş putea să fac,
Am crezut în oamenii care mi-au spus ca doar mă plac,
Am crezut în cei care-L iubesc pe Domnul cu adevărat,
Am crezut în soarta ce-o pregăteşte El celui curat.

Nu am crezut că toate s-or nărui pe loc,
Nu am crezut că viaţa depinde de noroc,
Nu am crezut că dragostea durează doar o clipă,
Nu am crezut că omul se-ascunde doar de frică.

De azi aleg să nu mai cred in om, ci doar în Dumnezeu
Chiar dacă nu-nţeleg adesea planul Său.
El nu mă părăseşte, nici nu mă va lăsa
La greu, dar şi la bine-mi va fi mereu alăturea.

El nu dezamăgeşte, chiar dacă mă încearcă
La El alerg să-I spun a inimii povară.
Ceea ce El promite aceea se-mplineşte
Nu e ca omul care spune şi-apoi dezamăgeşte.

Un glas astăzi imi spune:  Nu trebuia să crezi
În toate aceste lucruri...ci numai în dovezi
Care în timp se-arată; nu-n vorbe ce se duc,
Nu în rostiri de-o clipă pierdute în amurg.

Nu regreta trecutul, nu mai privi înapoi
Priveşte înainte! Chiar Domnul e cu noi,
Care din cioburi sparte lipeşte al tău vas
Şi poate sa reînvie speranţa ce-a rămas.

joi, 8 septembrie 2016

Dorinţe pe altar

Nu înţeleg azi planul Tău, nu înţeleg nici voia Ta. De câte ori voi mai trece prin negură şi văi adânci?  Am zis că îmi voi face inima de piatră...dacă aş fi reuşit..dar din nou nu am putut.
“Ce!.. mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…”(Iov 17.11) Totul într-un singur moment. Uneori mă gândesc dacă este vis sau realitate.  Mă tem să mă mai bucur pentru că am descoperit că pe pământ, fericirea este iluzorie. Dumnezeu este tot ce rămâne în inima noastră, dacă L-am luat cu noi in călătorie încă de la început. Dacă nu, rămân doar lacrimi şi dureri.  Dacă nu ar fi El de partea mea, demult aş fi rămas în deznădejde, dar această ancoră minunată a credinţei mă prinde din nou, şi cu ajutorul ei mă voi ridica.
„Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”(Psalm 42.5)
Tocmai ce adusesem dorinţele mele pe altar şi aşteptam fie ca Dumnezeul meu să le dea viaţa din nou (aşa cum a facut-o pentru Avraam cu fiul său), fie ca El să le mistuie. A ales ca de obicei calea cea  mai grea pentru mine. Nu am înţeles-o. Dar, nu-i voi mai pune întrebari. Dacă vrea, îmi va face cunoscut de ce. Ai ales din nou zdrobirea pentru mine. Măcar dacă aş fi un trandafir, aş picura mireasmă în urma zdrobirii, dar nu sunt nici măcar atât.
“Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.”(Psalmi 142.3) Tu vei da din nou mângâiere sufletului apăsat, vei aduce pacea Ta şi îl vei acoperi cu dragostea Ta.
Prea uşor renunţăm să mai luptăm. Prea uşor dezamăgim şi plecăm. Să ne uităm ce rămâne în urma noastră. Să nu regretăm niciodată că am fi putut face ceva şi nu am făcut.
„Ascultă, Doamne, ai mila de mine! Doamne, ajută-mă!" Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea sa-Ţi cânte, şi să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururi Te voi lăuda!”(Psalm 30.11-13)

miercuri, 24 august 2016

Un viitor necunoscut

Un viitor necunoscut e lumea ce m-aşteaptă;
Privind nostalgic în trecut n-am să-nţeleg vreodată
De ce au fost  atatea lucruri care s-au întâmplat cu mine.
Le-am înţeles numai în parte, în ce-a fost rău sau bine.

Un viitor necunoscut îmi stă şi azi înainte;
Sunt doar un om, şi-s limitat să cred doar în cuvinte.
Îmi iau Scriptura îndrumar şi candelă pe-a mea cărare
Căci sfintele sale cuvinte, în întuneric, îmi sunt lumină la picioare.

Un viitor necunoscut, cu întrebări, confuzie şi teamă
Care s-aştern în pas domol ca stratul gros de-omăt în iarnă;
Şi vor să mă acopere din plin, să uit de-a mea nădejde.
Oh, suflete...de ce te mâhneşti din nou? Priveşte!

 Şi astăzi, prin credinţă, Tu m-ai chemat să nu mă-ngrijorez,
Ci să mă bucur de viaţa primită-n dar, şi de-al meu crez.
Azi ştiu că orice încercare, bucurie sau necaz de ar veni
În calea mea, pe drumul vieţii, numai cu Tine biruitor voi fi.

Un viitor necunoscut te-aşteaptă şi pe tine;
Rămâi statornic în ce-ai crezut! Nu te opri, creştine!
Căci toţi aceia ce-au ales să se încredă-n Domnul
Răsplata vor primi în dar şi vor rodi ca pomul.

joi, 4 august 2016

Răbdarea binecuvântării promise


“Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1.4)
Ne plac lucrurle “fast” şi  “speed” pentru că vrem acum sau cât mai repede şi apăsăm pe acceleraţie cât se poate. Însă, lucrurile câştigate uşor nu vor fi preţuite nicicând la fel de mult ca acelea la care ajungi prin multă muncă.
Chiar dacă necesită timp, una dintre roadele duhului este răbdarea.
Nu pierde o binecuvântare doar pentru că te grăbeşti. Învaţă răbdarea. Este timpul pe care îl poţi folosi pregătindu-te pentru binecuvântările promise, căci “răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.”(Romani 5.4) Aşa a făcut şi Avraam.“Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa”(Evrei 6.15)
“Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.”(Romani 8.25)
Sunt lucruri pe care le poţi anticipa doar prin ochiul credinţei. Răbdarea înseamnă şi să te înfrânezi, să renunţi la dorinţe egoiste, să pui nevoile altora mai pe sus de propriile nevoi. Răbdarea înseamnă şi să aştepţi momentul care pare că întârzie, dar care nu va sosi decât atunci când eşti pregătit să-l trăieşti.
“Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”(Evrei 10.36)
Rabdă, aşteaptă, roagă-te şi vei vedea ce se va întâmpla.

marți, 19 iulie 2016

Sperând împotriva oricărei deznădejdi

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.”(Romani 4.20-21)
Poate că şi tu aştepţi ceea ce ai primit prin credinţă în inima ta. Sunt momente în care crezi că nu se va mai întâmpla nimic. „Oare va mai face Domnul pentru mine acest lucru?”
Avraam a primit făgăduinţa, dar pentru că a întârziat ani de zile...a fost ca şi noi tentat să creadă în realitatea momentului, în firescul lucrurilor, în ceea ce se putea vedea şi previziona. Dumnezeu a aşteptat însă până când orice posibilitate umană să dispară (din punct de vedere fiziologic cei doi nu mai puteau sa aibe copii datorită vârstei înaintate), orice efort omenesc să fie zadarnic.
Atunci când ajungi la capătul posibilităţilor tale, Dumnezeu începe să lucreze. Nu în felul tău, ci în felul Lui. Dar, trebuie să Îi predai controlul deplin asupra situaţiei. Atunci când posibilitatea de împlinire a visului tău se stinge şi când pare imposibil ca ceva să se mai întâmple, Dumnezeu poate să îl învieze aşa cum tu nu ţi-ai fi putut imagina vreodată.
Când vei ajunge la capăt şi vei epuiza orice încredere în tine, Dumnezeu va putea să lucreze. Abia atunci când îţi vei pierde total încrederea în tine. De ce? Pentru ca acea frumoasă lucrare să fie darul Lui, nu efortul tău.
„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.”(Romani 4.18-19)
Te-ai gândit că Domnul aşteaptă ca tu să nu te mai frămânţi, aşa cum ai făcut-o mulţi ani, ci să-I spui de acum „ Las aceste lucruri în grija Ta. Lucrează Tu de acum când şi cum vrei. Eu nu mai pot. Te las pe Tine. Eu ma voi concentra asupra Ta, iar Tu te vei îngriji de mine, pentru că mă încred în ceea ce mi-ai promis.
Atunci cînd laşi un lucru în seama Lui, tu te vei îngrijora mai puţin, pentru că nu mai depinde de tine, ci de El.
“El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.”(Romani 4.20-21) Ca şi Avraam altădată şi eu m-am sprijinit pe acest cuvânt. Pentru Avraam a contat mai mult  ceea ce Dumnezeu îi promisese cu 25 de ani în urmă decât realitatea în care trăia. El a crezut, măcar că avea multe motive care să-l facă să renunţe în inima lui.
Mă voi baza în continuare pe cuvintele pe care şi el le-a primit: „Te voi binecuvânta... şi vei fi o binecuvântare”. Mai mult nici nu îmi doresc. Continui să cred în ceea ce El va împlini pentru mine.

joi, 30 iunie 2016

O inimă înţeleaptă

Unul dintre cele mai importante daruri pe care ar trebui să le cerem lui Dumnezeu, nu este un lucru de natură materială, ci un lucru care ne poate aduce satisfacţii sufleteşti, dar şi materiale în măsura în care îl dobândim de la El.
Îmi dau seama de ce Solomon nu a cerut decât un singur lucru: “o inimă înţeleaptă şi pricepută”, şi l-a primit pe lângă celelalte, dar a şi scris mult despre înţelepciune în carţile Proverbelor şi Eclesiasul.
De ce am nevoie de înţelepciune?
Cum aş putea să iau o decizie corectă, să fac o alegere potrivită, să învăţ din circumstanţele prin care trec daca îmi lipseşte înţelepciunea?
Nu este vorba de coeficientul de inteligenţă şi nici de o minte strălucită, pentru că există o înţelepciune de jos pe care o au mulţi, dar care nu ajută decât într-o mică măsură. Ceea ce lumea numeşte înţelepciune, de multe ori Dumnezeu numeşte nebunie “căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu”(1 Corinteni 1.21) Este bine să avem înţelepciune de jos, dar fără cea de sus, totul este zadarnic.
Un om înţelept este acela care se lasă călăuzit nu de propria inteligenţă, ci de Duhul lui Dumnezeu. Este un dar fără de preţ, de dorit oricând, pentru că mereu va fi nevoie de a reacţiona cu înţelepciune, de a lua o decizie înţeleaptă, de a vorbi, răspunde şi lucra cu înţelepciune.
Deci, ce ar trebui să facem?
„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.  Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.”(Iacov 1.5-8)
Şi Domnul a promis apoi că Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”(Psalm 32.8)
Aşa că, dacă nu mă îndoiesc şi cred din toată inima, o voi primi. De ce încă mai am temeri? Probabil că din pricina puţinei mele credinţe.
Înţelepciunea nu este ceva ce vine de la noi, cu care am putea sa ne lăudăm că ne aparţine. Nu te bizui pe înţelepciunea ta.
De ce trebuie ea căutată ca o comoară?
oTe ajută să iei decizii corecte: „Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.”(Proverbe 8.12)
o   Îţi dă o direcţie: “Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă.”(Proverbe 14.8)
o   Te ajută în comunicare şi relaţionare: “Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.”(Proverbe 16.23)
o   Este nepreţuită: „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.”(Proverbe 8.11)
o   Se reflectă în comportament: “Înţelepciunea îl face pe om răbdător. “(Proverbe 19.11)
o   Este de folos pentru viitor: “înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea.”(Proverbe 24.14)
o   Dă putere şi curaj: “Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.”(Eclesiastul 7.19)
o   Cu ajutorul ei se zideşte un cămin: “Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte.”(Proverbe 24.3)
Unde poate fi găsită înţelepciunea?
„La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.”(Iov 12.13)
Nu aştepta perii albi, pentru că nu vârsta aduce înţelepciunea, dar Sfintele Scripturi o pot da la cele mai fragede vârste.
Să ne rugăm şi noi, asemenea apostolului Pavel:
“Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui”(Efeseni 1.17) pentru că, atunci când Îl cunoşti mai mult, începi să dobândeşti din Înţelepciunea de sus.

miercuri, 15 iunie 2016

E voia Ta şi planul meu?

E voia Ta şi planul meu
Când mii de gânduri mă încearcă?
Când pasul mi se pare greu
Coboară Doamne-n a mea barcă!
M-aplec în rugă şi Îţi cer
Călăuzirea înţeleaptă.
Nu mă lăsa, Doamne, să pier
Mânat greşit de a mea faptă!
Căci eu nu ştiu ce este bine,
Ce să aleg, cum să pornesc,
Dar ştiu că dacă eşti cu mine
Cu nici un chip n-am să greşesc.
Trimite-mi prin al Tău Cuvânt
Discernământ şi-nţelepciune
Coboară Duhul Tău cel Sfânt
Să mă-nsoţească-n rugăciune
Ca să aştept răspunsul Tău
Purtând călăuzirea-Ţi dreaptă
Ce luminează drumul meu...
De tine am nevoie, Tată!
Tu ai promis un viitor
Şi o nădejde celor care
Se-ncred în Tine ca Păstor
Priveşte-asupra turmei Tale!
Coboară iarăşi pacea Ta,
Arată-mi drumul drept şi bun
Alerg la Tine...nu tăcea
Căci voii Tale mă supun!


vineri, 10 iunie 2016

Cum să rămâi nedespărţit de Dumnezeu

“Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”(Ioan 14.21) “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.”(Ioan 14.23)
Doamne, vreau sa locuieşti în mine mereu! Să nu mă despart niciodată de Tine şi să simt întotdeauna prezenţa Ta! 
Iar El mi-a răspus: „Voi veni la tine şi voi locui în tine, dacă Mă iubeşti.”
Doamne, ce înseamnă să te iubesc?
„Dacă Mă iubeşte cineva va păzi Cuvântul Meu. Trebuie să păzeşti Cuvintele Mele, trebuie sa ai şi să împlineşti poruncile Mele. “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele”.( 1Ioan 5.3) “Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.”(1Ioan 2.5)
Doamne, dar care sunt poruncile Tale?
„Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.”(Ioan 15.12)
Doamne, pe cine trebuie să iubesc, doar pe fraţii mei şi pe cei care mă iubesc?? Cum pot să ajung la această dragoste?
Trebuie sa îi iubeşti pe toţi, fie ca ţi-au făcut bine sau rău.
„De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”(2Petru 1,5-7) Când vei ajunge să-i iubeşti pe toţi cum Îi iubesc Eu, atunci Mă voi arăta Tie şi voi locui împreună cu tine.
“Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine.”(Apocalipsa 3.20)
Te rog, Doamne, dă-mi putere să pot iubi, să pot ierta, să pot împlini Cuvintele Tale, pentru ca toată viaţa mea să Te am aproape!