vineri, 19 decembrie 2014

Povestea celor patru piersici

Odată, un țăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineața la el și i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-și vadă de treburi și să-și împartă ziua cum cred ei de cuviință. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toți patru în tindă și l-a întrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta ?
- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o și-ți mulțumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul și nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos și roditor.
- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea,
ce-ai făcut cu piersica ta ?
- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă și fragedă ...
- Și apoi ?
- Păi, am aruncat sâmburele și m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă  nu ajungi un om lacom că “lacomul mai mult pierde și leneșul mai mult aleargă”. Dar ție ți-a plăcut piersica, a fost bună?  l-a întrebat țăranul și pe cel de-al treilea fiu al său.
- Nu știu.
- Cum nu știi, da’ ce-ai făcut cu ea ?
- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg și am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă  nu toate sunt de vânzare în viață; mai ales, cu ceea ce ai primit de la părinți.
În sfârșit, țăranul l-a întrebat și pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toți.
- Dar ție ți-a plăcut piersica ?
- Nici eu nu știu, tătucă.
- Cum, și tu ai vândut-o ?
- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, și i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea și mi-a mulțumit din suflet.
Cu lacrimi în ochi, tatăl și-a luat copilașul pe genunchi și i-a spus:
- Nu știu ce te vei face tu în viață, dar știu că, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun creștin și asta e tot ce contează.
        Domnul Dumnezeu L-a trimis in lume  pe singurul Sau Fiu ca sa fie jertfit, pentru ca tu sa ai in dar viata vesnica. Si tu trebuie sa te daruiesti spre folosul altora, asa cum esti, cu tot ce El a sadit in tine.

sâmbătă, 6 decembrie 2014

O experienta de viata

 Trecem aproape in fiecare zi pe langa ei. Nu stim ce poveste ascund in spatele unui aspect adesea neingrijit si care ne face sa-i evitam cu privirea. De multe ori ii judecam. Pana la urma nu ii putem intelege pe deplin. Totusi, ei sufera mai mult decat noi, simt unii cu altii si iau aminte la fiecare gest pe care cei din jur il fac. O experienta de viata  reala, care merita sa fie citita si din care fiecare poate trage concluzii care sa le schimbe modul de a-si privi semenii, cu mai multa dragoste si pretuire. Experienta lui Catalin Ciuculescu o puteti citi aici:  4 zile si 4 nopti ca om al strazii

joi, 20 noiembrie 2014

Ce-i viata ta?

                             de Costache Ioanid
Ce-i viata ta? E o penita
Cu care scrii mereu pe-un drum.
Si-apoi la ultima portita
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita,
Nu se mai sterge nicidecum.

Si vorbe-n vant si fapte rele
Raman pe veci ca-ntr-un album.
Pazit e scrisul tau de stele.
De-ai pune mari intregi sa-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.

In ceasul greu de judecata
Iti vei citi intregul drum.
Si vei zbucni in plans deodata.
Dar nici o slova-nlacrimata
Nu se mai sterge nicidecum.

N-o poate sterge decat sange,
Dar sange sfant si nu oricum.
Ce inger trupul sau va frange?
Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
Ca tu sa scapi din foc si fum!
Prin El trecutul tau dispare.
Dar daca azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus pe lemn rabda arsita.
Isus e pretul tau acum.
Prin El esti alb ca lamaita.
Si tot ce-a scris candva penita
Nu se mai sterge nicidecum…

miercuri, 12 noiembrie 2014

O scrisoare adresata tinerelor fete

Dragi fiice ale Imparatului,

Salutari in Numele binecuvantat al Celui ce ne uneste inimile!
Ati ajuns la un moment atat de frumos si de important al vietii! Celor vioaie si sprintene, viata li se pare captivanta, cutezatoare si plina de speranta. Celor mai timide si nehotarate , poate ca viata li se pare inspaimantatoare, nesigura si coplesitoare. De fapt, viata cuprinde toate aceste aspecte. Dumnezeu a planificat-o in felul acesta ca sa fim echilibrati.
Tineretea este un timp frumos, pentru ca va dezvoltati calitatile, va descoperiti talentele si Ii ingaduiti lui Dumnezeu sa va descopere planul pe care Il are cu viata voastra. Este un timp pretios pentru ca este un prilej favorabil de a lua deciziile care va vor influenta caracterul pentru toata viata.
Cum sa fructificati din plin tineretea? Sunt nenumarate cai. Uitati-va in jur la aceste prilejuri nelimitate. Intai vine credinciosia fata de familie. Nu va veti bucura mai bine de viata in alta parte, daca nu v-ati dovedit responsabile si de incredere acasa, in familie. Implicati-va in lucrarile care va stau la indemana si veti cunoaste satisfactia care vine in urma “slujirii Domnului”.
Daca Dumnezeu ne conduce spre o slujba de interes pentru noi, El poate sa ne dezvolte talentul  si sa ne ofere resursele de care avem nevoie.
Unele surori nu stiu exact ce vor decide sa faca, sau poate ca dorintele lor tainice nu se implinesc. Dar Dumnezeu a dat tuturor daruri care trebuie puse in valoare. Rugati-L pe Dumnezeu sa va descopere aceste talente si sa va ajute sa le folositi spre slava Lui. Apoi fiti sensibile la raspunsul Domnului. El va raspunde rugaciunii celui ce se pune la dispozitia Lui. Folosindu-va de talentele voastre, veti gasi satisfactie si implinire in viata. Aceasta va ajuta sa gasiti locul pe care Dumnezeu l-a pregatit special pentru voi.
Cea mai mare bucurie vine in urma incredintarii personale ca impliniti voia lui Dumnezeu. Bucurati-va de rolul pe care l-a pregatit Dumnezeu pentru voi. Trebuie sa  impliniti acest rol spre slava Lui. Casatoria, dorita de multi, nu este voia lui Dumnezeu pentru toate fetele. Implinirea in viata de celibatar vine atunci cand recunosti aceasta dorinta naturala, cand o incredintezi lui Dumnezeu si Il rogi pe El sa iti planifice viata. Veti fi inviorate sa  vedeti calauzirea Lui in viata voastra si ca El lucreaza in inima voastra si va da “dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea”. Aceste experiente ne ajuta sa avem frumusetea multumirii. Aceasta frumusete este rodul unei relatii personale profunde cu Hristos.
Savurati aceste momente special ale vietii voastre pentru ca Hristos le-a pregatit pentru voi!
“Recunoaste-L in toate caile, si El iti va netezi cararile”.
Bucurandu-ma de statulul de printesa a Imparatului,
Joanna.

                                            Din “Home Horizons” nov 2012

miercuri, 29 octombrie 2014

Rugaciunea unei inimi recunoscatoare

“Chiar daca ma acopar cu plapuma si marai cand suna ceasul desteptator, iti multumesc  Doamne, ca aud, cand exista atat de multi oameni surzi.
Chiar daca imi inchid ochii in fata luminii diminetii, iti multumesc Doamne ca vad, cand exista atat de multi orbi.
Desi mi-e greu sa ma ridic din pat, iti multumesc  Doamne ca mi-ai dat puterea de a ma ridica, cand sunt atat de multi tintuiti la pat.
Desi prima parte a zilei este febrila (sosete pierdute, paine prajita arsa, nervi rabufniti), iti multumesc Doamne, pentru familia mea, cand sunt atat de multi oameni care nu au pe nimeni.
Chiar daca micul dejun cu familia nu arata precum pozele din reviste, iar meniul nu este perfect echilibrat, iti multumesc  Domnae, pentru mancarea pe care ne-o dai, cand sunt multi flamanzi in lumea noastra.
Chiar daca munca mea este uneori monotona, iti multumesc Doamne, pentru oportunitatea de a lucra, cand exista atat de multi someri.
Desi ma plang uneori, dorindu-mi ca viata sa mi se fi desfasurat in alte circumstante, iti multumesc  Doamne pentru darul vietii, cand sunt atat de multi care si-au ratat viata.
Iti multumesc Doamne, pentru toate aceste binecuvantari- si pentru alte 101 pe care le-am considerat drepturi. Amin.”

vineri, 17 octombrie 2014

Dorinte refuzate

Cand Dumnezeu iti refuza anumite dorinte, conformeaza-te realitatii si nu te opune voii Sale. Sa nu crezi ca “Nu” la El ar putea insemna “s-ar putea ca Da”. Dorintele refuzate pot fi un izvor de binecuvantare, asa ca accepta ceea ce Tatal tau din ceruri ti-a pregatit. Daca vom spune “atunci cand Domnul va face asa si asa pentru viata mea, voi stii ca El este cu mine”, s-ar putea sa pierdem scumpe binecuvantari. Poate ca nu sunt pregatit pentru ceea ce am cerut. De ce ar face Dumnezeu asa cum vreau eu? De unde stiu eu ca imi va fi mai bine daca va face astfel? Din fericire, El nu se uita la binele meu doar aici, ci la binele meu vesnic. Daca Il iubesc doar pentru ceea ce primesc de la El, atunci aceasta nu este dragoste, ci interes personal.
Cand staruim cu incapatanare asupra unui lucru, se prea poate sa nu-l primim niciodata. Sa luam ca si exemplu un copil care ii cere mamei sale sa alerge alaturi de ceilalti copii pe afara, cand el este racit. Mama ii refuza dorinta, dar el se uita suparat pe ea, si dincolo pe fereastra sta cu privirea la cei ce se joaca afara fara griji. La fel poate ca si tu si eu I-am cerut lui Dumnezeu sa faca pentru noi ceva, sau sa schimbe niste lucruri. El nu a facut-o si ne-am intrebat :”de ce”?  Ca si acel copil ai privit suparat spre altii care se bucura de ceea ce tu nu ai parte.
Totusi, Dumnezeu tocmai din prea multa dragoste face aceste lucruri pentru tine, si chiar daca acum nu poti intelege ce face El, mai tarziu poate vei intelege.
 “Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!”(Habacuc 3.17)

duminică, 12 octombrie 2014

Pretuieste ce ai primit

    
M-am gandit ca exista multe credinte si forme de religie pe acest pamant.  Am gasit chiar peste 4300 ca fiind existente astazi; sunt si multi “dumnezei”….Ce binecuvantare este sa poti cunoaste pe singurul Dumnezeu adevarat. Te-ai gandit vreodata ca esti printre putinii binecuvantati ai acestei planete care au avut posibilitatea sa cunoasca  realitatea in ce priveste viata si moartea? De cate ori I-ai multumit Dumnezeului tau pentru ca ti S-a facut cunoscut?
Ce merit avem pentru ca am primit harul acesta? Crezi ca ai fost ales sa cunosti adevarul pentru ceea ce esti sau faci tu? Sau pentru ca ai fost mai bun, mai corect sau mai spiritual decat altii?
Crezi ca vei fi primit de El pentru faptele bune si pentru comportamentul tau?
Esti eliberat, salvat, mantuit prin har, prin credinta care este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.  Dragostea Lui este nemeritata. Pretuieste acest dar care ti s-a dat. Este cadoul Lui care consta in descoperirea cuvintelor Sale, este viata vesnica.
“Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat,  şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17.3)
De aceea, multumeste-I din toata inima pentru binecuvantarea primita fara sa uiti ca si ceea ce ti se refuza este spre binele tau vesnic.
“Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.”(Levitic 19.5)

marți, 30 septembrie 2014

Zbor spre casa

          Pentru ca sufletul tau trebuie sa fie liber, ofera-i aceasta libertate….Sa zbori deasupra situatiilor din viata ta inseamna sa te ridici mai presus de toate si sa stii sa te detasezi atunci cand trebuie. Sa te inalti precum pasarea in zbor, desupra tuturor framantarilor si crizelor vietii.
Traim ca si cand nu am mai parasi vreodata pamantul. Si este natural sa gandim asa. Totusi, clipa zborului spre cer, desi necunoscuta, va fi o realitate pe care nu o vom putea ocoli. Cum ar fi sa traim ca si cand ar fi ultima zi? Mereu ar mai fi ceva de rezolvat…
De aceea fii in pace cu toti, lasa ca iubirea fata de cei din jur sa domine in viata ta, sa nu existe  loc pentru neiertare in inima ta, si sa faci binele chiar si atunci cand nu se merita.
                Ma indrept spre o casa, o casa “de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.”(2 Corinteni 5.1) Zborul meu aici nu-i decat o calatorie inspre o casa dintr-o tara promisa...sa aveti un zbor frumos!


marți, 16 septembrie 2014

Cum sa fii mereu biruitor in luptele vietii



         Poate ca ai nevoie de biruinta asupra unor ganduri care nu iti dau liniste, sau te lupti cu diverse ingrijorari, sau vrei sa biruiesti patimi care iti ruineaza viata.
        Vreau sa biruiesc! Exista vointa din partea mea, dar nu este atat de puternica incat sa ma faca imun provocarilor. As zice ca este o sfortare a mea si ca nu voi reusi niciodata de unul singur. Cel rau are planurile lui si ne poate insela. Cer ajutor de la Dumnezeu. Stiu ca El poate sa ma faca biruitor. La El nimic nu este prea greu. Dar, nu dureaza mult si cad prada aceluiasi lucru. Si parca gresim cu buna stiinta, iar mai apoi regretam. Deja puterea scade pentru ca ispititorul va sopti mereu “ vezi ca nu poti? nu vei reusi niciodata!” De ce nu avem putere? De ce iar si iar se intampla sa gresim la fel? Nu am avut destula credinta? De ce nu pot fi stapan pe mine si  pe gandurile mele? Parca ne-am regasi in cuvintele spuse de Pavel odinioara:
“Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.”( Romani 7.18-21)
           Dumnezeu este cel care da izbavire. Dar, de multe ori solutia este ca trebuie sa faci ceva diferit. Nu iti poti continua viata la fel si  sa astepti biruinta.
“Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant.” Asa ne vrea Dumnezeu, sa traim curat. Ne-am prea obisnuit cu, cuvinte despre Dumnezeu si am omis sa traim cu adevarat credinta, sa cautam sa-I fim placuti indiferent de parerea celorlalti. Sa nu ne mai lasam imbracati cu "omul cel vechi, care se strica dupa poftele inselatoare”(Efeseni 4.22) pentru ca am fost rascumparati cu un mare pret.
Da, este o lupta a credintei in care credinciosia este dovada biruintei.
            Dupa ce am pus problema astfel, m-am intrebat cum putem sa facem fata acestor asalturi si neputinte de a fi ceea ce ne dorim, de a birui. Si am gasit raspuns in Efeseni 6. Am citit de multe ori aceste versete, dar acum imi dau seama ca ceva am omis…Daca nu iei toata armatura lui Dumnezeu nu vei putea face fata acestor lupte. Si ne mai miram de ce cadem asa usor. Pentru ca suntem ca si o cetate asediata de dusmani. Si, daca raman usi, porti, ferestre deschise si neacoperite, atunci dusmanul va avea loc sa se strecoare usor. Razboiul nu mai este demult pe taram fizic si asta o stim cu totii. Nu este prea greu sa ne imaginam cum este lupta spirituala.
Nu degeaba Pavel repeta aceste cuvinte “toata armatura”, pentru ca, daca un singur instrument in lupta lipseste,  te poate face vulnerabil. Am ales imaginea cu soldatul pentru ca armura lui este foarte relevanta conform cu Efeseni 6.11-18. Un alt lucru de precizat ar fi pregatirea de lupta. In orice moment fii gata si vegheaza asupra cailor tale, si nu in ultimul rand sa nu fii prea ocupat(a) pentru a te ruga.
          Doar daca lupti vei castiga…fara lupta nu-i cununa.


marți, 9 septembrie 2014

Gandul meu si planul Sau

Am avut un gand bun. Am vrut sa-l pun in practica.. Am primit la timp chiar si resursele, plus un indemn care a venit exact la vreme. Am zis uauuu..cum se potrivesc lucrurile. Si am fost sigura ca este un lucru de la Dumnezeu si ca va fi o mare biruinta. Cand a sosit momentul punerii in practica am pornit cu toata increderea ca fac ce trebuie. Ceea ce nu stiam eu era ca planul lui Dumnezeu era altul. Nu am inteles de ce, si eram oarecum dezamagita. De ce nu? Dar, era un lucru bun si dezinteresat, Doamne! Putea fi o binecuvantare…Nu am inteles. Cand am citit Isaia 55.8 cu mai multa atentie, am inceput sa primesc lumina.
„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”(Isaia 55.8-9)
Deci, chiar si un gand bun poate fi in neconformitate cu ce vrea Dumnezeu. Viata este imprevizibila. Asteapta-te chiar la anularea planului tau si nu te supara daca nu iti iese.
Tu poate ai un plan bun. Dar si Dumnezeu are unul. Si, la o intersectie de planuri/cai/vointe cineva trebuie sa cedeze.  Crucea este chiar intersectia vointei mele cu voia lui Dumnezeu. Nu inseamna ca ce vreau eu este rau, ci inseamna ca peste planul meu bun trebuie sa accept planul Sau, neinteles, plin de provocari, si de ce-uri. Poate ca  Domnul vreau sa imi spuna ca si lui Petru altadata : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” (Ioan 13.7)“Cât de neînţelese sunt căile Lui!”(Romani 11.7)
Totusi, te-ai gandit ca poti invata mai mult dintr-o infrangere decat dintr-o biruinta? Si dintr-un esec  mai mult decat dintr-o implinire?