vineri, 24 februarie 2017

Te caut

Te caut când, în zorii dimineţii
Lumina Ta dă sens pentru încă o zi vieţii.
Te caut în amurg, pe când luminile se sting
Iar stelele pe cer şi mai intens se-aprind.
Te caut noaptea, în aşternutul meu când dorm,
Când trupul obosit se-aşază pentru somn.
Te caut în necaz, printre lacrimi şi suspine,
Dar şi în bucurie, prin cânt şi când mi-e bine.
Te caut să-nţeleg dacă cumva greşesc.
Te chem în rugăciune când stau şi meditez.
În grijile ce mă pândesc pe-acest pământ
Când nu ştiu încotro s-apuc şi mă frământ.
Te caut, căci eu voii Tale vreau să mă supun
Atotputernic, sfânt şi preamărit Stăpân.
Te caut să îmi dai călăuzire înţeleaptă
Să ştiu dacă am apucat pe calea Ta cea dreaptă.
De-acum Te voi căuta întreaga mea viaţă
Pentru că Tu îmi luminezi cărarea cu speranţă.

marți, 31 ianuarie 2017

O credinţă cât un grăunte de muştar

“Le-a zis Isus.: „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”(Matei 17.20)
O credinţă cât un bob de muştar este ceea ce poate munta „munţii” din viaţa ta. Ce să fie acest munte?  Poate acel obstacol de netrecut, acea situaţie aparent imposibil de depăşit, acea teamă, acea grijă, acea suferinţă trupească sau sufletească sau acel vis neîmplinit.
De multe ori muntele poate fi şi rodul imaginaţiei noastre şi a lipsei de încredere în ceea ce Dumnezeu poate să facă atunci când îi predăm deplin situaţia de faţă. Poate priveşti înspre munte şi te vezi atât de mic şi neînsemnat. Spui „Este imposibil!” Dar, celui ce crede toate sunt cu putinţă.
Nu întotdeuna ar trebui să muţi muntele din loc. Este necesar uneori  decât  să treci pe lângă el urmându-ţi calea. Te concentrezi atât de mult pe acest munte şi îi urmăreşti înălţimea şi greutatea măsurându-ţi puterea raportat la el, în timp ce pierzi din vedere ţinta ta.
“Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.”(Exodul 14.14) Aşa a spus Domnul lui Moise în timp ce armata lui faraon se apropia cu repeziciune înspre poporul ce tocmai ieşise din Egipt. În faţă Marea Roşie, în spate inamicul…tot ceea ce aveau de făcut era să creadă aceste cuvinte.
Gândeşte-te la David care, fără armură şi fără arme puternice a plecat să lupte împotriva uriaşului. A mers însă în Numele Domnului”, deplin încredinţat că biruinţa va fi a Lui. David a avut credinţa, acel bob de muştar care ne lipseşte adesea.
Indiferent de muntele care îţi stă înainte, nu te mai lupta gândindu-te la puterea cu care vei muta munţii din loc. Nu tu vei face acest lucru, ci Dumnezeu o poate face, când te încrezi asemenea unui copil,în totalitate în părintele care îl iubeşte. Câtă vreme te uiţi la ce poţi face tu, muntele va rămâne tot acolo. În Numele Domnului spune acestui munte: „ Ridică-te şi mută-te în mare, pentru că am un Dumnezeu mare”.Nici un munte , nici un uriaş, nici o ameninţare nu este prea mare pentru Domnul.
Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”(Matei 21.21-22)

miercuri, 18 ianuarie 2017

Condu-mă Tu

Condu-mă Tu cu grijă prin văi de îndoieli,
Prin munţi de bucurii şi stânci de căutări.
Netezeşte calea Ta sub simpli ai mei paşi
Uimiţi de vor rămâne chiar şi ai mei vrăjmaşi.
Călăuzeşte-mă din nou şi ia-mă Tu de mână
Când greu întrezăresc pe calea Ta cea bună.
Vorbeşte-mi Tu şi azi dă-mi iarăşi ajutorul...
Opreşte-mă când planul meu doar strică viitorul.
Nu mă lăsa neînţelept să merg pe drum greşit
De-a mea pornire egoistă, fără minte amăgit.
Mă întrebam cum pot cunoaşte voia Ta cea dreaptă,
Iar Tu cu dragoste mi-ai mai răspuns încă o dată:
„Când pacea Mea coboară în inimă deplin
Vei ştii că urmezi voia şi planul Teu sublim.”

luni, 9 ianuarie 2017

Cuvinte la vremea potrivită


Te-ai gândit că o vorbă spusă la vremea potrivită poate face minuni în viaţa cuiva? O spui şi nici nu ştii ce efecte poate avea. De ce spunem lucruri frumoase şi încurajări atât de rar? De ce suntem zgârciţi în a folosi cuvinte care nu costă, dar al cărui folos nu îl vom putea anticipa vreodată?  Pentru că ne este teamă de cum vom fi priviţi sau poate ridiculizaţi sau greşit înţeleşi, motiv pentru care mai bine îngropăm talantul ce ne-a fost încredinţat şi ne vedem în continuare de ale noastre?
Nu ştiu dacă vreodată ai fost cu moralul la pământ, iar cineva s-a găsit să îţi spună, fără să îţi cunoască starea, ceva de genul  : Eu cred în tine, în ceea ce tu vei face, pentru că Dumnezeu te va folosi”..iar acest lucru a contat enorm pentru ridicarea ta. Uneori Domnul  Dumnezeu  se va folosi de oameni pe care nu te-ai fi aşteptat sau pe care nici nu îi cunoşti. Aşa că, lasă-te folosit de El. Fii o binecuvântare fără să te gândeşti la consecinţe sau răsplată. Dacă ai un cuvânt în inimă nu-l mai ascunde, ci trimite-l mai departe pentru că, la un moment dat, bumerangul se va întoarce înspre tine. Susţine pe cei care ţi-au oferit ajutorul. Cuvinte rare, rostite în momente cheie, te pot schimba aşa cum nu te-ai fi gândit.
„Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui. Şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!”(Proverbe 15,23)
Cuvintele  sunt asemenea unor pietre cu care poţi zidi sau dărâma. Depinde cum şi când le foloseşti: dacă le foloseşti înţelept poţi zidi, construi şi întări o inimă, o casă sau o relaţie. Dar, la fel de bine aceste pietre folosite într-un mod greşit, pot lovi, sparge şi distruge.
De aceea, alege-le cu grijă, cu înţelepciune şi discernământ,  ca să le spui cum trebuie şi la momentul potrivit.

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Cu gândul la un nou an

             Timpul a trecut şi an după an se scurge încet precum clepsidra măsoară momentele care au mai rămas. De regulă facem bilanţ, dar unii uită să-l mai facă şi merg mai departe fără să conştientizeze că, de fapt, viaţa nu este un drept, ci un dar. Iar binecuvântările şi încercările trebuiesc rememorate spre a fi înţeles scopul pe care acestea l-au avut înspre învăţătura noastră...La început de an stabilim uneori noi direcţii în care am dori ca viaţa să se îndrepte, ţeluri, dorinţe şi speranţe. Unele vor prinde viaţă, altele se vor lăsa aşteptate de-a lungul vremii. Nu va doresc un an mai bun, pentru ca nu anul trebuie să se schimbe, ci noi înşine trebuie să ne schimbăm dacă vrem cu adevărat să avem parte de o viaţă mai bună. Credinţa, speranţa şi dragostea să nu vă părăsească niciodată!
            Fiţi binecuvântaţi şi Dumnezeu să vă aducă cu bine in noul an!

miercuri, 21 decembrie 2016

Te-ai născut

Te-ai născut umil, şi-n iesle
La-nceput Te-ai arătat
Când magii au dat de veste
Căutând pe Împărat.

Te-ai născut să îmi fii Rege
Şi al inimii Stăpân;
Zi de zi şi-n orice vreme
Voii Tale mă supun.

Te-ai născut să îmi dai viaţă,
De la moarte să mă scapi,
Să-mi schimbi inima de gheaţă,
Cu iubire s-o adapi.

Te-ai născut şi pentru mine,
Adevăr mi-ai arătat
Nu-nţeleg a Ta iubire
Pentru că n-am meritat.

Azi îmi amintesc din nou
Când sărbătoresc şi vin
Să-ţi aduc al meu cadou:
Inima să ţi-o închin.

marți, 13 decembrie 2016

Alb ca zăpada

Cad fulgi de nea uşori şi se aşază tăcuţi peste case, blocuri, grădini, copaci şi străzi. Straturile imaculate acoperă toate culorile şi rămâne doar acel alb de neatins...Ninge şi totul se acoperă. Mă gândesc...„De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”(Isaia 1.18) Chiar şi păcatele pot fi acoperite. Dar, nu ar fi de folos dacă mai înainte nu ar fi fost şterse. Nu ascunse, nu ţinute sub preş sau sub masca unei religiozităţi pretinse..trebuie să îţi dai jos haina, să permiţi să fii vindecat de trecutul pătat, de răni vechi, să te deschizi şi să vorbeşti cu Medicul suprem pentru a te curăţa, spăla şi vindeca. Fără mărturisire vor rămânea tot roşii ca purpura. Mergi înaintea Lui şi spune-i, pentru că El vrea vindecarea ta. „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple.” (Isaia 43.18-19)
Cad fulgi de nea şi se aşază tăcuţi peste tot ce a fost rău, dureros, trecut, vindecat şi iertat.

joi, 1 decembrie 2016

Veghează!

“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”(2 Timotei 3.1-5)
La ce îţi folosteşte forma de evlavie dacă în viaţa ta este egoism, laudă de sine, mândrie, nemulţumire, ură, nepăsare? Prin aceasta dovedeşti că nu Îl iubeşti pe Dumnezeu. Dar, tu continui să vorbeşti despre El, despre prezenţa Lui şi să Îi foloseşti Numele. Puterea acestei religii este nulă, de aceea nu poate să atingă alte inimi.
În zilele din urmă formele de evlavie se înmulţesc şi devin asemenea unor curcubeţi la umbra cărora te adăposteşti crezând că te va salva în ciuda caracterului neschimbat. Este mai uşor să ai o manifestare exterioară a credinţei decât să trăieşti o viaţă curată. „Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.”( Matei 23.26)
Există o categorie de oameni care definesc sfinţenia în termenii îmbrăcămintei pe care o purtăm şi a hranei pe care o mâncăm. Aceştia monitorizează înfăţişarea exterioară fără a privi însă cu adevărat la caracterul lor.
Pavel a spus ca, în aceste zile, să ne îndepărtăm de oamenii care, deşi poartă un nume şi par spirituali, se ascund în spatele unor maşti religioase şi duc în rătăcire şi pe alţii.
În zilele din urmă confuzia este şi mai mare, iar delimitarea dintre lumină şi întuneric devine din ce în ce mai puţin sensibilă pentru sufletele neştiutoare.
Nu este o noutate că astfel de oameni au existat întotdeauna, dar faptul că se ascund în spatele unei false religiozităţi în numele căreia produc confuzie devine mai periculos.
În numele dreptăţii fac nedreptăţi, acuză pe cel nevinovat, trăiesc în minciună şi cred că sunt bine şi cu Dumnezeu. “Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări, când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt, când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?”(Plangei 3.34-36) Domnul vede, ştie, dar mai lasă o vreme..Se  vor pocăi oare?
„Tu, care te numeşti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi? Tu, care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris. (Romani 2.17-24)
Veghează ca să nu fii tu însuţi găsit vinovat şi să te păzeşti de cei care fac astfel de lucruri! Aşa spune Biblia! Veghează!

marți, 22 noiembrie 2016

Lupta cu dezamăgirea

Caută să faci tot ceea ce poţi pentru a lăsa în urmă o cale dreaptă, o mireasmă plăcută. Nu vei fi apreciat de toată lumea, dar vei avea cel puţin liniştea că ai făcut ce trebuie. Nu vei fi răsplătit întotdeauna.
Ai fost dezamăgit?...Ai avut aşteptări de la oameni. Din cauza asta. Ştiu, nu poţi să trăieşti fără aşteptări, dar nimeni nu a zis că toţi oamenii în care vei avea încredere vor fi demni până la capăt. Aşa cum nu ai cum să nu ai aşteptări de la ei în viaţă, tot aşa nu ai cum să întâlneşti doar oameni perfecţi. Te schimbi. Este adevărat că nu vei mai avea aceeaşi deschidere. Vei fi mai temător. Depinde de tine ce vei alege: să stai ca şi un melc în propria cochilie fără să mai fi deranjat sau te vei deschide din nou ca să îţi continui drumul? Suntem creaţi spre a ne deschide, a comunica, a construi relaţii şi a iubi.
Suntem dezamăgiţi de persoanele în care am crezut şi de la care am avut aşteptări, iar dezamăgirea ne învaţă că încrederea nu trebuie oferită oricui.
Nimic nu doare mai tare decât lucrul pe care l-ai înţeles prea târziu. Nu da vina pe oameni că te-au dezamăgit. Dă mai bine vina pe tine că ai avut aşteptări prea mari. Sau, mai bine, te-ai gândit că dezamăgirea poate fi felul lui Dumnezeu de a spune „Am ceva mai bun pentru tine? Dar, păstrează-ţi credinţa!”
 Până la urmă să nu aştepţi nimic de la nimeni înseamnă să nu mai fi tu. Ştiu. Nu toţi depăşim la fel, dar toţi avem la îndemână soluţia, care este credinţa.
Dezamăgirile te vor schimba, dar şi încrederea în Dumnezeu va creşte. Poate zici că va scădea, însa vreau să îţi mai spun un lucru pe care şi eu l-am primit ca şi răspuns la întrebarea de ce Domnul îngăduie să fim dezamăgiţi, prin versurile de mai jos:
Dacă ţi-aş arăta întruna ce să alegi să-ţi fie bine,
 Tu ai avea răspuns la toate, dar… nu m–ai întâlni pe Mine!
 Nu ai putea simţi iubirea cu care-i înconjor pe sfinţi,
 Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor înfrânţi,
 N-ai aştepta tăcut o rază s-alunge norii disperării,
 Nu ai simţi odihna sfântă venită-n urma încercării ...
Aşa că, adună-te din nou şi înţelege că trebuie să te deschizi şi să iubeşti chiar dacă...Da, dragostea este vulnerabilă. Poţi fi rănit din nou, dar nu îţi fie teamă să îţi arăţi valoarea afirmându-te ca şi creştin. Vor fi şi oameni care te vor preţui la adevărata ta valoare!

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

6 ani

Iată că au trecut 6 ani de când am hotărât să aştern şi aici din gândurile mele. Am scris uneori cu bucurie în suflet, când inima îmi stătea să sară, cu recunoştinţă, dar şi cu lacrimi pe obraz şi durere în suflet. Mă gândesc  uneori că postările au fost cam triste, dar ce să fac dacă viaţa pentru mine a fost o serpentină continuă, cu urcuşuri şi coborâşuri, din care am învăţat şi înţeles sau din care încă nu am înţeles...
Unii s-au confundat uneori cu stările descrise, alţii m-ai încurajat să continui şi iată că asta am făcut.
De fapt, atunci când ai bucurie nu prea îţi vine să scrii, dar când treci printr-o dificultate parcă, cuvintele curg de la sine. În fiecare dificultate există lecţii valoroase ce trebuie învăţate şi binecuvântări la care să apelăm.
Mulţumesc celor care mai trec în vizită pe aici şi mulţumesc Domnului pentru că m-a învăţat următorul adevăr: „ Caracterul se formează prin provocările pe care le întâlnesc pe cale şi pe care le biruiesc alături de El!”