sâmbătă, 14 mai 2016

Religia adevărată

Nu ştiu dacă te-ai întrebat vreodată care este religia adevărată. Sunt mii de religii pe tot globul, dintre care în creştinism se subdivid alte cateva zeci.  De unde poţi ştii care este religia pe care Dumnezeu vrea să o urmezi? Poate că ai căutat ca şi mine, în Sfânta Scriptură, tot nădăjduind că vei găsi un răspuns. Într-o lume care caută să-şi afişeze cu mândrie identitatea creştină, nu am găsit decât un singur indiciu relevant. Este vorba despre un verset, pe care mulţi îl ştiţi, cam singurul din Biblie care descrie care este religia devărată.
 “Religia curată si neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani si pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”(Iacov 1.27)
Din acesta am desprins două aspecte importante:
În primul rând să fim sensibili la cei în suferinţă, să nu fim nepăsători la necazul aproapelui, dar mai ales al celui care este lipsit de posibilităţi. Orice faptă a dragostei,  izvorâtă din dorinţa de a face bine celui în nevoie ne apropie de religia adevărată. Desigur că trebuie să analizăm cui şi când facem bine şi cu ce resurse (poate o faptă a milei, o încurajare constantă, un gând şi o îmbrăţişare fac uneori  chiar mai mult decât banii).
În al doilea rând, am înţeles că trebuie să ne păstrăm neatinşi de păcat. “Lumea” în acest context se poate referi la nişte atitudini, pofte, care ne duc  în păcat. Iată cum se defineşte tot în contextul Scripturii: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2:15-17)
Să rupi acele anturaje care îţi oferă satisfacţii de moment, dar care te îndepărtează de o viaţă  de credinţă adevărată este un drum către acea religie adevărată.
Şi aici ar mai fi de adăugat importanţa înfrânării în ceea ce priveşte limbajul pe care îl folosim. Pentru că,  Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci işi înşala inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”(Iacov 1.26)
Adesea înţelegem religiile ca pe un sistem de reguli care se deosebesc prin felul în care se desfăşoară: botezul, cina, închinarea, rugăciunea, etc. Religiile, s-au creionat în urma opiniilor diferite ale membrilor unor comunităţi. Adevărata religie a rămas însă în picioare pentru aceia care au urmat Calea credinţei.
Nu te mândri că eşti membru al unei biserici sau religii, ci mai degrabă te cercetează daca eşti un membru viu în Trupul Domnului Isus Hristos.
În cele mai simple cuvinte, am dedus că religia înseamnă dragostea de oameni dovedită şi o viaţă curată. Doamne ajută-ne să urmăm Calea Ta!

luni, 9 mai 2016

Mâini înzestrate- Dr. Ben Carson

               În best-seller-ul "Maini inzestrate", dr. Carson demonstrează că soarta noastră nu depinde de stele sau de statistici, ci de noi înșine. Recunoaște că a ajuns un neurochirurg bun datorită faptului că a descoperit capacitatea înnăscută pe care i-a dat-o Dumnezeu și s-a perfecționat, punându-și la lucru mâinile înzestrate. Medicul primar neurochirurg, care a conceput și a coordonat cu succes numeroase operații pe creier, nu este altul decât puștiul care altădată colinda mahalalele orașului Detroit.
O carte motivaţională, pe care o recomand cu drag.
Am extras câteva citate care mi s-au părut interesante:
"Acum constatam din proprie experienţă că avusese dreptate când ne spunea că, indiferent de felul muncii pe care o faci, dacă dai dovadă de conştiinciozitate, vei fi apreciat şi promovat. Şi, ca să folosesc cuvintele ei :“ Bennie, nu contează ce culoare are pielea unui om. Dacă eşti bun, oamenii vor alege întotdeauna ce e mai bun.” 
"Indiferent de domeniul în care lucrezi, dacă te străduieşti să înveţi cât mai mult şi să câştigi experienţă, munca ta va fi răsplătită. Acest lucru s-a adeverit în cazul meu. În afară de aceasta, cred că Dumnezeu are un plan pentru fiecare om, un plan ale cărui detalii le aflăm pe parcursul vieţii, chiar dacă uneori n-avem nicio idee despre mersul lucrurilor.
În orice carieră, fie că eşti electrician, secretară, muzician sau chirurg, trebuie să ai încredere în tine şi în capacităţile tale. Să ai o asemenea  siguranţă încât să poţi spune: “Pot totul. Dacă nu ştiu ceva, întreb.” Foarte simplu." 
“Este imposibil ca cineva să fie inutil, le spun. Dacă sunteţi atenţi şi politicoşi cu ceilalţi, şi ei vă vor trata la fel. Indiferent că urcaţi sau coborâţi în ierarhia socială, veţi întâlni acelaşi gen de oameni. În plus, gândiţi-vă că fiecare este un copil al lui Dumnezeu.”
Intelectualii nu se dau înapoi de la măturat, dacă aceasta înseamnă o muncă plătită cinstit. Cu timpul, mulţi ajung proprietari de terenuri şi impresari. Cam acesta ar fi mesajul pe care vreau să-l transmit tinerilor. Nu poţi ajunge dintr-un salt vicepreşedinte într-o întreprindere. Chiar dacă ai reuşi, nu ţi-ar folosi prea mult pentru că nu ai fi capabil pentru munca respectivă. Găsesc că e mult mai potrivit să-ţi ocupi locul care ţi se cuvine şi să avansezi prin muncă."
în primul rând, că Dumnezeu nu permite să fiu într-o situaţie din care să nu pot ieşi, iar în al doilea rând, că atunci când eşti conştient de posibilităţile şi de limitele tale şi îţi cunoşti meseria, nicio critică nu te poate afecta, indiferent de reputaţia, popularitatea, puterea şi părerea criticilor.(pg 143)
Toţi avem talente. Sucesul în viaţă depinde de felul în care descoperim şi folosim această „materie primă.
Toţi avem probleme, dar totul depinde de felul în care le privim. Dacă le vedem ca pe nişe bariere, vom renunţa uşor. „Nu putem reuşi”, ne văicărim. „Nu putem merge mai departe”. Ele ne împiedică să reuşim. Daca le vedem doar ca pe nişte obstacole, ne putem închipui că trecem peste ele. Oamenii realizaţi nu au mai puţine probleme decât alţii, ci au convingerea că nimic nu-i poate împiedica să continue.
            Indiferent de domeniul ales, în momentul în care am înţeles că fiecare obstacol nu face decât să ne pregătească pentru următorul, putem fi siguri că ne aflăm pe drumul cel bun."

joi, 28 aprilie 2016

Tu ce jertfeşti?

             An de an ne aducem aminte de ceea ce a însemnat pentru noi jertfa Domnului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, de evenimentul cu cea mai mare importanţă pentru creştinism. Să nu-L luăm ca pe o sărbătoare oarecare, ci să săpăm mai adânc pentru a găsi semnificaţia ei pentru sufletele noastre. Domnul S-a jertfit, dar şi noi trebuie să sacrificăm ceva. Nu mai trebuie să aducem jertfele pe care în trecut poporul evreu le aducea. Acum, ceea ce ni se cere este  o jertfă vie:  “Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”(Romani 12.1-2)
 Ce poate să însemne această jertfă vie? Poate fi renunţarea la lucruri care plac firii noastre, dar care împiedică procesul de sfinţire al vieţii. Să le identificăm, să ne cercetăm şi să venim cu ele înaintea Domnului spre a fi curăţiţi şi a experimenta adevărata Înviere. Doar dacă mori, poţi să înviezi. Doar dacă sămânţa moare, poate să încolţească mai apoi. La fel, doar prin sacrificiul la ce iubeşti mai mult şi nu este dupa voia lui Dumnezeu, poţi să reînvii la o viaţă nouă. Când voia mea se intersectează cu voia lui Dumnezeu, se formează o cruce, iar cineva trebuie moară.
Doamne, învaţă-ne să iubim cum ai iubit Tu, şi să ne jertfim şi noi aşa cum vrei tu!

luni, 18 aprilie 2016

O poveste de iubire

        Mosses Melancton era un tinerel scund şi cocoşat. Într-o zi însă, acesta a mers să viziteze un comerciant din Hamburg ce avea o fata foarte frumoasă, pe care Mosses a admirat-o de cum i-a trecut pragul casei. Tânara însa l-a ignorat, privindu-l mai degraba cu frica, pentru ca se temea de cocoaşa lui. Înainte însa de a pleca, Mosses a mers să-i spună tinerei, la revedere. Când a pasit în camera ei, fata tinerei radia de stralucire. Dar când aceasta l-a vazut, privirea i s-a îndreptat imediat spre podea.În acele momente însa inima lui Mosses a început însă să bată si mai tare pentru ea. De aceea dupa câteva ezitări, acesta a întrebat-o : „crezi că fiecare căsătorie este planuită în cer ?”
Da; i-a raspuns tânăra! Şi tu ai aceeaşi convingere; nu-i asa? Desigur, i-a raspuns Mosses. Eu cred că la naşterea fiecărui băiat, Dumnezeu spune că el se va căsători cu fata aceea! Atunci însa când eu m-am născut, a continuat el, cred că Dumnezeu a spus ca Mosses se va căsători cu fiica comerciantului. Dar soţia lui va avea cocoaşă ! În acele momente însă, eu l-am întrerupt pe Dumnezeu şi i-am spus: „ Doamne; cred că să poarte o cocoaşa toata viaţa, pentru ea ar fi o mare tragedie! De aceea Te rog să mi-o dai mie, iar ea să rămâna frumoasă şi atrăgătoare!
          Aceste cuvinte rostite de Mosses au rascolit inima acelei tinere aşa de profund, încât aceasta s-a apropiat şi l-a îmbrăţişat, devenindu-i apoi o soţie credincioasă şi iubitoare.
       PS: Melancton a fost ucenicul lui Martin Luther.
       Sursa articolului: de pe Nickbags

luni, 11 aprilie 2016

Fii lumină

Fii lumină acolo unde întunericul domneşte,
Fii lumină acolo unde soarele nu străluceşte,
Fii lumină, luminează întunericul ce te cuprinde,
Fii lumină, focul care-ntotdeauna se aprinde,
Fii lumină pentru fiecare suflet trist şi obosit,
Fii lumină astăzi pentru candela care s-a stins.
Fii lumină şi aprinde dorul după Dumnezeu,
Fii lumină şi îndrumă după sfânt Cuvântul Său.
Fii lumină peste lumea care zace în necunoştinţă
Fii lumină şi îndeamnă cu bun sfat la pocăinţă.
Fii lumină căci aşa a poruncit Isus,
El, Lumina lumii ce s-a coborât de sus.


marți, 5 aprilie 2016

Trupul lui Hristos sau Biserica

Iată ce frumoasă comparaţie  face apostolul Pavel între aceia care alcătuiesc Biserica lui Hristos şi ceea ce reprezintă trupul alcătuit din mădulare:
Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.”(Romani 12.4-5)
În organismul nostru există o armonie desăvârşită, pe care nici măcar cercetătorii în domeniul sănătăţii  nu au putut-o înţelege pe deplin. Toate funcţiile sunt coordonate de un centru situat in cap. Fără semnalele transmise de acolo, ar fi anarhie şi organismul nu ar putea funcţiona în parametrii optimi. Cam la fel este şi în Trupul spiritual, reprezentat de Biserica lui Dumnezeu.
Faci parte din acest Trup? Cum îţi poţi da seama? Este foarte uşor. Dacă faci parte din Trup, nu vei putea sta nepăsător atunci când unul din mădulare are o durere. Nu vei rezista să-l vezi pe omul de lângă tine rănit şi să nu cauţi vindecarea si într-ajutorarea lui.
Poate că te gândeşti că eşti un mădular lipsit de importanţă sau că încă nu ţi-ai găsit locul in Trup. De fapt, poate că te afli chiar în locul în care trebuie să fii acum.  Nu există membru a cărui importanţă să fie mai mare sau mai mică, şi chiar dacă nu este preţuit la adevărata lui valoare, totuşi lipsa lui ar produce o disfuncţionalitate majoră. Trăieşte în aşa fel încât să nu ţi se observe prezenţa, dar când pleci din acel loc sa ţi se simtă lipsa!
Ce rol trebuie să îndeplineşti ca şi mădular din Trup? Avem diverse roluri. Suntem unici şi nimeni nu ne poate înlocui. Unul poate vorbi bine, încuraja, conduce, sfătui, dărui, ajuta….Important este dacă lucrul făcut este făcut cu dragoste. Doar atunci Trupul este zidit şi creşte.
Este interesant că, atunci când un madular este în pericol, capul transmite semnale în trup, iar celelalte mădulare fac tot depinde de ele pentru a-l ajuta. De ce? Pentru că au înţeles că binele lor depinde de binele celui în suferinţă. Aşa trebuie să gândim şi noi! Binele nostru depinde de binele celor pe care Dumnezeu îi trimite în viaţa noastră. Urmăreşte binele lor!
Aparţii acestui Trup atunci când plângi cu cei ce plâng şi te bucuri cu cei care se bucură. Trebuie să fii acel mădular sensibil la durerea celor din jur, care ştie să vină în ajutor, dar care renunţă la egoism şi îşi manifestă bucuria împreună cu aceia care sărbătoresc victorii. Între mădulare nu există invidie, nu încearcă să-şi dovedească unul altuia cât este de bun şi nu se ignoră, pentru ca au înţeles că nu pot trăi unele fără altele.
Dacă am putea să trăim acest cuvânt spus de Petru:
„De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”(2 Petru 1.5-7) Am subliniat ultimele cuvinte deoarece nu doar în Trup (între fraţi) trebuie manifestat acest comportament, ci aici este doar începutul. De la dragostea de fraţi trebuie să depăşim barierele (confesionale, etnice, relaţionale, etc) şi să extindem dragostea lui Dumnezeu nu doar asupra celor care ne iubesc, ne sunt prieteni, ne plac, ci asupra tuturor oamenilor, inclusiv a celor care ne vor răul.
Ce rol ai? Indiferent de ceea ce faci, asigură bunăstarea şi creşterea celorlalte mădulare potrivit cu lucrarea la care eşti chemat. Ce faci? Zideşti sau dărâmi? Pui o piatră pentru a sprijini sau arunci cu pietre? Fiecare vorbă, gest sau gând poate face bine sau rău. Ajută la vindecarea Trupului, apoi zideşte şi hrăneşte.
Nu uita: un mădular nu trăieşte pentru sine, ci pentru folosul celorlalte. Tratează aşa cum vrei să fii tratat. Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.”(Matei 7.12)

miercuri, 23 martie 2016

War Room - recomand film

WAR ROOM este un film creştin care se merită din plin sa fie vizionat, pentru că veţi avea multe de învăţat despre ceea cum ar trebui să fie viaţa de rugăciune a unui creştin adevărat. WAR ROOM este o dramă convingătoare cu umor și inimă care explorează puterea pe care rugăciunea o poate avea asupra căsătoriilor, parinti, cariere, prietenii, și orice alt domeniu al vieții noastre.
Pentru vizionarea filmului cu subtitrare, accesaţi War Room. Vizionare plăcută.


sâmbătă, 19 martie 2016

În căutarea fericirii

Când aţi fost surprinşi de Dumnezeu ultima dată? Nu-i aşa că este frumos? Este adevărat că nu se întâmpă prea des, dar atunci când El te copleşeşte cu bunătatea Sa fără să ai vreun merit, este deosebit. “Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.”(Iov 37.5)
Când mă gândesc că la El toate sunt posibile, rămân în uimire şi  îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”(Psalm 8.4)
M-am gândit la "ce este fericirea"? Ce cred eu, ce cred alţii şi ce crede Dumnezeu despre acest lucru? Viaţa este o continuă alergare după ceva ce numim impropriu fericire. Fericirea tindem să o vedem prin prisma lucrului încă neîmplinit. Pe măsură ce îl dobândim, aceasta capătă noi semnificaţi şi altceva îi ia locul. Vedem fericirea în funcţie de dorinţele, preocupările şi neîmplinirile noastre. Oare, asta să fie cu adevărat fericirea?
Eclesiastul a studiat despre multe domenii, printre care se regăseşte şi fericirea. Iată ce a gândit el:
„Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.
Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?”(Ecles.2.24-25)
„Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;
 dar şi faptul că un om mănânca şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.”(Eclesiastul 3.12-13)
„Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El.”(Eclesiastul 8.12) Cei care au teamă de Dumnezeu; aceştia nu vor fi scutiţi de necazuri, dar vor avea ceva aparte în inima lor, vor avea acel gol după fericire umplut cu prezenta cunoaşterii lui Dumnezeu. De aceea lor le este teamă să Îl supere pe Acela care este sursa fericirii lor, dar în acelaşi timp se bucură de tot ceea ce le împlineşte sufletul.
Cei care consideră că fericirea lor este legată de petrecere, de voia bună, de împinirea unui vis omenesc sau de o persoană, într-o zi vor constata ca toate acestea dispar, iar lipsa fericirii işi va face simţită prezenţa. Aceasă fericire este iluzorie, pentru că adevărata fericire este legată de cer, de gândul veşniciei, de încrederea în lucruri pe care nu le poţi vedea acum, dar pe care prin credinţă, într-o zi le vei atinge.
Am găsit că fericirea este legată de căutarea prezenţei lui Dumnzeu:
„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”(Iacov 1.25)
“Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.”(Proverbe 16.20)
Fericirea nu este doar o stare emoţională, sufletească, trecatoare. Este ceva ce rămâne în sufletul celui care o găseşte şi o păstrează. Este golul umplut cu dorul după Dumnezeu. De aceea, caută-L pe El până Îl vei găsi.
Ascultând  cuvintele de mai jos, veţi întelege mult mai bine ceea ce este fericirea.
Fiţi fericiţi!

luni, 7 martie 2016

Crede şi aşteaptă in tăcere



Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!”( Iov 35:14)
Aşteptarea presupune un obiect al aşteptării, un timp si o finalitate. Aştepţi de la El poate un răspuns, sau să îţi vorbească, sau să lucreze, sau  aştepţi lumina şi ajutorul ca să vezi cum va rezolva El problema.
Dumnezeu se descoperă treptat. Răspunde prin feluri în care ne uimesc.
Cum să aştepţi? Ce ar trebui să faci în tot acest timp? În tăcere lucrează cu post şi rugăciune:  postul renunţării la propriile dorinţe si rugăciunea prin concentrarea atenţiei asupra a ceea ce El vrea să-ţi vorbească.
“Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.”(Plangeri Ieremia 3.26)
Răspuns primeşti în tăcere, atunci când faci linişte în tine însuţi şi laşi prezenţa lui Dumnezeu să te umple de pace. Când aştepţi ca El să îţi vorbească, faci linişte ca să-I auzi glasul. Îţi pleci urechea şi auzul devine mai fin. Te retragi din iureşul lumii, din amalgamul de voci care aduc tulburare. Poate că la capătul aşteptării vei afla lucruri la care nu te-ai fi aşteptat.
 Aşteptarea este timpul care lucrează zdrobire. În fiecare zi, puţin câte puţin, uleiul frumos mirositor se prelinge pe lângă petala zdrobită.
“Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.”( Romani 8:25)
Nădejdea este credinţa în plină activitate. Ea nu poate trăi decât într-un sol de greutăţi şi împotrivire. Vântul cel mai puternic îi întăreşte rădăcinile, întunericul cel mai profund o face să strălucească şi mai tare.
Aşteptarea este doar pentru o perioadă. Are o limită, nu este la nesfârşit. Este o vreme pentru aşteptare şi este un timp pentru rugăciune şi pentru acţiune.
Timpul de aşteptare la Dumnezeu a rămas acelaşi chiar dacă noi vrem totul repede şi ne-am obişnuit astfel. Nu mai avem răbdare să căutăm răspuns în cărţi pentru că ne-am obişnuit să-l avem pe loc, prin apăsarea unei taste.
De ce îngăduie Dumnezeu perioadele de aşteptare?
Ele produc răbdare, maturitate, zidesc caracterul. Asta este frumuseţea aşteptării în ochii Domnului, pentru că este vremea  în care Dumnezeu înfăptuieşte lucruri mai importante pentru viaţa ta decât însăşi lucrul aşteptat. În aşteptare, părtăşia noastră cu Dumnezeu se adânceşte. El ne pregăteşte, ne maturizează şi ne înarmează pentru lupta în care ne va conduce.
Aşteaptă pe Dumnezeu să lucreze în felul şi la timpul Său!
 “Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.”( Psalmii 130:5)

marți, 1 martie 2016

Bucuraţi-vă de o primăvară frumoasă!

“Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!”(Osea 6.3)