sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Tot ce începe duce la bun sfârşit

„Ferice de omul care... îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.....tot ce începe duce la bun sfârşit. “(Psalm 1.2-3)
Se întâmplă mai ales la început de an, să ai sentimentul că va fi un nou început pentru tine, dar zilele trec şi nimic nu se prea schimbă. De ce? Pentru că începuturile noi presupun schimbări sau chiar transformări radicale. Nimic nu vine de la sine, nimic nu se naşte fără efort. Ca să naşti ceva trebuie să suferi, iar ca să rasara ceva dintr-o sămânţă trebuie ca mai întâi să moara bobul din care ea va rasari.
Sunt dorinţe...să fii mai bun, să fii mai iertător, să iubesti mai mult, sa fii altfel. Toate aceste lucruri  nu se vor întâmpla numai pentru că le doresti oricât de puternică ar fi dorinţa. Un nou început înseamnă să laşi în urmă lucruri vechi, să renunţi la ele pentru a face loc unor lucruri noi. Dacă îţi doreşti să fii mai mult asemenea chipului Domnului tău, atunci pregăteşte-te să te frângi, să renunţi la unele dorinţe, să omori pofte şi obiceiuri rele.
Sau poate vrei să începi să înveţi lucruri noi despre care nu ai avut nici o idee până în prezent, să deprinzi  obiceiuri noi şi bune, să lucrezi la un vis sau o viziune. Orice lucru are un început, dar dacă nu perseverezi, vei ajunge exact în locul din care ai pornit.
Calea cea mai scurtă este adeseori tentantă, dar dacă o apuci vei avea parte doar de o bucurie de moment.  Alege calea cea mai grea, pentru că numai ea te va duce direct în vârful muntelui, spre ţinta dorită. Nu  privi înapoi asemenea soţiei lui Lot. Fii asemenea lui Iosif care, şi-a urmat visul până la capăt îndurând batjocura fraţilor la aflarea visurilor lui, urmând înstrăinarea de familie, viaţa de rob şi temniţa până să ajungă domn peste toată ţara Egiptului. Nu renunta doar pentru ca nu ai susţinere sau ţi se pare un drum prea greu pentru puterile tale. Omul care îşi găseşte plăcerea în Dumnezeu este statornic, nu lasă o lucrare neterminată, ceea ce începe sfârşeşte cu bine şi îşi dă tot interesul ca lucrul făcut să fie bun până la sfârşit.
“Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.” (Eclesiastul 7.8) De ce? Pentru că mulţi încep un lucru, dar puţini perseverează şi luptă până la sfârşit pentru a-l realiza. Trebuie să perseverezi în continuarea oricărui lucru început pentru a-l finaliza. Altfel nu te vei putea bucura de roadele lui.
Există un început al credinţei noastre, dar acesta nu este destul dacă pe parcurs aceasta slăbeşte şi se pierde…numai cine va răbda până la final va fi mântuit.
Dacă ai început ceva, nu te opri pe drum. Trebuie ca eu să finalizez ceea ce mi s-a încredinţat pentru că şi “Domnul va sfârşi ce a început pentru mine.” (Psalm 138.8)
“Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”( Evrei 10.38-39)
Îndrăzneşte să visezi! Începe ce ţi-ai propus! Mergi spre ţintă şi nu te opri până ce nu o vei atinge!


luni, 1 ianuarie 2018

Final de an

În pas grăbit se scurge timpul, lăsând în urmă amintiri
Cu oameni dragi, cu noi, cu gândul la revederi, reîntâlniri.
În anul care se deschide să fim mai buni, să îndrăznim
Să credem că orice se poate când stăruim, sperăm, iubim.

Şi înc-un an a mai trecut, şi vor mai trece alţii poate.
Rămâne-n urmă ce-am făcut, zidit, încurajat prin fapte.
Acum, când ceasul grabnic bate, din toată inima vă-ndemn
Fiţi credincioşi, bogaţi în roade şi în credinţa ce-o avem.

miercuri, 6 decembrie 2017

Nu-ţi pierde nădejdea!

Vrăjmaşul sufletului vrea să ne lipsească de speranţă, să ne vadă căzuţi, înfrânţi, lucru pe care îl încearcă la nivelul minţii şi sufletului nostru. Nu te lăsa prins în mreaja lui! Indiferent de circunstanţele prin care treci, există speranţă!
Nu pot cunoaşte mai dinainte cum vor evolua lucrurile, dar există ceva care se numeşte credinţă, şi care nu îmi permite să renunţ la împlinirea unor lucruri care, prin ochiul credinţei le pot vedea deja întâmplându-se.
 Domnul Isus a spus ucenicilor: Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.(Matei 17,20)
Cum nădăjduiesc? Prin credinţă! De ce cred? Pentru că iubesc! Cum pot iubi? Sperând! Şi astfel toate se înlănţuie şi nu au sfârşit. Viaţa cu Dumnezeu înseamnă credinţa împletită cu nădejdea şi dragostea. Una fără cealaltă nu este posibilă pentru că, atunci când iubeşti continui să speri  şi să crezi chiar şi în imposibil. Acel lucru care te face să speri, care îţi dă pace sufletului şi te face încrezător, pentru acela se merită să lupţi şi să suferi.
Şi, chiar dacă ai pierdut tot (ce este pe pământ) şi nu L-ai pierdut pe Dumnezeu, atunci nimic nu ai pierdut, pentru că alături de El o poţi lua întotdeauna de la capăt.
Mai crede şi azi, mai ridică-te o dată şi priveşte la cei căzuţi, la cei înfrânţi şi dă-le o mână de ajutor. Poate că ceea ce ţi se întâmplă este un semn de alarmă pentru tine, ca să priveşti la cei de lângă tine, să-i cauţi, să îi înţelegi, să legi răni şi să aduci mângâiere. Prea mult te gândeşti la tine şi la propriile nevoi. Priveşte în Sus! Cei care au nevoie sunt mai aproape decât îţi imaginezi! Trebuie doar să îţi deschizi inima şi să îi primeşti înăuntru. Ai fost preţuit, iubit şi acceptat de Dumnezeu, măcar că nu ai meritat. De aceea, şi tu trebuie să faci asemenea...Mergi cu Domnul Isus şi El te va învăţa!
 Dumnezeu este dragoste. În El găseşti credinţa. Speranţa să ţi-o pui în ceea ce El poate să facă!


sâmbătă, 28 octombrie 2017

Ascultă, crede şi mergi înainte!

Temerile din viaţa noastră pot împiedica împlinirea binecuvântărilor promise de Domnul Dumnezeu. Îngrijorările ne pot bloca drumul şi ne fac să dăm înapoi în loc să mergem înainte prin credinţă. Iată cum temerile pot amâna împlinirea promisiunilor Domnului.
Poporul Israel, condus de Moise din Egipt ajunge lângă ţara pe care Însuşi Dumnezeu le-a promis că le-o va da în stăpânire. Moise trimite 12 iscoade să cerceteze ţara, dar 10 dintre acestea s-au întors recunoascând pământul roditor, dar cu teamă de locuitorii ţării.
 „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”(Numeri 13.31) Teama îi face să exagereze chiar „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi, am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”(Numeri 13.32-33)
Nu a fost oare Dumnezeu cu ei de-a lungul întregii călătorii? Nu îi scosese El din Egipt deschizând chiar Marea Roşie înaintea lor şi săvârşiseră mari minuni în tot timpul călătoriei? Atunci de ce acestă teamă? Toţi aceia care nu au crezut şi s-au temut nu au mai primit binecuvântarea de a intra în ţara făgăduită, ci au urmat 40 de ani de pribegie în pustie, în urma cărora toată acea generaţie care cârtise şi nu se încrezuse în puterea lui Dumnezeu, a trebuit să piară.
Să ai înaintea ta binecuvântările lui Dumnezeu şi totuşi să te temi să înaintezi pentru a le lua în stăpânire...Prin credinţă trebuie să înaintezi, să te pregăteşti de luptă pentru că, dacă Dumnezeu ţi-a promis, El va lupta pentru tine şi va aduce victoria, fără să conteze mijloacele tale şi cât de pregătit eşti. Uneori este nevoie doar să asculţi şi să mergi înainte, prin credinţă.
Aşa că, nu te teme de ce ai înainte. Nu da înapoi doar pentru că greutăţile pe care le ai în faţă par de netrecut. Dacă ai pornit cu Dumnezeu în acestă călătorie (ce poate fi o alegere în viaţă, o profesie, un serviciu, o relaţie) fii convins că, indiferent de obstacolele pe care le vei întâmpina, El va fi acolo şi vei ajunge cu bine la liman. Nu există uriaş pe care El să nu îl poată birui. Nu este frică sau slăbiciune pe care să nu o poată controla. Nu te baza doar pe puterile tale. Dacă ai pornit pe acest drum nu te uita înapoi.
„Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?”(Numeri 14.2)
De ce să te îndoieşti şi să pierzi ocazia pe care poate nu o vei mai avea vreodată?
Înaintea Lui se pleacă orice munte, oricât de semeţ ar fi. Oricât de mare ar fi „uriaşul care te sperie azi, prin credinţă mergi înainte! Nu lăsa ca planul lui Dumnezeu să fie amânat sau împlinit prin altcineva. Cel rău vrea să te doboare pentru că un om înfrânt nu va mai putea să se ridice să lupte. Dar tu, eşti copilul lui Dumnezeu şi nu ai primit un duh de frică, ci de putere ! Iată ce au spus Iosua şi Caleb care fusese şi ei împreună cu ceilalţi 10 să iscodească ţara:
“Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!”(Numeri 13.30)
„Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere. Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”(Numeri 14.7-9)
Deşi nu au fost ascultaţi de popor, cei doi au crezut, nu s-au temut şi au căpătat ce Domnul promisese.
Chiar dacă nu ai în faţă pe copiii lui Anac, oameni de statură înaltă sau o ţară care pare că mânâncă pe locuitorii ei, poate şi tu te confrunţi cu propriile temeri. Nu te lăsa biruit de modul în care le vei face faţă, dar nici nu te gândi să abandonezi şi să te întorci înapoi în Egiptul tău fără să mai rişti, sau să îţi îngropi talantul primit fără să îl laşi să rodească.
Priveşte la Iosua şi Caleb şi învaţa azi de la ei! Şi ei au văzut pericolul, dar au crezut în biruinţa promisă de Dumnezeu şi nu s-au temut! Prinde curaj şi înaintează! Victoria este pregătită deja pentru aceia care cred în ea şi privesc în sus. Dumnezeu va duce la împlinire ce a promis!
Ascultă, crede şi mergi înainte pentru a primi făgăduinţa!


sâmbătă, 14 octombrie 2017

Dor de vocea Ta

Sunt multe voci şi multe drumuri care mă-mbie să le-ascult
În lume multe căi par bune, dar eu vreau vocea Ta s-aud.
Adeseori mă tot gândesc şi mă frământ neîncetat;
Nu vreau să merg pe altă cale, vreau drumul Tău bun şi curat.

Eu nu ştiu Doamne cum e bine, sunt slab, sfios ca un copil
Te rog, vorbeşte-mi azi, Părinte, căci vin `naintea Ta umil.
Nu îţi cer bogăţii, renume, nici voia mea să o lucrezi,
Dorinţa inimii e calea şi voia Ta să-mi revelezi.

Trimite Duhul Tău cel Sfânt să îmi călăuzească viaţa,
Îndreaptă-mi ochii spre Cuvânt să-mi lumineze-n taină ceaţa
Ridică-mi sufletul trudit de aşteptări fără răspuns
Odihnă-n Tine am găsit, de pacea harului pătruns.

Tânjeşte sufletu-mi de dor s-aud clar glasul Tău ce-mi spune
Să mă abat de la ce-i rău, să m-adâncesc în rugăciune.
Vorbeşte inimii cu dor şi dragostea ce-aprinde focul
Pe-altarul sufletului Domn rămâi, aici îţi este locul.

miercuri, 6 septembrie 2017

Împotriva curentului acestei lumi

Există peşti care înoată în amonte, adică contra curentului apei. Somonul este unul dintre aceştia. Un peşte mort va fi dus la vale întotdeauna, dar cei care sunt vii se vor opune adesea sensului curgător.
Ce înseamnă să mergi contra curentului acestei lumi?
Nu este uşor. Ai nevoie de o bază solidă, de o temelie puternică, asemenea casei care a fost zidită pe stâncă. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, dar nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Pentru a rezista curentului şi presiunilor acestei lumi este nevoie de principii solide, de o înrădăcinare în Cuvântul lui Dumnezeu care trebuie să fie adânc sădit în tine, astfel încât să poţi veni înaintea celor care vor să te devieze de pe Calea dreaptă cu „stă scris! Pentru acesta este necesar să te hrăneşti constant din Cuvânt, să îl cunoşti şi foloseşti „la timp şi ne la timp”.
Va fi cazul să suferi împotrivire de la cei apropiaţi sau cei din anturaj, colegi şi prieteni, să fi dispus să suferi dispreţul şi umilinţa sau să spui NU atunci când toţi spun DA. A fi diferit printre oameni este o provocare posibilă prin curajul şi puterea care vine de la Duhul Sfânt. Nu uita „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!  
La un moment dat poate vei obosi, dar nu renunţa, pentru că doar acela care va birui până la sfârşit va primi răsplata. Nu descuraja chiar dacă ai fost trântit la pământ, pentru că există şansa să te ridici. Nu te teme de oameni, de vorbe, de circumstanţe, ci teme-te de Dumnezeu mai întâi.
Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.”( Ioan 2.15-16) Deci, nu avem voie să ne conformăm acestor lucruri, pentru că „voi nu sunteţi din lumedacă cu adevărat, Domnul Dumnezeu a făcut o schimbare în mintea, inima, sufletul şi duhul vostru. Astfel, Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”(Romani 2.12)

vineri, 4 august 2017

Fiţi oameni!

Priveam azi asistând la o mică scenă în care un domn şi o doamnă se contraziceau care să fie primul servit. Doamna venise din lateral insistând că a fost prima. Domnul o contrazicea şi se arăta profund afectat. În cele din urmă cei doi au fost serviţi chiar în acelaşi timp, dar la ghişee diferite, vreme în care cei doi se priveau cu dispreţ, iar tensiunea dintre ei era uşor vizibilă. Mă gândeam: oare de ce?  Cât timp şi ce a câştigat doamna şi cât timp şi ce a câştigat domnul? Sau ce şi cât au pierdut fiecare? De câştigat nici unul nu a câştigat nimic, ba încă domnul a trebuit să asiste neputincios la reluarea documentelor sale datorită unui blocaj informatic. Ce au pierdut cu adevărat? Aş zice că domnul a pierdut ocazia de a demonstra unei doamne că ştie să se comporte ca un adevărat „bărbat”, cedându-i acesteia locul chiar dacă nu ar fi avut dreptate, iar doamna în cazul în care avea o urgenţă ar fi putut să ceară voie respectuos motivându-şi graba. Totuşi niciunul nu a vrut să renunţe la orgoliul lui, la dreptatea” pe nedrept numită astfel.
Ce timp vom câştiga dacă uităm să mai renunţăm la noi înşine, să ne abţinem să jignim chiar dacă am fost nedreptăţiţi, să nu rănim chiar dacă am fost răniţi, adică dacă uităm să mai fim oameni? Poate vom câştiga câteva minute în plus, pe care la următorul semafor le vom consuma aşteptând pe roşu sau poate va trebui să ne reîntoarcem din drum pentru că am uitat acasă un lucru important…Dar, vom pierde respectul, omenia şi “un nume bun” care “este mai de dorit decât o bogăţie mare”. Mai bine smerit, dar cu un nume nepătat, decât mândru şi dispreţuit.
Mă gândeam şi la cuvintele Domnului Isus care par aşa departe într-o lume în care egoismul şi plăcerea personală este la putere.
 Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el  două. (Matei 5.39-41)
Mă gândeam şi la cearta ucenicilor pentru a cunoaşte care dintre ei este cel mai mare şi la răspunsul înţelept al Domnului „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”(Marcu 9.35) 
Aşa că, nu vă grăbiţi pe unde mergeţi, uitând să mai fiţi mai întâi de toate oameni...

miercuri, 19 iulie 2017

Când Domnul parcă zăboveşte

Când Domnul parcă zăboveşte
Să-ţi dea răspuns la ruga ta,
Când aşteptarea se lungeşte,
Tu cu credinţă stăruieşte
Şi biruinţă vei avea.
Tot ce îi ceri, deja El ştie
Dar te încearcă câteodat’;
Să ai nădejde că şi ţie
Îţi va-mplini cu bucurie
Tot ce-ai dorit şi L-ai rugat.
Poate că plângi, poate te doare,
Poate ţi-e greu să tot aştepţi,
Dar te îndem: mai ai răbdare,
Isus ţi-aduce rezolvare
Când glasul către El ţi-îndrepţi.
El nu te lasă, e cu tine,
Dar poate-i altul planul Său;
Încrede-te deplin în Sine
Şi-opreşte-ţi lungile suspine
Căci El e ajutorul tău!
O, de-ai cunoaşte fericirea
Ce-n taină El ţi-a pregătit,
I-ai da întruna mulţumirea,
Recunoştinţa şi iubirea
De bunătatea-I copleşit.
Continuă cu stăruinţă,
Neobosit şi răbdător
Să-L chemi în rugă cu credinţă
Şi-n tot ce ai tu trebuinţă
Vei fi cu El biruitor!
Amin.
                                       (autor Paula Diţă)

sâmbătă, 8 iulie 2017

Şi la bine, şi la rău...

Iov a reacţionat. Nu se spune cât a plâns, despre durerea sfâşietoare pe care a avut-o în inimă la primirea acelor veşti, ci doar concluzia la care a ajuns. Am spune că era un om puternic, dar nu tăria de caracter dă răspunsul la reacţia noastră în faţa problemelor, ci modul de trăire cu Dumnezeu. Iov era omul care se temea de Dumnezeu şi trăia curat. Şi este adevărat că toate îi mergeau bine. El însă şi la bine umbla cu Dumnezeu. Reacţia lui „Domnul a dat, Domnul a luat; fie Numele Domnului binecuvântat”  a fost influenţată şi de relaţia sa cu Dumnezeu pe care a construit-o în timp. Astfel dă acest răspuns care denotă şi o maturitate şi înţelegere a realităţii controlului deplin pe care Dumnezeu îl avea în viaţa lui.
Vorbit de bine în cer, dar sub apăsare pe pământ..pentru el se dădea o luptă.
Cum reacţionezi atunci când drepturile îţi sunt atinse? Poţi binecuvânta Numele Lui? Sunt poate lucruri şi oameni ce i-ai pierdut, dar Iov a pierdut nu doar tot ce avea, fiind şi un om cu multe posesiuni, ci şi tot ce agonisise, toţi copiii lui, dar şi sănătatea sa era în ruină, măcar că nu făcuse ceva rău. Avea dreptul să întrebe „de ce”?
Ne supărăm la pierderi minore, la atingeri ale reputaţiei noastre şi a mândriei, dar adevărata încredere şi relaţie cu Dumnezeu este aceea când poţi să laşi, să renunţi, să te eliberezi sufleteşte de ceea ce ai şi să poţi să spui chiar dacă nu se va întâmpla precum vreau sau cred eu că este bine, dă-mi puterea să  accept orice Tu găseşti potrivit pentru binele meu veşnic”.  Iov a înţeles că nu este o întâmplare, ci totul este îngăduit de Dumnezeu.  Totuşi prima sa reacţie nu a fost de răzvrătire, ci „aruncându-se la pământ, s-a închinat.Da, este uşor să acceptăm aceste adevăruri atunci când în viaţa noastră nu se întâmplă nimic dureros. Iov este un exemplu pentru noi astfel că, în orice împrejurare oricât de grea ar fi, opreşte-te şi te analizează...iar dacă nu vei înţelege, pleacă-ţi fiinţa şi închină-te Lui şi în orice vreme să Îl binecuvântezi, aducând suspinul, remuşcarea sau frustrarea înaintea Sa.
Iov nu L-a onorat pe Dumnezeu doar pentru binele primit, nu pentru ceea ce i se oferea, ci pentru ceea ce El era pentru Iov.  La fel şi noi să fim mulţumitori pentru toate, pentru că relaţia noastră cu El nu se datorează lucrurilor pe care le-am primit sau le vom primi aici, ci datorită faptului că El este Dumnezeul, Stăpânul, Mântuitorul, bucuria şi nădejdea inimilor noastre.


joi, 8 iunie 2017

Mulţumind indiferent de împrejurări

Am învăţat că nu trebuie să aştept clipa ca totul să îmi meargă bine pentru a mulţumi. Nu trebuie să simt cum bucuria mă inundă sau problemele sunt rezolvate cu succes pentru a privi cu recunoştinţă în Sus. O inimă mulţumitoare nu ţine cont de împrejurări, ci fie bine sau rău şi în orice condiţii ea recunoaşte suveranitatea lui Dumnezeu asupra prezentului, dar şi a viitorului. Să nu aşteptăm vremuri mai bune pentru a spune mulţumesc şi să nu ne privim prin comparaţie cu soarta altora.
A spune mulţumesc când nu merge totul cum vreau înseamnă încredere deplină şi pace din Cel care a promis pacea Sa. Ce altă jerfă mai plăcută pot aduce decât mulţumirea care înseamnă şi o încredere deplină şi abandonare totală în voia Lui?
Cu mulţumirea este la fel ca şi cu iubirea. Trebuie să îi iubesc doar pe cei care mă iubesc?  Nu, ci şi pe cei care sunt greu de iubit şi chiar pe cei care nu îmi vor binele. Atunci cu mulţumirea este la fel...fie în bucurie şi linişte, fie în împrejurări dificile, trebuie să îmi păstrez atitudinea. De aceea îi spun inimii: „Nu te supăra, ci mulţumeşte! Nu te îngrijora, ci mulţumeşte! Nu te teme, ci mulţumeşte!”
Deci, trebuie să mulţumesc şi atunci  când planurile eşuează şi poate trebuie să o iau de la început..Mulţumesc şi atunci când nu înţeleg, când îmi este greu să merg mai departe, când mă lupt cu îndoieli. Mulţumesc pentru că Tu ştii de ce trebuie să trec prin această încercare, prin acest impas şi frământare. Mulţumesc pentru ceea ce am, dar şi pentru ceea ce nu am şi îmi doresc a dobândi. Cum să fie rugăciunea? Renunţă la cereri şi lasă loc mulţumirii şi nu doar cu buzele, ci întreaga viaţă trebuie să exprime faptul că eşti recunoscător lui Dumnezeu!
„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”(1 Tesaloniceni 5.18) Există însă şi o răsplată,pentru că ”cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat”.