luni, 1 februarie 2016

În trecerea prin viaţă

Timpul trece ca un vis
Printre clipe efemere,
Dar rămâne ce-a fost scris,
Ce-am făcut: bune sau rele.

În trecerea prin viaţă cred
Că viitorul nu îl pot cunoaşte,
Însă trecutul îl cunosc şi mă întreb:
Oare prezentul ce mai poate naşte?

Şi trec cu pas grăbit ca printr-o vale
Ce-ades coboară tot mai mult şi iute.
Vreau să paşesc de pe-nălţimi pe cale
Să urc din nou, s-ajung să stau pe munte.

Dorinţa tainică de a vedea chiar cerul
Mă va-nsoţi în trecerea prin timp
Dorinţa vie de a dezlega misterul
Să fiu mai bun, să iert, să fiu iubit.

În trecerea prin viaţă, azi, când mă opresc
Privind înspre oglinzi ce strălucesc în zare
Văd tot mai clar prin ele momente când greşesc
Atunci când judec şi când dragostea-mi dispare.

Fă din mine, Doamne, ce Tu vrei să fiu
Cât timp mai am să umblu prin lumea cea străină
De Dumnezeu, de viaţa promisă de-al Tău Fiu,
Şi să ridic, să mângâi, să scot de sub ruină.

Vreau planul Tău desăvârşit să se-mplinească
În viaţa mea deplin si orişicând;
Iar gândul meu ciudat să nu oprească
Ceea ce Tu deja ai hotărât în gând.

Şi chiar dacă vreodată nu voi putea să ştiu
Răspuns la multele-ntrebări cu care mă confrunt
Voi continua să cred trecând şi prin pustiu
Căci dacă Domnul vrea să aflu, îmi va fi cunoscut.

Şi pentru tot trecutul, şi pentru viitor
Îţi mulţumesc că-n toate ai fost şi că vei fi
Cu mine, ca să trec prin lupte-nvingător,
Şi în prezent să am tărie ca să birui.

Şi te mai rog azi, Doamne, la bine şi la rău
Tu să rămâi cu mine, simţindu-te aproape.
Ajută-mă în viaţă şi dă-mi puteri mereu
Să-ţi rămân credincioasă pe timp de zi şi noapte.

joi, 14 ianuarie 2016

Idolii din inimă

         Lucrul la care nu poţi renunţa uşor, orice lucru îl pui mai presus de Dumnezeu, căruia îi dăruieşti mai mult din preocupările tale, care se află mai mult în gândurile tale, care îţi ocupă timpul  şi îţi oferă satisfacţii de moment, dar care nu te zideşte spiritual, poate deveni un idol.
Trăim într-o vreme în care, termenul de „idol” pare ceva ce ţine de domeniul trecutului, al timpului în care exista ritualul închinării pe înalţimi, la chipuri şi statui făcute de om, dar venerate ca şi dumnezei. Astăzi, în creştinătate nu mai există acei idoli. Unii îi compară cu icoanele sau statuile sfinţilor, bazandu-se pe versetul din cea de-a doua poruncă dată lui Moise: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.”(Exod 20.4-5)
        De fapt, subtilitatea idolilor moderni este mult mai profundă. A face semnul crucii înaintea unei icoane, avand sufletul sincer şi credinţa neprefăcută în Dumnezeu, nu este pericolul pe care cei mai mulţi îl consideră „închinare la idoli”. Am găsit că, foarte mulţi, consideră închinarea la idoli ceea ce am menţionat anterior, în timp ce ei îşi ţin idolii ascunşi în inimă, judecă după ceea ce se vede, dar în viaţa lor idolii au diverse forme. Trăim cu impresia că idolii sunt lucruri exterioare precum un chip cioplit sau pictat, dar de fapt, serviciul, copilul, persoana iubita, lucrul la care ţii, o idee, obiceiul de a petrece timpul in fata tv-ului sau internet-ului, pot deveni idoli, în măsura în care exagerăm. Da, orice lucru la care nu poţi renunţa se poate transforma într-un idol. Am înţeles că, de cele mai multe ori, idolii sunt acele lucruri purtate în inimă.
“Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.”(Exod 34.14)
“Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”(Exod 20.3)
“De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.”(1 Corinteni 10.14)
        Am auzit adesea întrebarea “Care este idolul tau?”  referindu-se la favoritul în muzică, cinema, sport şi, inconştienţi sau nu, oamenii îşi aleg idolul la propriu.
        Am găsit că împotrivirea faţă de voia lui Dumnezeu este la fel de vinovată ca şi închinarea la idoli: Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii.”(1 Samuel 15.23) Astfel că, atunci când nu poţi accepta voia lui Dumnezeu pentru tine şi te împotriveşti sau nu eşti multumit, atunci acest lucru este la fel de periculos ca şi închinarea la idoli.
         Acelaşi lucru pe care eu îl privesc ca pe o necesitate, pentru altul, acelaşi lucru, folosit într-un mod greşit sau abuziv sau care pune stăpânire pe el ajungând sa-l controleze, devine un idol în viaţa lui.
         Ca şi exemplu, să luăm banii: dacă pentru unul banii sunt o resursă folosită pentru traiul zilnic, pentru altul poate fi un idol, datorită modului în care se raportează la ei (nu banii sunt problema, ci iubirea de bani). Aşa că, nu obiectul numit pe nedrept „idol” este de vină, ci faptul că te închini lui şi îl venerezi. Am putea spune că linia de delimitare dintre normal şi închinare la idoli este foarte fină, de aceea este nevoie de stăpânire de sine şi de a te împotrivi ispitei.
         Judecata lui Dumnezeu în ce priveşte închinarea la idoli este foarte aspră, pentru că “închinătorii la idoli nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”(1 Corinteni 6.9) “Dar cât despre…închinătorii la idoli… partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”(Apocalipsa 21.8)
        Aşa că, îndepărtează idolii dacă aceştia au ajuns deja pe înălţimile sufletului tău fără să îţi dai seama. Poate acea iubire ascunsă, acel ţel de neînvins, acea ambiţie pentru care ai da totul, acel obicei nesănătos, acel timp irosit in mod greşit, in defavoarea zidirii în credinţă. Eşti robul lucrului de care eşti biruit.
        Să ne cercetăm înaintea lui Dumnezeu, iar daca vreun lucru începe să prindă rădăcini în inima noastră, să luăm seama şi să fugim de închinarea la idoli!

miercuri, 6 ianuarie 2016

Poţi învaţa şi din necazuri

         Dumnezeu vrea să ne arate că, dacă am alege să ocolim necazul, uneori asta poate însemna să facem pact cu compromisul, iar acest lucru înseamnă afectarea relaţiei cu Domnul. Aşa că, alege să suferi mai bine pe nedrept, decât să găseşti o scăpare de moment, dar cu consecinţe nefavorabile pentru viaţa spirituală.
         Am scris acum ceva timp despre o furtună care se dezlănţuise asupra vieţii mele. Mă aşteptam la o izbândă în cele din urmă. Nu am primit o izbăvire supranaturală, nu am văzut minuni să se intâmple. Am înţeles însă, că Dumnezeu mă iubeşte prea mult pentru a nu aduce şi necaz, şi pedeapsă, ca un Tată care ştie ce-i mai bine pentru copilul Lui. Dacă mi-ar fi dat izbăvire, probabil că nu aş mai fi avut timp să invăţ, iar El mi-a reamintit că:
      …in lume vom avea necazuri. E firesc acest lucru. Dar, trebuie să îndrăznim să mergem mai departe, pentru că avem un exemplu, al Celui care a biruit lumea.
       …durerea naşte învătături, iar zdrobirea eului duce la înfrângerea mândriei în domeniile in care ne credeam campioni.
       …e uşor să dam sfaturi, când nu am trecut prin experienţa altuia, dar ia să ne vedem pe noi, când trecem pe acolo, ne-am invătat lecţia sau continuam să ne lamentăm?
       ...suferinţa e necesară, dar nimănui nu-i place şi nici nu o doreşte.
Filozoful Emil Cioran a spus o vorbă înţeleaptă: “Ceea ce este mai bun în mine se datorează suferinţei. Nu o iubesc, dar nici nu o condamn.” Şi totuşi, vrem să ieşim cât mai repede la liman. Este ca si atunci când o prăjitură vrea sa iasă mai repede din cuptorul care este prea incins şi arde, dar dacă nu s-ar coace destul, nu ar mai fi bună de nimic. La fel este şi cu credinţa noastră. Dacă nu este încercată în cuptor, atunci nu mai creşte şi nu işi ajunge scopul.
         Cred ca Dumnezeu vrea sa ne facă conştienţi ca izbăvirea poate să nu vină şi că trebuie să ne acceptăm  încercările. De altfel, să învătăm de la Domnul Isus, care, în ceasul durerii Sale a spus:
„Tată, dacă este cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!”( Matei 26.39,42)
         Prietenii lui Daniel, stând înaintea încercării cuptorului aprins, s-au bazat pe Dumnezeu chiar dacă asta ar fi însemnat sfârşitul lor pământesc:
“Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”(Daniel 3.17-18)
         La fel de bine profetul Habacuc ilustrează acelaşi lucru prin acceptarea voii lui Dumnezeu, care ar fi putut însemna pierdere şi lipsuri:
“Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul” (Habacuc 3.17-18)
          Aşa că, vom avea parte de necaz, dar Dumnezeu a promis că va fi împreuna cu noi acolo şi nu va permite ca focul să ne ardă mai mult decât este necesar pentru îndepărtarea impurităţilor care s-au adunat, şi nu va permite nici apelor sa ne acopere mai mult decât este necesar sa ne spele de ceea ce nu ar fi trebuit să se alipească de caracterul nostru.
         O strofă din poezia Aşteaptă ilustreaza aşa de bine răspunsul pe care Dumnezeu vrea să ni-L dea la întrebarea care se pune în legătură cu durata încercării:
Dacă durerea ta ar ţinea o clipă...nu ai lupta
Nu ai cunoaşte biruinţa ce poţi s-o ai prin jertfa Mea!
S-ar împlini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera
N-aş mai putea să fac din tine o perlă în comoara Mea!


miercuri, 30 decembrie 2015

Încă un an pe firul vieții


A mai trecut un an...  
                 de Traian Dorz

A mai trecut un an, s-a dus…
Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câţi creştini ne-au părăsit
Şi câte suflete-au pornit
Cu el în veşnicie.
Aşa trec anii după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi, şi pe sărmani
Pe mame dragi, lăsând orfani
Şi tot ce afla-n cale.

In anu-acesta poate treci
Şi tu, iubite frate
Vezi zilele cum le petreci
Căci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate.

Şi ce folos de-ai caştiga
Aicea lumea toată
Şi sufletul ţi l-ai uitat
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată.

O, Dumnezeule Ceresc
Rugămu-Te fierbinte
Să fii cu noi în orice zi
Şi-n anul care va veni
Să ne ajuţi Părïnte.

duminică, 27 decembrie 2015

Cand intunericul inunda sarbatoarea

           
Nu obisuiesc sa urmaresc programele tv, doar stirile uneori, pentru a fi in tema cu se intampla in lume, dar am ramas foarte neplacut surprinsa la vizionarea buletinului de stiri din 25 decembrie. Romanii se considera a fi un popor majoritar crestin, chiar daca in mare parte doar cu numele, insa nici macar de acest lucru nu mai dau dovada. S-a amintit vag despre ceea ce a vrut sa fie sarbatoarea nasterii Fiului lui Dumnezeu, iar entuziasmul romanilor s-a aplecat supra felului in care in aceasta zi se petrece, se distreaza, asupra mall-urilor si a bucatelor gustoase, a cluburilor populate de craciunite imbracate sumar, la care s-au mai adaugat si spiridusi mai nou, pe langa banalul mos craciun care, se zice ca ar aduce cele mai frumoase cadouri copiilor “cuminti”, dar care de fapt sunt acei copii ai caror parinti au posibilitati financiare. 
             Nu este greu sa observam ca lucrurile au degenerat cumplit si ca s-a intercut orice limita. Intre crestini se mai pune intrebarea daca este bine sau nu sa acceptam sarbatorirea Nasterii Domnului Isus Hristos, date fiind diverse argumente pro si contra de-a lungul secolelor, dar nu voi dezbate aceasta tema. Scriptura spune ca “Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.”(Romani 14.5) Daca sarbatoresc si ma inchin lui Dumnezeu in acesta zi sau daca nu o fac, nu cred ca are mare importanta. Conteaza insa, daca am trait fiecare zi cu Isus in inima mea, cautand sa-I fac voia, prin supunerea vietii mele in ascultare de El.
           Intr-o lume in care sa vorbesti despre Dumnezeu a devenit din ce in ce mai demodat, ma gandesc ca este bine ca omenirea sa-si aminteasca mai des de Dumnezeu, iar amintirea Nasterii Domnului Isus poate fi un prilej de a asculta mesajul Scripturii. Din nefericire, ceea ce a vrut sa insemne sarbatorirea nasterii Sale s-a transformat intr-un eveniment comercial si lipsit de spiritualitate. Iar “X-mas” care a inlocuit cu success “Christmas” nu-i cu nimic mai diferit decat halloween sau orice alta sarbatoare pagana inventata de om. Da, ne indreptam catre o societate care cauta sa-L scoata pe Dumnezeu din cultura, educatie, biserica si chiar mintea omului.
           Sa bagam de seama ca sa nu fim inselati, pentru ca forta raului lucreaza ca, “daca este cu putinta, sa insele si pe cei alesi”. Dumnezeu este sfant si nu poate sa vada nelegiuirea unita cu sarbatoarea.
              Vom intra curand intr-un alt an, si parca intunericul spiritual este si mai intens. Cu toate acestea, ceea ce ti se cere este sa cauti si mai mult sa fii lumina in bezna acestei lumi.
Sa aveti un timp binecuvantat si sa intrati in noul an cu sufletul impacat, pregatiti de lupta cu intunericul, dar si cu noi sperante pentru viitor, care se afla in mana lui Dumnezeu.

sâmbătă, 19 decembrie 2015

In mijlocul furtunii

           In furtuna este greu sa te poti regasi, mai ales cand valurile vin unul dupa altul. Furtuna perturba totul imprejur, iar sufletul este ravasit. Ma uit in zare si ma intreb cand se va arata din nou soarele? Nu stiu cum s-ar putea acest lucru pentru ca vad doar nori negri care ameninta cerul vietii.
          Nu poti sa prevezi furtuna. Ea vine neanuntata, fara sa bata la usa pentru a avea timp sa te pregatesti. Si, din seninul vietii apar tunete si fulgere.  Asadar, s-a instalat furtuna…Pana ce te dezmeticesti de ce ti s-a intamplat asta, si incerci sa gasesti tot felul de solutii, simti ca, de fapt, nimic nu-i poate sta in cale. Iar vantul e parca tot mai tare… Da, se anunta vant si ploaie pe termen lung, iar o asteptare chinuitoare cuprinte tot sufletul. Nu stii ce va urma si te gandesti la tot ce poate fi mai rau.
            Cu toate acestea, la cine oare as putea sa indraznesc? Cum as putea sa ma indoiesc de puterea lui Dumnezeu, cand in cele mai marunte lucruri El mi-a purtat de grija? Ma incred in El, asemenea lui David, care s-a increzut in biruintele pe care Dumnezeu i le daduse asupra leului si ursului cand veneau sa-i atace oile, atunci cand a mers sa-l infrunte pe Goliat. Iar eu, ma gandesc din cate necazuri m-a scos pana acum. Nu va face ceva si de aceasta data? Este oare ceva prea greu pentru El? Nu, doar putina mea credinta ma impiedica sa vad ca El are putere asupra tuturor lucrurilor si oamenilor. Si, daca trebuie ca El sa ma invete ceva de aici? Cu siguranta ca mai sunt atatea lucruri de cizelat in mine, iar in acest fel poate ca Dumnezeu imi izbaveste viata de lucruri care tin de copilaria mea spirituala, si acesta scoala prin care trec acum produce in mine maturitatea spirituala la care am fost chemata.
            E greu. E inca furtuna. Sper ca voi scrie si despre izbavire atunci cand o voi primi. Ramaneti tari in Domnul si nu va pierdeti cumpatul chiar daca furtuna e puternica. Avem un Dumnezeu la al carui Cuvant vantul si marea au tacut. In El eu ma incred!
            Fecioara Maria, pe cand era insarcinata cu Domnul Isus, a cantat o cantare prin care spunea: “Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine”. Si pentru viata ta, El poate face lucruri mari, izbaviri nemaiauzite, dar nu uita ca deja a facut totul, izbavindu-ti viata de pacat prin Acela a carui nastere o vom sarbatori in aceste zile, Domnul Isus Hristos.

duminică, 13 decembrie 2015

Ce nu poti face cu banii si ce poti face cu ei?

A avea bogatii nu inseamna neaparat ca esti binecuvantat de Dumnezeu. Daca nu-i folosesti intelept, atunci banii pot fi o risipa.
Ce nu poti face sau avea daca ai bani?
Cu bani nu poti fi mai spiritual, desi poti avea o pozitie influenta intr-un cerc religios.
Cu bani nu poti dobandi multumirea.  Adesea in lipsuri si in tot felul de privatiuni datorate credintei sale, apostolul Pavel nu s-a plans, ci el insusi spunea: “M-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug.”(filipeni 4.11-12)
Cu bani  nu poti sa cumperi fericirea. Fericirea vine din lucrurile simple. Sa astepti fericirea pana vei avea mai multi bani este o iluzie al carei final lasa un gust amar al neimplinirii.
 “Mai  bine puţin cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie cu tulburare!”(Proverbe 15.16)
“Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!”(Proverbe 17.1)
Se spune ca “Banii ne pot duce oriunde, cu exceptia cerului, ne pot da orice, cu exceptia fericirii.” Insa, cu bani poti face si pe altii fericiti. De aceea sunt o resursa necesara daca sunt folositi cu intelepciune.
Un om intelept nu va dori niciodata mai mult decat poate dobandi pe drept si mai mult decat poate folosi cu demnitate. El nu isi va dori mai mult decat poate darui cu bucurie sau mai mult decat poate lasa in urma multumit.
Ce poti face cu bani? Nu voi detalia acest subiect deoarece stim cu totii ca, daca ii intrebuintam cu intelepciune, putem face multe lucruri frumoase. Uita-te la nevoile din jurul tau. Cu siguranta exista cineva care sa aibe o nevoie mai mare decat a ta.
“Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu".  Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,”(2Corinteni 9.6-8)
Sunt nenumarate oportunitati pe care le putem folosi inspre a bucura pe cineva. Daca nu ai pe cine sa bucuri, poti sa intri pe “Traieste Craciunul altfel” si poti alege ce personaj vrei sa fi de Craciun. Ai putea fi cel care are rolul de a aduce bucurie unui copil, speranța pe chipul unui batran singur… sau cel care intinde o masa bogata unui sarac. Mai multe detalii puteti gasi pe : Traieste Craciunul altfel.

miercuri, 2 decembrie 2015

Compromisul - o alegere voluntara

Cand cei din jurul tau se unesc sa faca sau sa spuna lucruri nedemne pentru un crestin, si te unesti cu ei refuzand sa asculti indemnul propriei constiinte care te averizeaza ca ceva nu este in regula, apare compromisul.
Cand vorbesc de compromis, ma refer la renuntarea la unele principii crestine prin coborarea standardului, crezand ca poti sa mergi pe acelasi drum folosindu-te si de principiile lui Dumnezeu, dar si de alte invataturi.
Sa te compromiti inseamna sa-ti unesti principiile cu ale majoritatii, pentru a fi pe placul ei.
        Ti s-a intamplat sa te afli intr-un grup restrans de colegi sau cunoscuti si sa se faca liniste in momentul in care ai aparut tu, pentru ca se simt incomod sa discute in prezenta ta lucruri pe care tu nu le discuti deoarece le consideri nedemne sau imorale? Situatia in sine s-ar putea sa te faca sa te simti in plus, ca nu esti in pas cu trendul vremii. Pe de alta parte, vei simti si ca esti respectat tocmai pentru ca faci diferenta.
          Nu vorbesc despre a fi altfel in sensul afisarii unei pozitii de sfinti, pentru ca trebuie sa ne integram in societate, sa fim placuti, dar fara a intrece limita in a tolera glumele proaste, barfa, indecenta si greselile constiente. Eclesiastul spune: “Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept. Pentru ce să te pierzi singur?”(Eclesiastul 7.16)
          Ce se intampla cand spui DA compromisului?
Te inseli pe tine, dar si pe altii, iar urmarile vor aduce gust amar si tristete. Gandeste-te, daca nu ai fi acceptat acea propunere, acel ajutor, acel post, daca nu ai fi spus acele cuvinte….cum ar fi fost? Pentru o clipa de placere, de a te simti bine in anturaj, pentru a simti ca esti cineva sau in pas cu lumea…ai acceptat.
Chiar daca acum ti se pare greu, pentru ca ai spus deja DA compromisului, inca mai poti schimba ceva. Daca ai incalcat acele principii care te faceau sa te simti curat inaintea lui Dumnezeu, inca mai exista o sansa. Sa te opresti!
“Du-te si sa nu mai pacatuiesi!”, a spus Domnul Isus femeii care pacatuise cu voia. Pana ce nu te vei opri, pana ce nu vei regreta si nu te vei pocai, nu-ti vei redobandi identitatea spirituala. Cand sufletul este murdarit nu poate chema ca si tata pe Dumnezeu, care locuieste in sfintenie. Compromisul inseamna pacat si oboseste sufletul. Cand sufletul iti este obosit, verifica-ti relatiile. Ce te tine departe sa-L simti pe Dumnezeu? Povara care-ti tine sufletul blocat in remuscari si tristete cade atunci cand vii la Salvatorul sufletului cu greselile tale.
“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă…şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”(Matei 11.28-29)
           Si minciuna este compromis. Poti sa crezi ca ii minti doar pe altii, dar de fapt te minti si pe tine. Adevarul spus se uita repede, dar amintirea faptului ca ai mintit candva te urmareste chiar si peste zeci de ani .”De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”(Efeseni 4.25) pentru ca “oricine iubeste minciuna si traieste in ea” ramane afara din Imparatia lui Dumnezeu.
           Compromisul va fi pedepsit. Insasi greutatea simtita in suflet este una dintre pedepse. Din fire suntem deprinsi sa facem compromis, sa mintim, sa facem pact cu pacatul. Compromis inseamna biruinta indemnurilor firii pamantesti asupra indemnurilor cu care duhul lui Dumnezeu ne caluzeste.
            Orice compromis te indeparteaza de la Calea Adevarului. Daca vrei sa ramai cu Dumnezeu, nu poti merge decat pe o singura cale. Este ingusta si sunt putini aceia care o afla.. Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga si abate-te de la rau.
            Nu face compromis!


luni, 23 noiembrie 2015

Cu gandul la un viitor necunoscut

         
Sunt intrebari pe care ni le punem adesea fara a avea  certitudinea unui raspuns. Poate va fi un viitor  nesigur sau poate ca va fi bine si planurile vor avea o continuitate fericita. Dar, cine stie ce va fi? Ne place sa credem ca a doua varianta va fi aceea care se va implini. In acelasi timp insa exista si probabilitatea ca ea sa fie falsa.
           Intr-o lume a incertitudinii, ceea ce ne face sa pasim inainte fara teama sunt promisiunile lui Dumnezeu. Nu sunt pentru toata lumea, pentru ca nu toti le pot primi si intelege, ci doar pentru aceia care se incred in ele si in puterea lui Dumnezeu, pentru aceia a caror viata spirituala este activa.
            Inca nu stiu ce va urma, daca va fi bine sau rau. Stiu insa si cred ca aceia care lasa totul in mana lui Dumnezeu, vor vedea mana lui Dumnezeu in toate. Si niciodata sa nu uit ca promisiunile lui Dumnezeu sunt mai mari decat problemele mele.
 In pofida gandurilor negre care isi fac usor cuib in constiinta inconjurata de griji, in ciuda soaptelor celui rau care incearca sa ma descurajeze, in ciuda propriului eu care-mi repeta ca nu voi fi in stare si nu pot reusi, la un moment dat Insusi Domnul, cu al Sau Cuvant ma ridica prin duhul Lui si imi reda linistea, prin siguranta unui viitor pe care desi nu il cunosc, totusi prin credinta il accept indiferent cum va fi.
           Avraam este unul din modelele biblice cu care ma identific adesea. El “nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate  să şi împlinească.”(Romani 4.20-21) Totusi Avraam, din cand in cand Il intreba pe Dumnezeu despre planul lui. Dumnezeu nu i-a spus cand anume se va implini ceea ce el astepta, insa Avraam a trebuit sa creada si sa mearga mai departe increzandu-se ca Dumnezeu va face asa cum a spus.
           Cand viitorul este nesigur, intreaba pe Domnul. De fiecare data Dumnezeu ii raspundea lui Avraam, fara sa-l asigure insa de ziua in care se va implini fagaduinta promisa. Au durat 25 de ani…Timpul acesta a fost o vreme a maturizarii credintei sale, credinta insasi fiind “o incredere neclintita in lucrurile nadajduite”. In ciuda multor ezitari si intrebari, dintre care numai cateva sunt expunse pe paginile Bibliei in timpul celor 25 de ani, credinta lui Avraam a crescut si s-a maturizat astfel incat, mai tarziu a fost capabil sa faca fata unor incercari majore, precum sacrificiul fiului promis, prin care Dumnezeu ii testa ascultarea.
           Nu pot intrezari ce se ascunde dupa cortina zilei de maine, nu stiu in ce masura gandul meu va avea finalitatea mult dorita. Inteleg ca timpul de asteptare are ca si scop maturizarea unei increderi gata sa accepte timpul, locul si modul in care Dumnezeu va permite lucrurilor viitoare sa se desfasoare. Si cred ca “El Îşi va împlini dar planurile  faţă de mine şi va mai face şi multe altele.”(Iov 23.14)