marți, 16 septembrie 2014

Cum sa fii mereu biruitor in luptele vietii



         Poate ca ai nevoie de biruinta asupra unor ganduri care nu iti dau liniste, sau te lupti cu diverse ingrijorari, sau vrei sa biruiesti patimi care iti ruineaza viata.
        Vreau sa biruiesc! Exista vointa din partea mea, dar nu este atat de puternica incat sa ma faca imun provocarilor. As zice ca este o sfortare a mea si ca nu voi reusi niciodata de unul singur. Cel rau are planurile lui si ne poate insela. Cer ajutor de la Dumnezeu. Stiu ca El poate sa ma faca biruitor. La El nimic nu este prea greu. Dar, nu dureaza mult si cad prada aceluiasi lucru. Si parca gresim cu buna stiinta, iar mai apoi regretam. Deja puterea scade pentru ca ispititorul va sopti mereu “ vezi ca nu poti? nu vei reusi niciodata!” De ce nu avem putere? De ce iar si iar se intampla sa gresim la fel? Nu am avut destula credinta? De ce nu pot fi stapan pe mine si  pe gandurile mele? Parca ne-am regasi in cuvintele spuse de Pavel odinioara:
“Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.”( Romani 7.18-21)
           Dumnezeu este cel care da izbavire. Dar, de multe ori solutia este ca trebuie sa faci ceva diferit. Nu iti poti continua viata la fel si  sa astepti biruinta.
“Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant.” Asa ne vrea Dumnezeu, sa traim curat. Ne-am prea obisnuit cu, cuvinte despre Dumnezeu si am omis sa traim cu adevarat credinta, sa cautam sa-I fim placuti indiferent de parerea celorlalti. Sa nu ne mai lasam imbracati cu "omul cel vechi, care se strica dupa poftele inselatoare”(Efeseni 4.22) pentru ca am fost rascumparati cu un mare pret.
Da, este o lupta a credintei in care credinciosia este dovada biruintei.
            Dupa ce am pus problema astfel, m-am intrebat cum putem sa facem fata acestor asalturi si neputinte de a fi ceea ce ne dorim, de a birui. Si am gasit raspuns in Efeseni 6. Am citit de multe ori aceste versete, dar acum imi dau seama ca ceva am omis…Daca nu iei toata armatura lui Dumnezeu nu vei putea face fata acestor lupte. Si ne mai miram de ce cadem asa usor. Pentru ca suntem ca si o cetate asediata de dusmani. Si, daca raman usi, porti, ferestre deschise si neacoperite, atunci dusmanul va avea loc sa se strecoare usor. Razboiul nu mai este demult pe taram fizic si asta o stim cu totii. Nu este prea greu sa ne imaginam cum este lupta spirituala.
Nu degeaba Pavel repeta aceste cuvinte “toata armatura”, pentru ca, daca un singur instrument in lupta lipseste,  te poate face vulnerabil. Am ales imaginea cu soldatul pentru ca armura lui este foarte relevanta conform cu Efeseni 6.11-18. Un alt lucru de precizat ar fi pregatirea de lupta. In orice moment fii gata si vegheaza asupra cailor tale, si nu in ultimul rand sa nu fii prea ocupat(a) pentru a te ruga.
          Doar daca lupti vei castiga…fara lupta nu-i cununa.


marți, 9 septembrie 2014

Gandul meu si planul Sau

Am avut un gand bun. Am vrut sa-l pun in practica.. Am primit la timp chiar si resursele, plus un indemn care a venit exact la vreme. Am zis uauuu..cum se potrivesc lucrurile. Si am fost sigura ca este un lucru de la Dumnezeu si ca va fi o mare biruinta. Cand a sosit momentul punerii in practica am pornit cu toata increderea ca fac ce trebuie. Ceea ce nu stiam eu era ca planul lui Dumnezeu era altul. Nu am inteles de ce, si eram oarecum dezamagita. De ce nu? Dar, era un lucru bun si dezinteresat, Doamne! Putea fi o binecuvantare…Nu am inteles. Cand am citit Isaia 55.8 cu mai multa atentie, am inceput sa primesc lumina.
„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”(Isaia 55.8-9)
Deci, chiar si un gand bun poate fi in neconformitate cu ce vrea Dumnezeu. Viata este imprevizibila. Asteapta-te chiar la anularea planului tau si nu te supara daca nu iti iese.
Tu poate ai un plan bun. Dar si Dumnezeu are unul. Si, la o intersectie de planuri/cai/vointe cineva trebuie sa cedeze.  Crucea este chiar intersectia vointei mele cu voia lui Dumnezeu. Nu inseamna ca ce vreau eu este rau, ci inseamna ca peste planul meu bun trebuie sa accept planul Sau, neinteles, plin de provocari, si de ce-uri. Poate ca  Domnul vreau sa imi spuna ca si lui Petru altadata : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” (Ioan 13.7)“Cât de neînţelese sunt căile Lui!”(Romani 11.7)
Totusi, te-ai gandit ca poti invata mai mult dintr-o infrangere decat dintr-o biruinta? Si dintr-un esec  mai mult decat dintr-o implinire?  

marți, 2 septembrie 2014

Intelepciunea de a fi smerit

Domnul ne cheama sa fim smeriti, nu umiliti. Sa fii crestin nu inseamna sa fii umilit, nu esti un om slab care poate fi manipulat cu usurinta. Chiar daca modestia ta va fi trecuta neobservata, este totusi una dintre calitatile care trebuie sa te defineasca. Un om smerit va stii cand sa taca, cat sa vorbeasca, cand sa se retraga si cum sa ajute. Domnul Isus a spus ucenicilor , pe cand acestia voiau sa afle care dintre ei este liderul:  “Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru.”(Matei 23.11)
“Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.”(Luca 22.26)
             Sa conduci cu smerenie implica lepadare de sine, supunerea eului si a firii care se vrea laudata si ii place ca meritele sa-i fie recunoscute; inseamna si sa mustri, sa ierti, sa accepti, sa iubesti si sa arati cu blandete calea cea buna.
             Chiar si Iov, omul neprihanit si cu care Domnul se lauda inaintea ingerilor Sai, dupa ce este incercat aspru si  isi tine partea de nevinovatie , ajunge in cele din urma sa se pocaiasca cu smerenie inaintea lui Dumnezeu.
            “Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.”(Iov 22.29)
“El invata pe cei smeriti calea Sa”.(Psalm 25.9)
              Daca ar fi sa incadrez smerenia intre componentele roadei duhului, as alege infranarea poftelor, deoarece mandria este una dintre poftele cu care vrem sau nu ne confruntam
             Ca sa fii smerit trebuie sa lucrezi cu intelepciune, sa-ti infranezi dorinta de a-ti afisa fatis rezultatele si sa iubesti indoit, pentru ca atunci poti iubi aproapele ca pe tine insuti, cand il vezi la fel ca pe tine.
Poate ca tinem prea mult la imaginea noastra inaintea lumii reale sau virtuale.
Domnul Isus S-a dat drept pilda de slujitor, macar ca era Domn si a luat un stergar cu care a sters picioarele ucenicilor Sai, oferindu-le cel mai clar exemplu. De aceea sa invatam de la El, care a spus  “invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima”.
              De ce este greu sa fii smerit? Pentru ca pare prea greu sa renuntam la noi insine si sa vedem pe ceilalti mai presus de noi insine. Omul zdrobit va cunoaste ce inseamna smerirea , si va primi si har ca sa fie inaltat de Dumnezeu.
Sa fie smerenia ca o haina de care sa nu te mai dezbraci, o podoaba a caracterului tau, pentru ca ea este insasi rodul pocainte adevarate.
        “Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti, decat sa imparti prada cu cei mandri.”(Prov. 16.19)

joi, 7 august 2014

Sa oferim daruri speciale

Darul comunicării personale. Cum te simți atunci când cineva te caută pe neasteptate doar să îți spună că te apreciază, că îi ești un prieten adevărat? Un simplu telefon, o scrisoare, un e-mail îți poate schimba starea de spirit în câteva minute.
Darul de a ști să asculți. Sunt multe situații în care cineva apropiat își dorește atenția noastră. A asculta concentraț o persoană cu ochii și inima, vei transmite mesajul: ”Sunt lângă tine, ceea ce îmi spui este important. Apreciez prietenia noastră.”
Darul de a râde. Victor Borge afirma: ”Râsul este cea mai scurtă distanță între doi oameni”. El prelungește viața și este un mare dar, unul care poate fi oferit și celorlalți, ușor și des. Nu lăsați să să se piardă glumele bune, povestirile, fragmentele comice din filme sau emisiuni, afișele amuzante sau bancurile. Împărtășiți-le și altora.
Darul aprecierii. Wlliam James spunea: ”Cel mai profund principiu al naturii umane este dorința arzătoare de a fi apreciat.” Atunci când cineva face un lucru drăguț pentru noi, este important să ne exprimăm aprecierea, să dăruim la rândul nostru.
Darul unui sfat bun. De-a lungul istoriei, nenumărați oameni realizați au afirmat că un sfat bun a fost cheia succesului lor. Totuși, nu oricine îl cere și nu oricine are nevoie de el, însă, a oferi un sfat bun celui care este dispus să asculte, este cel mai prețios cadou pe care îl puteți face.
 Darul empatiei. Capacitatea de a te pune în locul interocutorului te ajută să înțelegi situația prin care el trece, să simți emoții, sentimente de care acesta se lasă dominat. Identificându-ne cu ceilalți, reușim să tolerăm anumite neplăceri, să nu judecăm, tocmai pentru că am trecut prin situații similare.
Darul iertării. Nimeni un este perfect, toți greșim. În consecință, este important să oferim iertare, așa cum și noi, la rândul nostru suntem iertați când cauzăm durere altora. Iertarea ne eliberează de emoțiile negative inutile și ne permite să mergem mai departe spre lucruri mai bune.
Darul rabdarii. Acesta poate fi un dublu cadou, apare ca rezultat al înțelegerii. A avea răbdare cu cineva, a explica, fără să ne impacientăm, dovedește un caracter de prețuit, ceea ce întărește relatiile cu cei din jur.
Darul citatelor. Frumusețea unui citat constă în faptul că este scurt, la obiect, plin de înțelepciune si sfaturi imbogatindu-ti  spiritul. Gasiti-le, adunati-le si oferiti-le celorlalti. Este un mod simplu de a face un serviciu cuiva.
Darul unei recomandări bune. Atunci când faci o mare descoperire care îți îmbogățește viața, este bine să o împărtășești cu ceilalți. Aceasta poate reprezenta: o emisiune TV, o carte, un film, un restaurant, un medicament, un serviciu, un mesaj frumos, o muzica buna. Prin aceasta recomandare , vei spune de fapt: “Acest lucru mi-a adus bucurie in suflet. Vreau sa fac acelasi lucru pentru tine.”
Darul unei maini de ajutor. De multe ori ne confruntam cu sarcini mari, dificile, care cer abilitati speciale pentru a le rezolva. Este de apreciat atunci când cineva se oferă să ne ajute. Indiferent dacă este oferit la serviciu, acasă, la școală, sau în societate, prin ajutorul primit economisim timp, energie, dar mai ales, câștigăm un prieten.
Darul de a invita. Fie că este vorba despreun eveniment, o nuntă, o petrecere, un eveniment sportiv sau un prânz cu un prieten, invitația este bine primita. In acel moment, mesajul transmis celuilalt etse:”vreau sa fii cu mine. Prezenta ta este o binecuvantare.”
Darul iubirii. Fiecare dintre noi se simte grozav atunci cand primeste afectiune. O strangere de mana, o sarutare pe obraz, o imbratisare, fiecare gest poate exprima caldura. Ofera darul iubirii.
Darul incurajarii. Poti fi o persoana talentata, animata de succes, insa, te afli sub carapacea temerii; este dificil sa te afirmi si talentul tau ramane in umbra. Totusi, cand cineva are incredere in tine si te sustine, te incurajeaza, situatia se schimba. Cuvintele ofera literalmente curaj, conducand, in mod remarcabil catre realizari.
Darul rugăciunii. Atunci când suntem în impas și reușim să scăpăm, când cineva se roagă pentru binele nostru, suntem fericiți. Rugăciunea – comunicarea cu Dumnezeu, este cea mai prețioasă activitate de care este capabilă ființa umană, darurile ei devenind comori de neprețuit. (din Revista "Impreuna")

duminică, 27 iulie 2014

Ca un copil...

Sa te bucuri de clipa traita din plin…ca un copil.
Sa te superi repede si sa iti treaca la fel de repede...ca unui copil.
Sa plangi si sa razi dupa doar cateva secunde…ca un copil.
Sa-ti faci prieteni in cateva minute si sa ti se para ca va cunoasteti de o viata...ca un copil.
Sa cazi si sa te ridici pentru a incerca din nou muntele…ca un copil.
Sa nu porti grija zilei de maine, cum arati sau cu ce te vei imbraca...ca si un copil.
Sa incalti fericita pantofii mamei si sa porti in sfarsit rochita cea roz pentru care ai asteptat pana la aniversare..ca un copil.
Sa iubesti cu tot sufletul si sa nu te temi ca ceilati te vor judeca...ca un copil.
Sa vrei sa cunosti intreg universul intr-o singura zi…ca un copil.
Copilaria a fost doar o trecere inspre o lume pe care altadata ai dorit-o.
“nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi prunci; iar la minte fiţi oameni mari.”(1Corinteni 14.20)


joi, 17 iulie 2014

In treacat prin crizele vieti

Iti este foarte greu…incerci sa cauti o rezolvare daca ar exista, iti dai seama ca nimic nu ar putea sa rezolve problema ta si ca situatia va fi asa pe termen lung. Si, cu cat timpul trece, parca problemele se intensifica.
Ti-ai dat seama in sfarsit ca te afli intr-o criza. Iti pui niste intrebari: De ce trebuie sa trec prin aceasta situatie? Care este scopul crizei? Nimic nu este la intamplare, cu atat mai putin destinul tau influentat de dificultatile actuale. Daca te-ai intrebat, nu inseamna ca vei primi si un raspuns rapid. De multe ori este necesar sa induri evenimentul pe care il ocolesti, sa faci exact ceea ce iti este teama.
De ce pot fi utile momentele de criza in viata ta?
Prin asta Dumnezeu iti poate vorbi, iti poate reaminti locul din care ai plecat, sa te scape de eul si pretentiile tale, te poate face constient ca esti doar un om slab si ca intr-o zi destinul tau pamantesc se va sfarsi, iti poate schimba traiectoria viaetii si vei fi cercetat.
Criza determina in primul rand o cautare dupa ajutorul lui Dumnezeu. La necaz vii inaintea Lui, chiar daca la bucurie ai uitat asta. Si, cine poate sa mangaie mai bine decat El? Daca te-ai indepartat de El si ai neglijat Cuvantul Sau, criza te poate readuce la locul in care ar fi trebuit sa te afli in ce priveste relatia cu Creatorul. Si durerea pe care astazi o simti asa de profund, maine poate dezvalui in ea o binecuvantare.
Ai ajuns la capatul puterilor tale? Adu-ti aminte ca Domnul a spus ca : “El da tarie celui oboist si mareste puterea celui ce cade in lesin.”(Isaia 40.29)
Si veste buna este ca din orice criza exista si o iesire. Mai rabda putin , si vei vedea lumina.
“Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa;”(Iov 37.21)

Va invit sa vizionati povestea cestii de ceai si veti gasi cu siguranta o asemanare cu cel putin un moment din viata voastra.

joi, 10 iulie 2014

Cuvinte din lumina

                                                                        scrise de Monseniorul Ghika                                
Dacă ştii să pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, Îl vei regăsi în tot ceea ce ţi se petrece.
*
Dacă tu îl cauţi pe Dumnezeu, este pentru că Dumnezeu te-a căutat; şi nu te mira dacă, Dumnezeu fiind, El te găseşte înainte ca tu să-L fi găsit.
*
A consola este putinţa noastră de a da celuilalt ceva care să fie mai adevărat decât durerea sa. A consola înseamnă să-l faci pe deznădăjduit să trăiască în speranţă. A consola înseamnă a permite celui ce suferă să vadă în noi iubirea lui Dumnezeu pentru el.
*
Tăcerea lui Dumnezeu e, înainte de toate, o tăcere a iubirii …
*
Când nu mai ai nimic de dat, poţi să dăruieşti încă ceva ce-i mai presus de toate: o rugăciune.
*
Adevărata iubire nu vorbeşte despre sine, adevărata iubire este cea care nu are nevoie să fie numită pentru a fi recunoscută.
*
Dacă suferi pe nedrept – mulţumeşte lui Dumnezeu, atât pentru nedreptate cât şi pentru suferinţă… Ai prefera oare să ai de suferit pe bună dreptate?
*
Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat.
*
Universul devine mai sărac prin uitarea rugăciunii.  Să ne trăim rugăciunea şi să ne rugăm viaţa.

sâmbătă, 5 iulie 2014

Niciodata prea obosit

Ma vad din nou prinsa in iuresul vietii, in cotidianul plin de probleme, in cautarea cheilor care sa le rezolve si in pozitia de a incerca sa-i multumesc pe toti, daca se poate.
La un moment dat, gasesc un moment de respiro si imi dau seama cat de putin strang pentru suflet, cat de trecatoare sunt toate si ca nu se merita sa ne trudim pentru lucruri care oricum pier.
Ce minunat este sa poti lasa sufletul  liber sa zboare deasupra framantarilor vietii si a omenescului.
Este important sa reusesti sa pui ordine in activitati, in relatia cu Dumnezeu, sa acorzi timpului cu El vremea cuvenita. Dar, daca nu avem timp ca sa ne rugam, atunci suntem mai ocupati decat El doreste.
Fiecare perioada si moment de liberate si liniste sa-l valorificam acumuland invataturi sfinte.
„În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” (isaia 30.15)
Atunci cand te simti prea obosit si lipsit de putere in sufletul tau, totusi, chiar si atunci “mucul care mai fumega nu-l va stinge”. Sa veghem pentru ca uleiul din candela sa nu se termine, iar flacara care acum desi arde incet, sa nu se stinga.
“Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10.38-39)

joi, 12 iunie 2014

De la iertare la eliberare

“Ai fost vreodata tratat cu nedreptate? Te-a ranit cineva fara motiv?
Daca cumva ai trait toata viata ta intr-o pestera izolata, raspunsul la aceste intrebari cu siguranta va fi: da!
Neiertarea devine curand amaraciune si nimic nu stinge raurile de apa vie care trebuiau sa curga din viata ta mai repede decat amaraciunea. Radacina acestei amaraciuni poate ajunge atat de groasa, incat intreaga personalitate a omului sa fie deformata din cauza ei.
            Primul pas pe care trebuie sa-l faca cineva pentru a devein un om intreg in Hristos este sa-si asume respunsabilitatea pentru propriile pacate si esecuri. Nu are nici un rost sa dai vina pe altcineva, indiferent ce lucruri teribile ti s-au intamplat. Cand ne raneste cineva, reactia naturala e sa ne retragem. Suntem creati intr-un asemenea mod incat dorim sa evitam durerea. Dar apoi se intampla ceva care ne impune sa luam o decizie cruciala.  Cand ne indepartam de o persoana care ne-a ranit, trebuie sa decidem daca ingaduim amaraciunii sa-si faca loc in inima noastra.
            Amaraciunea se naste atunci cand nu ierti. Amaraciunea inseamna sa devii obsedat de o nedreptate care ti s-a facut. Bibila arata ca, atunci cand un crestin e doborat de amaraciune,  aceasta nu il ruineaza numai pe cel in cauza, ci si pe altii: “Luati seama bine ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare si multi sa fie intinati de ea.”(Evrei 12.15) O persoana plina de amaraciune tinde sa raspandeasca si la cei din jur veninul care se afla in inima sa. Adeseori prieteniile se rup datorita amaraciunii si atunci prietenii sunt fortati sa aleaga cai diferite, lucru care aduce si mai multe probleme si dureri.
            Amaraciunea este o radacina otravitoare care creste in gradina inimii tale, daca nu veghezi. De obicei, noi nu vedem radacina, ci doar problema de la suprafata.
Exista o singura modalitate de a scoate afara radacina incapatanata a amaracaiunii din inimile noastre.
Prin iertare.
Prea multi copii ai lui Dumnezeu au ratacit de pe cale si traiesc in robie spirituala din cauza neiertarii.Ei nu pot auzi glasul lui Dumnezeu si le lipsesc calauzirea si bucuria.
Trebuie sa-i  iertam pe altii asa cum ne-a iertat Domnul Isus pe noi. Cum ne-a iertat El?
Neconditionat. Gratuit. Cu generozitate. Si fara sa mai tina minte greselile noastre din trecut.
Iertarea necesita o singura parte. Iertam nu ca sa o eliberam pe cealalta persona, ci ca sa ne eliberam pe noi insine. Daca acea persoana doreste sa fie libera, si ea trebuie sa mearga inaintea Domnului. Nu mai suntem nevoiti sa purtam povara amaraciunii!”
(Rauri de apa vie, Fratele Yun)