Mesajul simplității la Nașterea Domnului

Chiar din momentul în care Dumnezeu Își trimite Fiul în lumea noastră, are să ne transmită un mesaj despre smerenie și simplitate. La aceste lucruri ne cheamă și pe noi. Fiul lui Dumnezeu, Împărat al împăraților, Care ar fi trebuit să aibă toate privilegiile unei nașteri într-un palat, a ales simplitatea, ieslea. Dacă El a primit să se nască în acel loc umil, noi suntem cu atât mai mult datori să nu ne mai plângem de lipsurile sau asprimea vieții.

El a ales ieslea, locul umil, S-a născut ca și un copilaș, într-o cetate lipsită de însemnătate din acea vreme, Betleemul.  Toate aceste lucruri însă, fusese profețite cu sute de ani înainte, pentru ca, cuvintele Scripturilor, să se împlinească întocmai.

Și nu doar atât, dar “Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:27-29)

Dumnezeu, de-a lungul vremii, nu a ținut cont de poziția socială, ci s-a revelat deopotrivă, tuturor categoriilor sociale, iar Domnul Isus remarcă acest lucru: “Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor.”  (Matei 11:25)

El este Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis de Tatăl, ca să împace lumea cu Sine, deoarece aceasta căzuse în păcat de la începutul Creației și avea nevoie de un Salvator care să restabilească legătura cu Dumnezeu.

 Pentru cel necredincios,  Întruparea și Jertfa Domnului Isus, rămâne  chemarea la pocăință și mântuire, sau va deveni o mărturie la judecată, ca refuz al acestei chemări.

Pentru cel credincios,  Întruparea și Jertfa Domnului Isus devine, într-o stare permanentă, un motiv de mulțumire, recunoștință, bucurie și încredere, ca răspuns pentru eliberarea din păcat și primirea mântuirii.

„Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu.” (1 Timotei 1:15)

Dumnezeu răstoarnă și pune pe împărați

În timpul perioadei judecătorilor, atunci când poporul Israel făcea ce nu îi plăcea Domnului, Dumnezeu trimitea popoare străine vrăjmașe, care să-i asuprească drept pedeapsă, așa cum au fost filistenii sau amoniții.

Poporul ales de Dumnezeu a avut însă parte de căderi repetate, dar în același timp și de bunătate și milă din partea Domnului. În dreptatea Sa, Dumnezeu i-a pedepsit pentru a-i aduce la Sine. Mărturisirea păcatelor trebuia urmată de părăsirea acestora și pocăință. Dumnezeu i-a folosit pe Ghedeon, Barac, Iefta, Samson, și mulți alții ca și instrumente spre realizarea planului Său pentru eliberarea poporului de sub asuprire.

De asemenea, Dumnezeu a intervenit și în viața conducătorilor marilor imperii. Pe împăratul Bbilonului, Nebucadnețar, l-a smerit o perioadă de timp, ajungând până acolo că se comporta precum un animal. Dar a revenit la starea lui mai dinainte după ce L-a recunoscut pe Dumnezeu ca Împărat al împăraților. Biblia ne relatează și modul în care Dumnezeu S-a folosit de Darius și Cir, împărați ai imperiului medo-persan, pentru eliberarea poporului evreu din robie și pentru zidirea noului Templu de la Ierusalim. În aceste relatări ale Bibliei putem vedea, cum Dumnezeu poate interveni în viața conducătorilor marilor puteri ale lumii.

De-a lungul timpului, Dumnezeu S-a implicat în modul Său providențial, în ce privește pe cei aflați în conducerea unei țări sau a unei regiuni. Nu este de mirare, ținând cont că toate lucrurile Îi sunt supuse, ba chiar până și numărul firelor de păr ale unei persoane Îi sunt cunoscute. Cu mult mai mult atunci, va fi important, cine va guverna un stat.

Urmează o perioadă în care și noi vom alege oameni ce vor fi puși în conducerea țării noastre.

“Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată demnitatea.” ‭‭(1 Timotei‬ ‭2‬:‭1‬-‭2‬ ‭)

Să ne rugăm ca printre cei aleși să existe și oameni care să se teamă de Dumnezeu mai mult decât de oameni; și oameni care să fie interesați de binele semenilor mai mult decât de dorințe egoiste și invidie; și oameni cu o inimă înțeleaptă, sinceră și credință în Dumnezeu mai mult decât cei conduși de viclenie și fățărnicie.

“El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!”(Daniel 2:21)

Votul tău contează, dar alegerea finală Îi aparține lui Dumnezeu, care va rămâne credincios planului Său și îl va duce la împlinire indiferent de deciziile noastre. “Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul şi înalţă pe altul. (Psalmii 75:7)

Ca pentru Dumnezeu

 „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.” (Coloseni 3:23-24)

Fiecare avem zilnic diverse activități: treburi casnice, îndatoririle ca elevi sau studenți, sarcinile de la serviciu, munca de soție și mamă, ajutorul acordat oricând și oriunde celui care se află într-o nevoie…

Cum am putea face ca toate acestea să fie făcute “ca pentru Domnul”? Mai întâi de toate, ele trebuie făcute “din toată inima“.

Atunci când înveți pentru școală, nu învăța superficial, ci fă-o cu pasiune.

Atunci când ajuți sau faci un bine, fă-l cu bucurie și fără să te îndoiești.

Atunci când lucrezi corect și cu hărnicie, fă-o nu doar când poți fi văzut sau apreciat de superiorul ierarhic.

Atunci când îți îngrijești familia, pregătești hrana copiilor sau faci curat, fă-le cu devotament și nu le privi ca pe o obligație în plus.

Toate aceste lucruri, când le faci cu încrederea că ești văzut de Dumnezeu, fără să aștepți o răsplată de la oameni, devin parte a închinării tale zilnice. Și, nu-i așa, că atunci când ne închinăm, dorim să aducem ce este mai bun Domnului Dumnezeu? De aceea, însăși lucrurile acestea, ce fac parte din rutina noastră zilnică, când le facem ca pentru Domnul, Îl vom onora cu trăirea noastră. Prea adesea încercăm să facem lucrurile să iasă bine pentru a-i mulțumi pe ceilalți. Mai bine ne-ar interesa ce gândește Dumnezeu despre ceea ce facem și cum facem, pentru că restul au o importanță cu mult mai neînsemnată.

Te îndemn ca orice slujire vei face pentru familie, casă, biserică, să o faci nu doar pentru a-i mulțumi pe cei din jur sau ca să fii văzut și apreciat de ei, ci ca și cum te-ai afla sub permanenta privire a Domnului. Și, din partea Sa, vei primi și răsplata pe măsură, pentru orice slujire făcută din toată inima, ca pentru El!

“Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”  (Coloseni 3:17)

Smerit și după binecuvântare

Smerit înseamnă să te cobori, și atunci când ai o funcție mai înaltă, să ai acea capacitate de a fi aproape și de a-i ajuta pe cei mult inferiori ție.

Smerit înseamnă să ai daruri sau talente pe care să nu le exprimi în ideea de a fi lăudat.

Smerit înseamnă să obții o promovare sau un rezultat bun pentru care să recunoști că meritul nu îți aparține, și că, datorită puterii și a înțelepciunii primite de sus, ai avut parte de această binecuvântare. Să recunoști că ai greșit, că mai ai de învățat și să te lași învățat.

De regulă succesul nu ne smerește, ci mai degrabă suferința este cauza smereniei. Oare de ce? De ce să uităm să fim recunoscători Domnului atunci când ne merge bine? De ce să-L căutăm mai mult atunci când vine suferința?

Exemplul nostru de smerenie rămâne Domnul Isus Hristos, care a spus:  “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

Este mai ușor să rămâi smerit după ce treci printr-o încercare sau suferință, dar ce se întâmplă când lucrurile îți merg bine, când ești binecuvântat?  În urma binecuvântărilor primite  putem să ne atribuim meritul, lucru care  aduce mândrie uneori. 

Cum să rămânem smeriți și după binecuvântare? Cum să menținem aceeași stare de mulțumire și recunoștință a inimii pentru lucrurile primite prin voia, mila și harul lui Dumnezeu? Să ne reamintim constant că de la Domnul am primit toate lucrurile, că El controlează tot ce ni se întâmplă, și că, dacă o clipă nu ar veghea, totul s-ar nărui. Să ne aducem aminte de promisiunile pe care le-a împlinit față de noi și să le privim ca venind din partea Sa. Să fim conștienți că putem pierde oricând acele binecuvântări trecătoare, dar că ele nu reprezintă totul.

Creștinul care rămâne smerit și după binecuvântare este acel creștin matur, care în urma vieții trăite cu Dumnezeu, a ajuns la acea maturitate care îi permite să rămână smerit, să nu se entuziasmeze ca și un copil de ceea ce primește, ci să le privească cu bucurie, dar și cu detașare de ceeea ce este vremelnic. Pentru că nu în aceste lucruri trecătoare își pune el nădejdea, ci în ceea ce rămâne pentru veșnicie.

“Oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:14)

Perseverența prin credința în promisiunile Domnului

Ce anume face diferența atunci când un credincios și un necredincios trece printr-o încercare? 

Dumnezeu îi spune lui Moise să trimită doisprezece oameni care să iscodească țara Canaan, țară pe care o promisese că o va da în stăpânire poporului evreu, scos din Egipt. Zece din cei doisprezece spioni, s-au temut de oamenii din țara aceea și, datorită temerilor și a necredinței, au ponegrit țara înaintea poporului și l-au oprit să înainteze să o cucerească. Doi dintre ei, Caleb și Iosua, au văzut pericolele, au înțeles că țara era greu de cucerit și că părea  imposibil din punct de vedere omenesc. Dar ei, spre deosebire de ceilalți opt spioni, s-au încrezut în promisiunile făcute de Dumnezeu, anume că țara va fi a lor. 

Credinciosul vede că drumul este greu, că există greutăți și piedici pe calea sa, dar se încrede în promisiunile lui Dumnezeu. El crede că Dumnezeu nu îl va părăsi nicidecum și că îl poate ocroti. 

Pentru acela care nu are această nădejde, obstacolele care apar pe parcurs îl va împiedica să meargă mai departe pe calea cea îngustă a credinței, se va opri sau chiar va da înapoi. Pentru el, drumul va părea prea greu, iar viața creștină imposibil de trăit.

Credinciosul va porni însuflețit că “poate totul prin Hristos, care îl întărește” , va privi la ținta sa mai mult decât la pericolele temporare ce pot să apară pe calea credinței. El nu își va atribui meritul victoriei, de a ajunge la țintă, ci Îl va slăvi pe Dumnezeu pentru aceasta. Dacă te bazezi pe puterea ta de a face față încercărilor care apar în viața ta, nu vei rezista în lupta biruitoare ca și creștin în această viață. Vei fi descurajat și vei da înapoi.

Copiii lui Israel s-au arătat nemulțumitori și, plini de teamă și necredință, au hotărât chiar să se întoarcă înapoi în Egipt, unde fusese sclavi. Pentru că nu au ascultat de Dumnezeu, ci s-au luat după cei zece, Dumnezeu i-a pedepsit, lipsindu-i de binecuvântarea de a intra în acea țară , urmând să parcurgă încă patruzeci de ani prin acele locuri pustii. Deși au văzut multe minuni înfăptuindu-se chiar sub ochii lor, totuși, nu au crezut în izbăvirea pe care Dumnezeu le-o putea da. Doar Iosua și Caleb au avut parte de acea țară, deoarece ei au crezut promisiunea și au acționat prin credință.

Necredința și îndoiala ne poate costa pierderea binecuvântărilor promise. Dumnezeu nu ne promite că va fi ușor să Îl urmăm pe El, dar promite că nu ne va părăsi niciodată, Caleb și Iosua au văzut greutățile, dar au crezut că Dumnezeu este destul de puternic pentru a le da victoria. Ai încredere că Dumnezeu îți poate da biruință în orice încercare a vieții. Lasă temerile și grijile privind tot înainte, cu credința că El te poate salva din orice  dificultate.

Mângâierea inimii îndurerate

Ce să spui acelui care, doborât de întristare,
A uitat că Dumnezeu, Cel mare, este plin de îndurare?
Inima îndurerată s-ar putea să nu-nțeleagă
Cum același milos Tată o lasă neobservată…

Ai vrea să-i spui cuvinte, dar îți par așa mărunte,
Și la tot ce-ți vine-n minte, ai vrea doar să te asculte.
Vorbește-i cu-nțelepciune, arată-i compasiune,
Iar când nu mai ai ce-i spune, taci și-nalță o rugăciune.

Cu iubire îi vorbește, blând, smerit îl sfătuiește,
Plângi cu el și urmărește tot ce-ți pare că-l zidește.
Caută-l când e-n necaz, câtă vreme este treaz,
Iar când lacrimi pe obraz i se preling, nu-i da răgaz.

Sufletul îndurerat, încercat și frământat
Va putea fi mângâiat, zidit și încurajat
Când o inimă cu dăruire îl încurajează cu iubire
Și se roagă cu credință vie să primească așteptata izbăvire.

Copleșit de bunătatea Sa

 

Putea să ți se curme viața, dar El a îngăduit să ți-o salveze. Putea să se întâmple ce este mai rău, dar ai fost ocrotit de acea situație nefavorabilă. Te simți copleșit de bunătatea Sa, de faptul că nu meritai să se poarte cu bunăvoință, dar a făcut-o. 

Deși nu L-am căutat cum s-ar fi cuvenit, deși nu L-am ascultat întru totul, dragostea Sa nemărginită mă copleșește. “Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)

Bunătatea Domnului te smerește. Te face să vezi cât de lipsit de vreun merit ești. Te-ai întrebat de ce oare te-a ales tocmai pe tine? Crezi că datorită inimii tale sincere și plină de bunătate? Nicidecum. Deaceea te poți îndrepta cu mulțumire și recunoștință : ”Îmi ridic ochii spre munți… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”(Psalmul 121:1-2)

Nu știu ce va urma după următoarea ușă pe care o voi deschide sau în următorul capitol al vieții, dar îmi este de ajuns ce am văzut până acum: ocrotire în primejdii, bunătate când mi-a fost greu , dragoste chiar și atunci când am greșit, milă când nu avem cui să spun durerea. Indiferent ce va urma, mă voi încrede în continuare, fără să uit ce am primit. “Eu am căutat pe Domnul și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.” (Psalmul 34:4)

Nimic nu-i prea greu pentru El

 

Pentru Dumnezeu niciun lucru nu este prea greu, chiar dacă nouă ni se pare uneori irealizabil. Pentru El nu este prea greu să dea izbăvire celor aflați în suferință și care se roagă, nici să oprească furtuna dintr-o inimă zbuciumată, nici să dea vindecare, eliberare și pace.

De ce nu o face de fiecare dată când ne rugăm pentru aceste lucruri? De ce uneori durează atât de mult timp? Dacă am primi răspuns și rezolvare încă de la prima rugăciune, am mai folosi oare credința, care crește și se maturizează tocmai în astfel de momente? 

Adesea mintea noastră nu poate pricepe de ce, dar toată durerea ce o purtăm poate avea un scop pentru noi, pentru ceilalți, neînțeles sau necunoscut acum.

Noi ne rugăm, dar nu putem schimba lucrurile de cele mai multe ori, ci doar așteptăm și sperăm, Atât putem face. Restul vine de la Dumnezeu. Nu-I putem modifica planul, dacă El deja a stabilit lucrurile într-o anumită privință.

De ce încă mai așteptăm? Pentru că avem nevoie să depindem de ajutorul Său, să conștientizăm că fără El suntem nimic. Altfel vom crede că tot ce ne-am propus vom primi, ca și când Dumnezeu ar fi responsabil să ne dea orice lucru bun Îi cerem. În acest context, să nu uităm că El este Stăpânul care controlează fiecare circumstanță… În tumultul agitației noastre să facem liniște pentru a conștientiza că El este Dumnezeu și face tot ce vrea: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” (Psalmul 46:10)

Poate că lucrurile se vor întâmpla când ne vom aștepta mai puțin sau niciodată.  Sunt multe necunoscute pentru noi, dar ceea ce ne dă speranță ca să nu ne temem, este că, aflându-ne în controlul Său, avem acea siguranță, dincolo de care pot să se cutremure munții, să vină valurile și furtunile, pentru că, prin credință, rămânem în picioare, cu ajutorul Său.

Tot ce avem este de la Dumnezeu

 

Ai putea să-I aduci ceva lui Dumnezeu ca venind de la tine, fără să-l fi primit de la El? Laudele, mulțumirea, rugăciunea, chiar și închinarea noastră vin de la El. Dacă nu ne-ar oferi resursele necesare, nu am putea iniția nicio faptă bună. Să recunoaștem că nimic bun nu vine de la noi, dacă El nu ar fi pus acolo o sămânță de bunătate.

“Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. (Coloseni 1:16)

El le-a creat pe toate și pe toți.

Atunci, ce I-am putea aduce lui Dumnezeu?

-mulțumirile noastre? sunt pentru că ne-a dăruit cele necesare.

-laudele? sunt pentru că merită.

-roadele credinței? sunt tot daruri ale Sale.

-talentele noastre? le aducem în slujba Sa pentru că ne-a înzestrat cu ele.

-inima noastră? este deja a Creatorului ei.

“Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7)

Orice ofrandă, orice slujire personală, o facem ca și răspuns la chemarea Sa. A trăi o viață după voia Domnului presupune puterea pe care Duhul Său cel sfânt o dă omului.

Împăratul David, la finalul domniei sale, după zeci de ani de experiențe cu Dumnezeu, Îl binecuvântează pe Dumnezeu în mijlocul poporului Israel, exclamând cu smerenie și recunoștință:  “Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.” (1 Cronici 29:14) El declară astfel că tot ce are a primit de la Dumnezeu, și chiar și ceea ce îi dă el lui Dumnezeu i-a fost dăruit de către Dumnezeu. 

Doamne, ajută-ne să te putem vedea și recunoaște pe Tine în orice aspect al vieții în care am fi tentați să credem că Ți-am putea aduce vreun lucru ca venind de la noi!

“Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:36)

Nu purta îngrijorarea în inimă

Lasă totul în grija Lui de Tată
Dacă ai cunoascut iubirea ce ți-o poartă;
Nu te mai îngrijora fără vreun rost,
Pentru orice lucru vei plăti un cost.

Nu mai reține în inimă îngrijorarea
Căci îți va slăbi treptat puterea;
Stai în rugăciune și veghează-n orice vreme,
Viața îți va aduce în prim-plan numai probleme.

Nu poți controla tot ce se-ntâmplă-n jurul tău,
Dar Îi poți ceda controlul doar lui Dumnezeu,
Care a promis că nu te va lăsa nicicând
Când Îi încredințezi fiecare plan și gând.

Grija ta să fie ca să-I fii pe plac mereu
Pentru a fi călăuzit neîncetat de glasul Său.
Cuvântul vieții ce l-ai întâlnit în Cartea Sfântă
Va fi răspuns la orice lucru care te frământă.

Renunță să mai porți în inimă griji fără număr
Când poți să ai ca sprijin al Domnului puternic umăr,
Care nu doar că le poate purta și-ndepărta pe toate,
Dar Îți dă pacea Sa de care nimic nu te mai desparte.