In lupta cu ispitele

Ispita ne da posibilitatea de a fi biruitori. De ce nu ne plac ispitele? Pentru ca cel mai adesea nu reusim sa le le dominam, ci ne lasam biruiti de ele. Se pune intrebarea : de ce este asa de greu?Ispita poate fi un mijloc de crestere in credinta (prin biruirea ei) sau un mijloc de cadere (prin infrangere). Se da o lupta, de fapt, intre Duhul lui Dumnezeu care locuieste in noi si firea pacatoasa aflata sub puterea lui Satan. Care sunt solutiile? Ca sa nu fim ispititi este practic imposibil. Ispitele vor exista atata vreme cat avem un trup, o minte, o inima si oameni in jurul nostru. Nici macar izolarea nu este o rezolvare asa cum pretind unii, iata de pilda intamplarea acelui pustnic care a fugit de lume ca sa nu mai aibe de infruntata nici o ispita. Omul a luat un ulcior de apa si o bucata de paine si a mers departe, intr-un loc pustiu. Cand a ajuns la locul dorit, a ingenuncheat ca sa multumeasca lui Dumnezeu ca acolo, departe de orice ispita, va putea duce o viata sfanta. Insa, cand a ingenuncheat, a lovit ulciorul si l-a rasturnat cu tot cu apa din el. Manios, a inceput sa blesteme, ca mai inainte. Morala: fiind ispitit, a fost biruit, deorece a asteptat lovitura ispitei numai din afara, din lume, iar nu si din propria sa inima. Ce este de fapt, o ispita? Este prilejul pe care ni-l da Dumnezeu sa invingem. Nu trebuie sa ne plangem ca nu reusim sa le facem fata, doar ti se pare ca nu poti birui. Adevarul este ca orice ispita poate fi invinsa, si nu cere un efort peste puterile noastre, altfel nu ar mai fi adevarat cuvantul care spune:

“Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu putere omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul ca sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.”(1 Corinteni 10.13)

Nimeni , cand este ispitit, sa nu zica: “Sunt ispitit de Dumnezeu.” Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insusi si momit.”(Iacov 1.13-14)

Domnul Isus insusi a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat si a biruit tinand tare si sus cuvantul Tatalui la care lua aminte in fiecare clipa a vietii Sale.

Reformatorul Martin Luther  a afirmat ca :”Nu putem sa oprim pasarile sa nu zboare pe deasupra capului nostru. Putem, insa, sa le impiedicam cand vor sa isi cladeasca si cuiburi in capul nostru.”

Fiti tari si biruiti cu bucurie orice ispita! 

Ce iti lipseste sa fii fericit?

Ceea ce m-a determinat sa scriu a fost capitolul 2 din cartea Eclesiastul scrisa de fiul lui David, Solomon, acum cca 3000 de ani,  pe care eu il gasesc ca cel mai mare analist, psiholog si introspect al acelei vremi, , care intrecea in intelepciune pe oricine,  de la care avem si o bogatie de Proverbe si Cartea Cantarilor …mie mi se pare ca a fost omul care a gandit cel mai mult, este bine insa ca a si impartasit trairile lui, altfel ar fi fost in zadar toata intelepciunea ce i-a fost data.

Solomon si-a pus aceeasi intrebare ca si tine poate: ce imi lipseste ca sa fiu feicit(a)? Si s-a gandit, dar nu doar atat, a pus si in practica, si iata ca a avut: bogatii, locuinte, belsug  si prosperitate materiala, chiar toate desfatarile poftelor i-au  fost indeplinite,  si chiar si o intelepciune care o depasea pe a tuturora, cam tot ceea ce si-ar fi putut dori un pamantean ca noi.

1 Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.” Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.

2 Am zis râsului: „Eşti o nebunie!”, şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”

3 Am hotărât în inima mea să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.

4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,

5 mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.

6 Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

7 Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.

8 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.

9 Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.

10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.

Maca ca a avut cam tot ceea ce un om si-ar putea dori, Eclesiastul a ramas dezamagit de tot ceea ce lumea i-a oferit. Le-a experimentat pe toate, dar nu a ramas decat cu un gust amar.

11 Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.

17 Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.

18 Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.

19 Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. Şi aceasta este o deşertăciune.

20 Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.

21 Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.

22 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui cu care se trudeşte sub soare?

23 Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

Totusi…iata ce spune el in urma trairii tuturor acestor experiente  si care sunt concluziile pe care si le-a tras:

13 Şi am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul;

24 Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.

25 Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?

Inteleg din aceste lucruri ca indiferent de ce vis am avea, insasi indeplinirea lui nu poate sa ne faca fericiti chiar daca pentru o vreme asa credem noi, si ca fericirea din lucrurile marunte ale vietii o putem simti atunci cand ea “vine din mana lui Dumnezeu”.

26 Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

           Tie, ce iti lipseste ca sa fii fericit?

Nu gresi de doua ori

“Aştept la semafor într-o intersecţie aglomerată, dimineaţa, în drum spre serviciu. Se face verde şi aproape instantaneu claxonul maşinii din spate îmi aminteşte că trebuie să am reacţii foarte rapide.
Demarez, aruncând o privire încruntată în oglindă spre grăbitul din spate care probabil nu-şi dă seama cât de mult deranjează cu un claxon.
La următoarea intersecţie din nou roşu. În maşina din faţă o doamnă căuta ceva în poşeta de pe scaunul din dreapta, tocmai când se făcuse verde.
O secundă, două, trei, doamna nu se clinteşte. Mă văd nevoit s-o fac atentă. Cum altfel, decât tot cu claxonul.
Mă pun în mişcare şi-mi dau seama că tocmai ceea ce mă deranjase cu câteva minute înainte la grăbitul care mă zorea în mod strident, făcusem şi eu.
Şi sunt multe situaţiile în care constatăm asta. Am vrea ca lumea să fie altfel, dar ne trezim incapabili să fim noi înşine altfel.
O dată, un tânăr dornic de lucruri mari, îl întrebă pe un înţelept. „Ce aş putea să fac pentru pacea lumii?”.
Înţeleptul îl privi pe deasupra ochelarilor şi-i răspunse zâmbind: „Nu trânti atât de tare uşa!”
Ce-i drept, marile schimbări încep întotdeauna cu o mică transformare, înlăuntrul.”

Dorim sa ne schimbam adesea, totusi prea adesea surprindem in comportamentul nostru manie, vorbe pe care am fi vrut sa le evitam, reactii nedorite. Desi cunoastem ca sunt greseli pe care ar trebui sa le evitam, totusi continuam sa persistam in ele. De ce?

Mi-a atras privirea Iona, profetul care nu a ascultat, macar ca voii lui Dumnezeu nu i te poti opune, ulterior a fost salvat in chip miraculos si adus din mijlocul marii pe uscat printr-un peste pentru ca Dumnezeu trebuia sa-si implineasca planul cu privire la cetatea Ninive. Incapatanarea lui continua si dupa aceste experiente socante, si pare ca nu a invatat nimic, continua sa se razvrateasca ca un copil care se manie: “Dar Dumnezeu a zis lui Iona: “Bine faci tu de te manii?“ El a raspuns: “Da, bine fac ca ma manii pana la moarte!”(Iona 4.9)

De ce se intampla sa trecem prin experiente in urma carora nu vrem sa invatam nimic? Suntem prea mandri ca sa ne lasam modelati si vrem neaparat sa ne urmam propria cale, sau firea pamanteasca cu care ne-am nascut nu am supus-o in totalitate Celui care are drept asupra ei?

Nici Avraam nu-si invatase lectia, astfel ca, atunci cand ajunge in Egipt dupa hrana, a numit-o pe Sara sora lui, ca sa-i merga bine din pricina ei…aceeasi minciuna o spune si mai tarziu in Gherar desi avea experienta anterioara cand a supus-o pe Sara la mari pericole din cauza acestui neadevar.

Nu invatam din greseli si tindem sa le repetam, desi cunoastem ca ne conduc spre esec. Vorba inteleptului Eclesiastul: “Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!”(Eclesiastul 1.14)

In concluzie, sa fim atenti la noi insine, schimbarea incepe cu fiecare din noi, inlauntrul nostru, si pentru aceasta , pe langa decizia noastra, este nevoie de fapte care sa se reflecte in jurul nostru. Dumnezeu poate face acest lucru pentru fiecare inima care vine cu sinceritate si dorinta de a se curati inaintea Lui!

Bakhita – Sfanta africana -film de vizionat

Bakhita este o fata din Sudan care ajunge sclava la o varsta foarte mica. Ultimul ei stapan, un diplomat italian, este dur cu ea si cea care o ajuta pe sclava este Aurora, fiica acestuia. Atunci cand acesta isi revarsa furia asupra ei, fuge la biserica si ramane cu preotul care ii povesteste despre Dumnezeu. Aurora sufera mult si stapanul ei isi propune sa se razbune, dar nu poate ajunge la ea deoarece in sat apare o epidemie de rubeola. Bakhita ingrijeste oamenii bolnavi, printre care si preotul, si multi dintre ei se vindeca. Ea nu se imbolnaveste si continua sa se roage la Dumnezeu, chiar daca nu e crestina. Intr-o zi, niste maicute o cheama la cu ele in Venetia spunand ca un binefacator vrea sa o ajute. Acesta este chiar ruda stapanului ei, dar Bakhita se desparte de oamenii din sat si merge in marele oras necunoscut. Ea iubeste copiii si ii ajuta si in Venetia. Atunci cand afla cine este binefacatorul ei accepta deoarece ii spune ca nu mai este o sclava, este libera. Aurora este si ea foarte fericita si asista la botezul Bakhitei care va deveni o sfanta. Negresa isi incepe a doua etapa a vietii, plina de peripetii, dar si implinita. Povestea Bakhitei este povestita de Aurora care este acum mare si are trei fetite. Ea isi retraieste copilaria, povestind viata prietenei sale, Bakhita, negresa sfanta cu o inima de aur si o cruce de lemn pe care reuseste sa o duca pana la sfarsitul vietii.
Vizionare placuta!
Bakhita – Sfanta africana (2009) - Filme online subtitrate in romana

Leapsa

Am primit o lepasa si o nominalizare, multumesc, B.D., nu am putut sa te refuz :)

1.La ce vîrstă te-ai îndrăgostit prima oară?

Putin cam tarziu J

2.Care e mîncarea ta preferată?

La desert aleg inghetata

3.De ce ai intrat în lumea blogului?

Pentru a impartasi ganduri si in speranta ca voi fi si de folos altora

4.Care e genul literar preferat?

Genul epic

5.Care e blogul preferat?

Apreciez mai multe bloguri, fiecare are ceva special

6.Care e blogul de unde înveți cele mai utile sfaturi?

In ultima vreme am invatat cate ceva de la Inima de printesa

7.Dacă ai alege să fi scriitor, care scriitor ai fi?

Ligia Seman

Intrebarile mele:

1. Care este  visul/viziunea ta pentru  2013?

2. Ce apreciezi mai mult la un blog?

3. Ce articole ti-ai dori sa citesti cel mai  mult atunci cand intri pe un blog?

4. Ce inseamna rugaciunea pentru tine?

5. Care este cartea pe care o preferi din Biblie? De ce?

6. Cantaretul preferat

7. O persoana la care tii foarte mult

Leapsa merge mai departe, asa cum este regula, la:

Adda
Viorel
Lavi

Prognoza meteo pe 2013

Cerul va fi acoperit de slava lui Dumnezeu, vor cadea ploi de binecuvantari peste tine tot timpul anului, iar vantul va sufla puternic toate ingrijorarile. Pe alocuri se vor semnala descarcari de incercare a credintei, dar Soarele va birui.