Ca sa devii paine…

Am studiat un lucru ce mi s-a parut a fi interesant, o comparatie foarte sugestiva la care bine facem daca luam aminte. Este vorba despre procesul de obtinere al painii si implicatiile lui in viata crestina. La inceput este nevoie doar de o samanta integra, sanatoasa [“Semanatorul a iesit sa semene samanta”, iar “samanta este Cuvantul lui Dumnezeu”(Luca 8.11)]. Apoi, trebuie sa existe un pamant roditor pentru a obtine o recolta bogata [“a crescut si a dat rod insutit”(Luca 8.8); “aceia care, dupa ce au auzit Cuvantul, il tin intr-o inima buna si curata si fac roada in rabdare”(Luca 8.15)]. Dar, abia dupa ce grauntele moare, aduce roada. Omul vechi trebuie sa moara pentru a renaste [“nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu”(1 Petru 1.23). Apoi, “fie ca doarme noaptea, fie ca sta treaz ziua, samanta incolteste si creste fara sa stie el cum”(Marcu 4.27). Si “cresteti in harul si cunostinta Domnului”(2 Petru 3.18)]. Pentru a creste, samanta trebuie sa fie udata ( cu “Apa vietii”, iar “celui ce-i este sete sa vina si sa bea”). Peste ea vin  ploile, apoi vine caldura si soarele care o ajuta sa ajunga la maturitate. Iar cand roada este coapta, se arunca secera, cand “graul si neghina” vor fi smulse si separate. De obicei procesul culegerii roadei doare (“roadele neprihanirii”). Boabele sunt alese, selectate, curatate (“multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti”(Daniel 12.10),”va voi stopi cu apa curata si veti fi curati”(Ezech. 36.25).  Rodul este spalat [“cu trupul spalat de o apa curata”(Evrei 10.22) “prin spalarea nasterii din nou”(Tit 3.5)], iar invelisul exterior este adesea indepartat pentru a obtine o faina de calitate superioara (“dezbracarea de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare”). De observat ca procesul se petrece treptat, nu dintr-o data (lepadarea de sine, de lucrurile firesti treptat, unul cate unul). Boabele urmeaza a fi macinate, faina cernuta, reziduul ramas indepartat (alte lucruri nefolositoere cresterii). Procesul nu s-a terminat inca. Continua cu prepararea aluatului folosind si un agent de crestere (inviorari ale sufletului prin experiente impartasite, minuni traite, pasuni verzi si ape de odihna). Acesta impreuna cu apa vor ajuta la cresterea aluatului (dar, atentie la aluaturile straine, lipsite de “Apa vietii”). Urmeaza un timp de repaus dupa o framantare indelungata, timp in care are loc cresterea (in cunostinta, in credinta, in partasie, de multe ori in absenta multimii sau in pustie). Dupa aceasta perioada se aduce in cuptor unde se va tine pana la coacere, la o temperatura si pe o durata atent urmarite. Coacerea se face la foc potrivit, mai mare sau mai mic, pentru a fi patrunsa la interior, dar nu arsa. (“Daca vei trece prin foc, nu te va arde”). Din cand in cand brutarul mai deschide cuptorul (vreme de racorire) sa vada daca este gata, apoi o incearca si daca nu este bine coapta o mai lasa, eventual mai creste temperatura spre sfarsit (“a pregatit impreuna cu ispita si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda”). In cuptor au stat si cei trei prieteni ai lui Daniel, dar Domnul i-a tinut un timp acolo pentru a fi marturie “si nici macar miros de foc nu se prinsese de ei”(Dan. 3.27). “Cuptorul lamureste aurul”(Prov. 17.3). Si dupa ce este gata, va fi scoasa din cuptor, cand miroase foarte tare…se lasa sa se raceasca putin dupa care este numai buna de consum.
Mirosul painii calde, in sens spiritual vorbind, atrage simtirea, privirea, spre Cel care este Painea vietii ce S-a coborat din cer ca sa dea lumii viata si sa sature orice suflet flamand. Ne hranim cu faramituri, nu putem gusta direct din Paine, ci trebuie mai intai sa o rupem, apoi s-o mancam. Ce face ea? Ne satura, ne da putere si pornim mai departe la drumul ce ne asteapta.
Pentru a creste si a ne maturiza spiritual avem nevoie de “painea care intareste inima”(Psalm 104.15).
Din ea trebuie sa imparti si saracului, si vrajmasului si celui flamand.[“Omul milostiv..da saracului din painea lui”(Prov. 22.9) “imparte painea cu cel flamand”(Isaia 58.7) “daca este flamand vrajmasul tau, da-i paine sa manance”(Prov. 25.21)
Si, pentru ca Domnul a anuntat ca “va voi trimite foame in tara, nu foame de paine, nici sete de apa, ci foame si sete dupa auzirea cuvintelor Domnului”(Amos 8.11), de aceea “arunca-ti painea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi”(Ecles. 11.1).
Atunci cand vei fi plin de Painea vietii, vei putea fi si tu paine pentru altii.
“Gustati si vedeti ce bun este Domnul!”(Ps. 34.8), Painea vietii, caci cine vine la El nu va flamanzi niciodata, si numai astfel vom fi si noi o paine calda pentru cei de langa noi “raspandind prin noi, in orice loc, mireasma cunostintei Lui” (2 Corinteni 2.14).

Ariana - E mult de cand e noapte

Cand voia mea nu-i planul Sau

De multe ori ne facem planuri care fie se naruiesc, fie iau o cu totul alta cale, fie se implinesc daca sunt conforme planului alcatuit de Dumnezeu.
“Ascultati acum, voi care ziceti: Astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie si vom castiga! Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur care se arata putintel si apoi piere. Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: “Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru.”(Iacov 4. 13-15)
“Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi.”(Proverbe 19.21)
“Domnul indreapta pasii omului, dar ce intelege omul din calea Sa?”(Proverbe 20.24)
Nu ne place atunci cand voia noastra nu se implineste. Chiar daca dorim un lucru bun, un lucru spre slava lui Dumnezeu. Trebuie sa fim constienti ca, daca un lucru nu este dupa voia Sa, atunci vom fi impiedicati pe orice cale, prin circumstante, oameni, probleme, etc. Astfel Domnul ne opreste fie sa alegem un anumit lucru, fie sa incepem ceea ce ne-am propus sau sa pornim intr-o calatorie. Nu ne place pentru ca nu stim ce lucrare are El acolo unde noi ar trebui sa lipsim sau de ce lucruri neplacute doreste sa ne scuteasca. Dar, “Dumnezeu tuna cu glasul Lui in chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le intelegem.”(Iov 37.5)
De cate ori nu ne vorbeste El asa de clar :”gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, asa sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre…tot asa si Cuvantul Meu care iese din gura Mea, nu se va intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele”(Isaia 55. 8,9,11)
Deci, ce mai putem zice? Ne putem doar pleca sub aceasta autoritate mai presus de gandurile si simturile noastre, recunoscand: ”Doamne, Tu esti Tatal nostru, noi suntem lutul si Tu olarul, care ne-ai intocmit: suntem cu totii lucrarea mainilor Tale”(Isaia 64.8), iar deciziile pe care le vom lua si planurile pe care le vom face stim ca se vor materializa in masura in care sunt in acord cu voia Ta, scrise mai dinainte in planul Tau cel vesnic. Faca-se doar voia Ta!

Cand voi primi raspuns?

“Doamne, asculta-mi glasul, dimineata! Dimineata eu imi indrept rugaciunea spre Tine, si astept!”(Psalm. 5.3)
Adesea ne aflam in situatii incerte, in care nu stim ce sa mai facem sau chiar nu putem face nimic pe moment. Singura salvare este rugaciunea… Si ne plecam in fata Atotcunoscatorului nostru Tata caruia ii destainuim framantarile noastre, incertitudinile, chinul sufletesc si cerem o rezolvare a acestor probleme prin primirea unui raspuns. Se poate sa primim repede acel DA mult asteptat sau NU. Insa, ce se intampla cand nu primim nici un raspuns, desi suntem incredintati ca, intr-o anumita perioada Dumnezeu ni-l va da?
“Raspunde-mi cand strig, Dumnezeul neprihanirii mele!”(Psalm. 4.1)
“Asculta glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine!”(Psalm. 28.2)
O prima varianta ar fi sa luam noi o decizie daca tot nu primim nici un semn; sau ne intrebam cu durere: poate nu merit sa mi se raspunda, caci ce sunt eu? Un abur…de ce s-ar gandi Domnul la mine? Sau ne suparam pentru ca noi am crezut  ….”Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu?”(Romani 9.20) Si, desi avem fagaduinta ca atunci “cand Ma va chema, ii voi raspunde”(Psalm 91.15) totusi nu stim cum sa actionam pentru ca nu vedem nici o iesire. Iar daca incepem sa planuim cum sa lucram noi, ce sa facem, cum ar fi mai bine..ne lovim din nou de ziduri pentru ca poarta nu este inca gata. Dumnezeu ne vorbeste astfel sa stam pe loc, fara a mai face vreo miscare.
Daca ai primit incredintarea ca Dumnezeu trebuie sa-ti raspunda la lucrul pe care i-l ceri si inca raspunsul nu l-ai primit, atunci, in pofida nerabdarii firii tale pamantesti trebuie sa intelegi ca lucrul acesta inseamna ASTEAPTA! Voia Sa este tocmai a accepta aceasta asteptare…desi acum “Ce fac Eu tu nu pricepi, dar vei pricepe dupa aceea.”(Ioan 13.7) Este greu, dar “bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului”(Plang. Ier. 3.26)
Dar, de ce nu ne da Domnul raspuns? De ce ar vrea El sa ne faca sa asteptam?
Lipsa unui raspuns poate fi o incercare a credintei care lucreaza in noi rabdare. “Dar, rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea”(Iacov 1.3,4) si “daca nadajduim ce nu vedem, asteptam cu rabdare”(Romani 8.25) Sau aceasta situatie poate duce la o stare de cercetare adanca a sufletului, iar lucrurile fara pret incep sa fie aruncate afara, acele impuritati din caracterul nostru sunt indepartate prin instrumentele zdrobirii lui Dumnezeu.
Credinta lucreaza in noi si ne da puterea sa asteptam. Acea incredere neclintita in lucrurile nadajduite care acum nu se vad ne mentine verticalitatea pentru a nu cadea in deznadejde. Si chiar daca acum nu putem intelege de ce nu ne vorbeste, sa fim incredintati ca vremea Sa este cea mai potrivita nevoilor noastre. Abia “dupa aceea” vom recunoaste ca ceea ce avea Domnul in plan pentru noi a fost cu mult mai bun decat ceea ce gandeam noi, iar lucrarea de asteptare a adus in caracterul nostru roade nepretuite ale neprihanirii.
Asadar, chiar daca vremea raspunsului tau nu a sosit inca, lasa-ti grija in mana lui Dumnezeu, nu te mai concentra asupra raspunsului, ci fixeaza-ti privirea asupra caii pe urmele pasilor Domnului Isus; si fii convins ca daca vei merge dupa El si vei cauta Imparatia si neprihanirea Sa, El iti va da si toate celelalte lucruri pe deasupra.

Adi Gliga - Imi voi aduce aminte

Procesul zdrobirii

          “Eu locuiesc in locurile inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.”(Isaia 57.15)
              Te rugai poate ca Dumnezeu sa-si foloseasca instrumentele Sale pentru a te modela, pentru a te face asemenea Chipului Sau prin slefuirea asperitatilor care salasluiesc in caracterul tau. Tu ai uitat acest lucru, insa Dumnezeu nu. Iar ceea ce ti-ai dorit iata ca se desfasoara in viata ta prin procesul zdrobirii.
              Nu intelegi in cuptor multe lucruri, ai tendinta sa cartesti, sa te tangui, dar Cel care a ingaduit sa intri acolo, dupa ce te va lasa putina vreme sa te zbati cautand rezolvarea, iti va da si puterea necesara pentru a indura focul care are rolul de a te purifica, curati si pregati pentru o noua etapa a lucrarii tale pe acest pamant, pentru ca “Nu este nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda”(1Corinteni 10.13) In viata apar lucruri neprevazute si atunci cand te-ai astepta mai putin se ivesc lupte sufletesti in care te framanti zadarnic daca incerci sa le porti singur.  Atat de mult ne dorim ca voia si gandurile noastre sa se implineasca asa cum ne-am propus... Dar, visele au sfarsit, nu dureaza prea mult, iar realitatea ne sta impotriva. Dar, de ce trebuie sa trec prin toate aceste lucruri? Eu acum nu inteleg ce faci Tu,                Doamne, dar nadajduiesc ca voi intelege mai tarziu. Dar, acum imi este greu sa inteleg si poate nici nu trebuie. Dumnezeu imi va da nu ceea ce imi doresc, ci ceea ce stie ca am nevoie. Relatia mea cu El se adanceste si astfel voi invata sa-L iubesc nu pentru ceea ce imi da, ci pentru ceea ce este El.
              Asteptarea inseamna zdrobire. Cand intrebarile mele nu primesc raspuns, ci acelasi nimic care de fapt inseamna “asteapta”, firea mea care vrea cu ardoare sa stie totul mai inainte este zdrobita prin acelasi raspuns: “mai asteapta, vemea ta inca nu a sosit”.
 “Domnul este langa toti cei ce-L cheama, langa cei ce-L cheama cu toata inima.”(Psalm. 145.18)
“Domnul tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile”.(Psalm 147.3)
            De ce? Pentru ca „El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre”(Isaia 53.5) si astfel El poate sa inteleaga si sa mangaie pe oricine trece pe aceasta cale a durerii. Eu, cel putin, am inteles aceste lucruri trecand pe cararea randuita de El.

În aşteptare
                                           
                                             

Azi mă frământ şi-mi este greu

Căci nu găsesc vreo rezolvare;

Călăuzeşte pasul meu

Să ştiu că sunt pe-a Ta cărare.

Dar, nu găsesc nici un răspuns

Şi îndoiala se-nfiripă...

Stau şi mă-ntreb: „Ce ai de spus?

Când voi scăpa de griji şi frică?”

Şi-ncerc din nou ca să găsesc

Un semn, o rază, o lumină...

Totu-n zadar, căci nu primesc

Călăuzirea Ta divină.

Şi iar mă-ntreb: „Sunt părăsit?”

Dar, Tu mi-ai spus că nicidecum

O inimă şi-un duh zdrobit

N-ai să le laşi pe-al vieţii drum.

Căci Tu cunoşti şi gândul meu

Şi de departe îl pătrunzi,

La Tine nu-i nimic prea greu..

Orice suspin Tu îl auzi.

Trimit din nou spre cer un gând,

Ştiu că lumina va apare...

Un susur mă îmbie blând

Cu-o tainică înştiinţare:

                                         Şi-n viaţa ta, curând, curând,

                                      Va fi un Soare, mare Soare.

                                                                                                                          de Symona

Teofil Palincas - Dorinte

Suflet in oglinda

Ti-ai privit vreodata sufletul in oglinda? Ce intrebare, nu? Incearca.. si vei incepe sa te cunosti mai bine. Ce ti-ar placea sa vezi? Ceea ce esti acum? Sau, o faptura noua si minunata? Poate privesti si constati ca ai nevoie de schimbare, probabil ca nu-ti place ceea ce s-a adunat acolo de-a lungul timpului. Trebuie sa incepem prin a ne cunoaste pe noi insine. Poate nu te-ai gandit vreodata ca ai nevoie, pentru ca lucrurile vietii ne surprind si nu mai avem timp sa ne retragem si sa vedem cine suntem, care este scopul nostru aici, raspunsurile la intrebarile existentiale. Suntem nefericiti pentru ca nu ne cunoastem. Nu stim ce avem nevoie pentru a gasi implinirea si pacea sufletului. Pana la urma poti avea totul pe acest pamant, dar daca iti lipseste bucuria sufletului, atunci tot ce ai este nimic. Care este cea mai mare nevoie a ta? Este nevoia de pace, de siguranta, de implinire, de dragoste…asta inseamna ca nevoia ta este nevoia de Dumnezeu. Numai El le poate oferi pe toate vietii tale. Daca ai ajuns la capatul puterilor tale, daca simti ca nu mai poti continua, inseamna ca ai nevoie de un nou inceput. Incepe chiar azi, chiar acum.
Cu totii ne dorim schimbarea, dar schimbarea trebuie sa inceapa cu tine si cu mine. “Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti lumii” spunea M. Gandhi, dar pentru ca nu poti sa o faci singur, te rog sa-I ceri lui Dumnezeu  ajutorul. Daca Il vei chema din tot sufletul,  El va veni.
Va doresc tuturor celor care veti trece cu privirea aceste randuri sa va oglinditi sufletul in prezenta Celui care l-a creat… Sufletul trebuie sa se oglindeasca in Dumnezeu si in Cuvantul Sau. Dar, mai intai trebuie sa-L cunosti pe Dumnezeu.
Dar tu azi, ce vezi cand iti privesti  sufletul?