Și tu pierzi timpul?

Ți s-a întâmplat și ție să vezi cum ziua trece și nu ai făcut nimic pentru sufletul tău? Că nu ai petrecut timp de părtășie cu Domnul în Cuvânt și că viața de rugăciune pare că se stinge? Sau poate cititul Bibliei a devenit un obicei destul de rar? Uneori folosești poate timpul liber în lucruri mărunte. Ziua se termină și rămâi cu regretul că nici astăzi nu ai citit, nici astăzi nu te-ai rugat, nici astăzi nu ai petrecut timp în părtășie cu Domnul. Cauzele pot fi multiple: un serviciu solicitant, o familie numeroasă, diverse sarcini de îndeplinit sau chiar o viață de slujire prea intensă. Și astfel te poți îndepărta ușor de cei ce cheamă Numele Domnului pentru că nu ai timp să investești în acest lucru. Este internetul o problemă? Ce te împiedică?

Poate îți dorești o relație strânsă de părtășie, dar nu mai ai pasiunea, lipsește dorința de a căuta pe Dumnezeu cu toată inima. Se prea poate să îți pară rău că viața ta de închinare nu seamănă deloc cu ceea ce ar trebui să fie. Și ai vrea, dar nu poți…

Trebuie să începi de astăzi. Există o disciplină proprie. Fără disciplină nu vei avea victorie, nu vei avea bucuria ce urmează unei încercări sau necaz. Trebuie să guști că bun este Domnul, nu doar să știi despre El că este bun.

“Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.”

“Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmii 119:10-11)

Fără o căutare sinceră după Dumnezeu, fără disciplină spirituală, nu poți obține biruință. Mereu vor exista dușmani ai timpului, care vor încerca să îți fure  binecuvântarea de a sta în închinare, în prezența lui Dumnezeu. Aceștia vor ataca acele semințe aruncate de Semănător. Astfel semințele fie vor fi călcate în picioare, fie vor fi mâncate de păsările cerului, fie vor răsări și se vor ofili imediat, fie vor fi acoperite de spini. 

Dacă și tu îți dorești o viață cu rod spiritual, o relație vie și autentică, atunci caută pe Domnul, strânge Cuvântul în inimă, perseverează zilnic în părtășia cu El și depărtează-te de orice lucru rău.  Atunci “Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58:11)

Promisiunea pregătirii unui loc veșnic (partea a doua)

 “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:1-6)

Pasajul nu ne prezintă într-un mod clar modul în care Domnul Isus pregătește acel loc veșnic. Dar dacă luăm ca întreg Cuvântul lui Dumnezeu și medităm la implicațiile Întrupării și Jertfei Domnului Isus Hristos, observăm cum ne confirmă că numai prin El este posibilă intrarea în veșnicia prezenței lui Dumnezeu a tuturor credincioșilor de-a lungul veacurilor. 

Una dintre implicațiile Întrupării și Jertfei Domnului Isus este că Domnul Și-a primit și însușit rolul de Mare Preot al credincioșilor înaintea Tatălui ceresc. Mijlocirea ca Mare Preot cuprinde: îndurarea, mila, iertarea, răspunsul la rugăciuni din partea Tatălui pentru ucenicii lui Hristos. Deasemenea înseamnă și primirea închinării Bisericii de către Tatăl prin Hristos și, faptul că Dumnezeu ne vede pe noi, ucenici și copii ai Lui, doar prin și în Hristos. Iar această mijlocire poate fi considerată ca parte din pregătirea locului veșnic în veșnicia prezenței lui Dumnezeu.

Cum putem contribui la pregătirea acelui loc veșnic?

Dacă pentru a intra în posesia locului veșnic este necesară doar credința în jertfa lui Hristos, El fiind singura Cale de intrare, pentru pregătirea locului veșnic putem contribui într-o oarecare măsură. Adică, pentru pregătirea unor lucruri pe care le vom avea acolo putem trimite material din punct de vedere spiritual, care să ajute la primirea unor răsplăți în veșnicie.

“După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.”(1 Corinteni 3:10-15) Deși în capitolul menționat anterior, cel mai probabil apostolul Pavel face referire la cei care vestesc Evanghelia, la lucrarea lor, care poate fi: “aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie”, odată ce un om aude Evanghelia și pune ca temelie a vieții sale credința în Hristos, ascultarea acestui om de Tatăl pe acest pământ poate fi considerată lucrarea  pe care omul credincios o așează pe această temelie.

Potrivit versetelor menționate, apostolul Pavel spune că lucrarea noastră din trăirea pe pământ are consecințe veșnice. Lucrarea noastră poate fi “aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie”, iar acestea să fie considerate materialul trimis pentru a primi o răsplată în locul veșnic pregătit.

Lucrarea noastră din trăirea pe pământ va fi încercată. Se va dovedi dacă este un material de calitate pentru care să primim sau nu o răsplată. Pavel face referire și la faptul că este posibil ca lucrarea celui credincios  (vestitor sau nu al Evangheliei) să nu rămână în picioare. Adică, să ardă la încercarea cu focul, dar cel credincios să fie mântuit și lipsit aproape de orice răsplată.

Cum putem fi siguri că lucrarea noastră este aur, argint, pietre prețioase? 

-Având credință în Dumnezeu și Domnul Isus Hristos. Atunci când credem ceea ce Dumnezeu ne spune în Sfânta Scriptură despre viață, moarte și modul în care să ne trăim viața. Dar și atunci când credem în promisiunile lui Dumnezeu.

-Aducându-ne trupurile ca și o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta fiind o slujbă duhovnicească. (Romani 12:1)

-Ducând o viață plăcută Domnului cu lucrurile pe care le facem și recunoscând suveranitatea și dependența de ajutorul Lui.

-Fiind tari și sporind în lucrul Domnului, știind că osteneala noastră nu este zadarnică. Astfel facem lucrurile pentru Dumnezeu și oameni cu dragoste (1 Corinteni 13), iar dărnicia sau fapta bună sunt făcute fără a atrage laude, ci în ascuns (Matei 6:2-4). Iar Dumnezeu, care vede în ascuns, va răsplăti.

-Având un mod de gândire centrat pe lucrurile de sus. (Coloseni 3:1-2)

Este important să avem echilibrul acela în care să dorim o viață frumoasă și binecuvântată în voia lui Dumnezeu, dar în același timp să fim folositori Împărăției lui Hristos și oamenilor. Astfel să ne gândim că aparținem cerului și cu dor să-L așteptăm pe Mirele nostru Isus Hristos ca să revină.

“Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.”(Filipeni 3:20-21)

Gânduri de final

 Viața este foarte scurtă, atât pentru copil cât și pentru bătrânul de o sută de ani. Fie că vrem sau nu, suntem datori cu o moarte, iar ea este o realitate de care nu ne putem ascunde. Va muri și cel sărac și cel bogat, și cel tânăr și cel bătrân, și cel credincios și cel necredincios, acesta din urmă având parte și de o  a doua moarte, în chinuri, lipsit de Dumnezeu.

Ziua plecării noastre sau ziua venirii Domnului Isus pe norii cerului poate fi o realitate mai aproape de noi decât ne-am putea gândi vreodată.

De peste două mii de ani Biserica se află în așteptarea Mirelui ei. Dar, până atunci, Duhul Sfânt să ne cerceteze și să ne călăuzească să ne punem întrebări. Cum stai cu gândul la pregătirea locului veșnic în prezența lui Dumnezeu? Dar cu păcatul tău? Te vezi în smerenie cu nevoia de a fi iertat prin Jertfa crucii Sale?

“Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.”(Evrei 13:20-21)

Și cred că acel loc veșnic este ceva măreț, maiestuos, minunat, dar chiar și așa, vorbirea noastră este prea săracă ca să redea în totalitate acea splendoare în veșnicia prezenței lui Dumnezeu.  (de Iosif Mihăescu)

Promisiunea pregătirii unui loc veșnic (partea 1)

 

“Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:1-6)

Contextul de dinaintea acestor lucruri menționate în Evanghelia după Ioan este următorul: Domnul Isus spală picioarele ucenicilor Săi și face descoperirea vânzătorului înaintea lor, dar în așa fel încât ucenicii nu au înțeles la ora Cinei despre ce este vorba, ci mai târziu, în grădina Ghetsimani. Iar Iuda se duce să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă pentru prinderea lui Isus. Domnul Isus le spune ucenicilor în pilde despre faptul că se apropie ziua răstignirii Sale. “Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi , cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.”(Ioan 13:33)

„Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni.” „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine. Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Ioan 13:36-38)

Domnul Isus le dă o poruncă nouă ucenicilor: să se iubească unii pe alții așa cum i-a iubit El și-l înștiințează pe Petru că se va lepăda de trei ori de Domnul. 

Deasemenea Domnul Isus își îmbărbătează ucenicii pentru că se apropia ziua răstignirii Sale, pentru că ei nu pricepeau faptul că Domnul Isus va muri, va învia, după care Se va înălța la cer. Pe ucenici îi apucase, cel mai probabil, o mare întristare, iar Domnu Isus se ocupă de starea inimii lor, dându-le câteva promisiuni:

-promisiunea pregătirii unui loc veșnic;

-promisiunea trimiterii Duhului Sfânt în viața lor, care va rămâne cu ei și-i va mângâia în absența Domnului;

-promisiunea păcii Lui, care îi va ajuta să nu se înspăimânte de ceea ce va urma.

Promisiunea pregătirii unui loc veșnic

Ce înseamnă acel loc veșnic? Biblia, prin cuvintele Domnului Isus, vorbește despre acel loc  veșnic, în veșnicia lui Dumnezeu, sub diverse feluri:

-cârmuirea unor cetăți, în pilda polilor  “Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli.’El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.’”(Luca 19:15-19)

-străzi de aur din Ierusalimul ceresc –”Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.“ (Apocalipsa 21:21)

-cununi care nu se vestejesc ca și răsplată – “De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:8)

“Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”(Iacov 1:12)

“Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.”(1Petru 5:4)

-multe lăcașuri.

Biblia nu vorbește concret despre ceea ce înseamnă acel loc sau despre lucrurile în posesia cărora vom intra acolo pentru că nu se poate vorbi în cuvinte omenești despre lucruri existente în veșnicia lui Dumnezeu. Dar ea vorbește concret despre existența fizică a acelui loc în prezența lui Dumnezeu. 

De ce existența acelui loc veșnic în prezența lui Dumnezeu  poate fi și materială? 

Pavel menționează că a fost “răpit în rai”, “în al treilea cer”, și descrie experiența sa în  2 Corinteni 12:2-7. Adică lucruri palpabile ce pot fi văzute și atinse. Cu siguranță că Îl vom lăuda pe Dumnezeu în veșnicie, dar nu doar vom cânta toată veșnicia! Iar Biblia vorbește despre ceruri noi și un pământ nou “Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:13)

Mai este menționat faptul că trupurile credincioșilor vor fi asemenea trupurilor în care ei au trăit pe pământ, dar vor fi niște trupuri slăvite, sănătoase, fără imperfecțiuni.

“Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.”(2 Corinteni 5:1-4)

“Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti.”(1 Corinteni 15:40)

“Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”(1 Corinteni 15:53)

“Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.”(Romani 8:22-23)

Cum anume pregătește Domnul Isus acel loc veșnic pentru ucenicii Săi?

Domnul Isus a trasat o singură Cale pentru ca omul să poată intra în posesia locului veșnic.

El a zis despre Sine: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”(Ioan 14:6)

Multe căi pot părea bune omului, dar fiecare dintre ele vor duce la moarte veșnică, care înseamnă despărțirea de Dumnezeu, în chinuri.

Omul, chiar în sinceritatea inimii lui, poate să își aleagă o cale a închinării într-un mod foarte religios. Poate să își aleagă o cale jertfitoare de sine, să facă bine tuturor, să fie atent cu fiecare, să își facă un renume și un confort mult dorit… Dar, toate aceste căi, chiar bune în aparență, nu ajută la intrarea în posesia locului veșnic. Singura Cale este Isus Hristos. Iar intrarea pe această Cale este Evanghelia, nașterea din nou făcută de Duhul Sfânt, pocăința și credința primite în dar de la Dumnezeu. Iar apoi contează trăirea vieții într-un mod frumos, în ascultare de Tatăl ceresc, folositor Împărăției lui Hristos și oamenilor.

Domnul Isus Și-a dat viața pentru ca omul credincios (ucenicul lui Hristos) să poată intra în acel loc veșnic.

Pentru pregătirea acelui loc veșnic Domnul Isus Hristos a trasat o singură cale, pe Sine, dar totodată Și-a dat și  viața  în același scop.

Astfel că, după acea discuție profundă cu ucenicii, Domnul Isus avea să Își dea viața!

Pregătirea acelui loc veșnic a însemnat durere, batjocură, răstignire pe lemnul crucii, purtând păcatele multora și fiind considerat păcat, deși nu păcătuise deloc.

Dumnezeu, în trecut, a lucrat într-un mod deosebit cu oamenii prin legăminte particulare, care aduceau jertfe de origine animală. Credincioșii din acele vremuri aduceau acele jertfe prin credința, în viitor, la Mielul care avea să vină și să ridice păcatul lumii,  La împlinirea vremurilor, Domnul Isus, Și-a dat viața ca preț de răscumpărare pentru mulți, iar noi, credincioșii de astăzi, privim în trecut prin credință la jertfa Domnului Isus Hristos.

– va urma –

Așteptarea după voia Domnului

Există perioade de așteptare atât de diferite, precum așteptarea mântuirii unui suflet drag, așteptarea unui răspuns de la Dumnezeu în vederea căsătoriei, așteptarea izbăvirii dintr-un necaz sau așteptarea vindecării unei suferințe.

Așteptarea plăcută Domnului nu este însă orice fel de așteptare. Nu este atunci când aștepți într-un mod pasiv, ci atunci când aduci în mod constant cererea ta înaintea Sa, prin rugăciune. Perioadele de așteptare pot fi mai lungi sau mai scurte. Ele pot fi o reală binecuvântare, deși par privite mai degrabă ca un  motiv de neliniște, frustrare, epuizare sau nerăbdare.

Așteptarea înseamnă rugăciune, lacrimi, predarea deplină în voia lui Dumnezeu,  Cel Care cunoaște cel mai bine  evoluția lucrurilor până la final.

Ce poți face în aceste perioade de așteptare? Este nevoie de putere pentru a rezista și aceasta trebuie cerută prin rugăciune. Este necesar să îți întărești credința în ajutorul și călăuzirea lui Dumnezeu și să îți încurajezi inima în El. “Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!”(Psalmii 27:14)

În toată această perioadă este nevoie să îți încredințezi soarta în mâinile Domnului: “Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: “Tu ești Dumnezeul meu! Soarta mea este în mâna Ta.”(Psalmii 31:14-15)

Este, de asemenea, nevoie de răbdare și speranță în lucrul pe care îl aștepți. De ce este nevoie de așteptare, care uneori pare mai degrabă un instrument neplăcut al vietii credinciosului? Tăcerea lui Dumnezeu în astfel de circumstanțe ar putea avea ca și scop următorul fapt: Putem dobândi tot ce ne dorim dacă El ne-ar răspunde repede, dar ca să-I putem cunoaște dragostea, mila, îndurarea în suferință, mângâierea în necaz, atunci ar trebui să așteptăm. Când ne rugăm, în așteptare, primim pace când avem sufletul neliniștit, primim putere când resursele ni se epuizează, primim mângâiere în suferință, iar credința crește și se întărește. Primim sfat și călăuzire, putere și pace, atunci când lăsăm toate în grija Sa. Așadar, chiar dacă răspunsul pare că întârzie, acesta poate fi doar un mod prin care Dumnezeu vrea să ne învețe, să ne vorbească, să-L cunoaștem mai bine. 

Ceea ce face El în timpul în care noi așteptăm este cu mult mai valoros decât lucrul mult așteptat. 

Un copil care primește de la părintele său tot ce îi cere imediat, nu va prețui acele lucruri primite.  Dar, atunci când i se oferă ceva mai târziu, și așteaptă un timp până îl primește, va învăța lecții prețioase precum ascultarea, răbdarea și disciplina.

Uneori nu vom primi răspunsuri în perioadele de așteptare. Dar, chiar și atunci, Domnul este vrednic de încrederea noastră, măcar că nu înțelegem căile Sale. De aceea, să aducem înaintea Sa toate perioadele noastre de așteptare, închinându-le Lui, cu speranță și credință.