Când ți-a fost ultima
dată foame sau sete? Se întâmplă adesea să flămânzim după cele necesare
trupului și nu rezistăm mult până ce nu ne săturăm ființa. Dar când ți-a fost
ultima dată foame și sete, în sufletul tău, după Cuvântul lui Dumnezeu?
De ce nu ne mai este
foame? Pentru că deja sufletul nostru ne este săturat cu lucruri care îl
preocupă constant, cu griji, cu informații de tot soiul, cu lucruri pe care,
nu-i așa, le-am putea ignora sau amâna, dar le tot dăm curs și ne hrănim golul
sufletesc cu ele. Ne informăm tot mai mult, dar cunoaștem tot mai puțin. Ne
hrănim imaginația și sufletul cu atât de multe lucruri lipsite de valoare, în
loc să strângem comori nepieritoare.
Sau poate ai promis că
de mâine te apuci serios să ai grijă de suflet, dar tot amâni și ți se dă de
lucru... Mereu apare ceva urgent și amâni timpul acela prețios. Și doar dacă se
ivește vreo problemă îți mai amintești că trebuie să te oprești din iureșul
acesta.
Cum poți reaprinde
focul dragostei pentru Cuvântul lui Dumnezeu, care satură sufletul? Este ca și
într-o căsnicie. După ce trece pasiunea, rămâne dragostea ca și o alegere
voluntară, conștientă, dar care cere angajament și disciplină.
Așadar, ce-i de făcut?
„Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (Psalmii 34:8)
Guști, mănânci, îți hrănești omul
lăuntric, iar acesta începe să-ți ceară tot mai mult pe măsură ce crește și se
maturizează, nefiindu-i suficient doar hrana ușoară, laptele duhovnicesc, ci
trece la bucate tari. “Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și
miezoase, și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.” (Psalmii 63:5)
Ce se va întâmpla
atunci? Îți va fi dor de cer, de Dumnezeu, de a vorbi cu El, de a te adânci în
rugăciune personală și părtășie cu Acela care ți-a creat sufletul, de a-I
împărtăși ce ai pe inimă, de a-I mulțumi pentru toate, de a-ți lăsa toate
poverile în grija Sa, pentru că El este Stăpânul care coordonează toate
situațiile din viața ta.
Doamne, pune în noi
foame și sete după Tine, după Pâinea vieții, după Domnul Isus Hristos, căci
“Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața.”
(Ioan 6:33), astfel încât să nu treacă ziua fără să ne fi desfătat sufletul în
învățătura Ta cea curată și de folos zidirii noastre duhovnicești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta