vineri, 3 decembrie 2010

Cum reactionezi in fata esecului?

Am pierdut! Nu a fost usor sa pierd. Nu ma asteptam la acest lucru, desi credeam ca orice este posibil. Si totusi, nu-i totul pierdut, se mai poate face ceva. Incerc sa ma reculeg. De ce sa ma tulbure gandul acesta al esecului? Nu, voi merge inainte. Cu siguranta ca nu a trebuit acum, dar mai exista posibilitatea de a repara, de a porni din nou la drum.
Sentimentul infrangerii … nu este usor sa il domin, dar de ce sa privesc mereu in urma la ce s-a intamplat? Data viitoare va fi bine. Nu vreau sa ma las doborata de intristare, voi continua sa sper fara sa ma mai concentrez asupra trecutului. Daca nu ratezi, nu vei invata sa fii mai bun data viitoare si nu vei gusta din plin biruinta.
Ce am invatat? Este foarte important sa invatam ceva din orice esec. Am invatat ca daca as fi primit totul asa cum imi doream eu :
-        as fi crezut ca prin intelepciunea si puterea mea am reusit;
-        nu as mai fi simtit rabdarea si remodelarea caracterului meu;
-        nu as mai fi avut parte de o noua etapa a cresterii in credinta;
-        nu as mai avea abilitatea de a-l mangaia pe acela care va trece printr-o situatie asemanatoare;
-        nu as mai fi cunoscut puterea ridicarii din groapa esecului;
Si nu… as mai fi scris aceste randuri.
Si atunci, ce-mi ramane? Sa-I multumesc Domnului ca asa a gasit El cu cale pentru ca “Este spre binele meu ca m-ai smerit, ca sa invat oranduirile Tale.”(Psalm 119.71)
Ma gandesc la atitudinea lui Iov in fata unor pierderi majore, cum as fi reactionat atunci, daca pentru niste lucruri cu mult mai putin importante m-as supara? Am fi putut noi sa afirmam cu tarie: “Domnul a dat, si Domnul a luat,-binecuvantat fie Numele Domnului”(Iov 1.21)??

3 comentarii:

  1. esecul face parte din viata noastra, de multe ori mi-am imaginat cum ar fi o lume perfecta si mi-am dat seama ca nu ar fi deloc frumoasa acea lume.Fara esecuri, fara suferinte nimic nu ar mai fi la fel, pentru ca toate acestea ne fac a devenim mai tari in credinta si sa ne apropiem mai mult de El.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este, Lavinia. Toate aceste lucruri ne mai "coloreaza" putin universul si ne ajuta de multe ori sa-L cunoastem pe Domnul mai profund.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sentimentul infrangerii este coplesitor. Da, stiu ca asa a trebuit sa fie, ca si "esecul " acesta a fost planificat de El, dar doare - si gandurile alearga haotic. In minte se da o lupta e-ul: "nu ai facut ce trebuia"/duhul Domnului: " lasa totul in mana Mea si vei vedea ca va fi bine". De care sa ascult? Prima voce continua sa ma acuze si daca plec urechea pare sa aiba dreptate, dar nu ma ajuta deloc, ma simt din ce in ce mai rau....asa ca ma aplec cu sfiala si incerc sa vad ce vrea sa-mi spuna cea de-a doua si cum pot sa am din nou pace.... "Cand ganduri negre se framanta cu gramada inlauntrul meu, mangaierile Tale imi invioreaza sufletul". Multumesc pentru articol (chiar daca a fost inspirat de o situatie mai putin placuta).

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta