Dragostea de mamă

 Mai ieri erai doar o copilă care alerga zburdalnic, iar astăzi, iată-te mamă, de parcă timpul ar fi luat-o la goană grăbit. De când ai devenit mamă, nimic nu mai este la fel ca și înainte, iar viața nu mai este doar a ta, ci a voastră, identificându-te cu copiii, familia ta, aproape în orice aspect al vieții. Dar timpul nu are limite, iar odată cu grijile tale pentru copii și dorința de a le oferi tot ce este mai bun, au crescut și s-au făcut mari și ei…

Nimeni nu poate măsura durerea, sacrificiul, puterea unei mame. Astăzi, privește și bucură-te că ești mamă, ești cea care a dat viață și care a ajutat la creșterea acestor vieți. Chiar dacă ai investit și te-ai luptat pentru copiii tăi, nu înseamnă că efortul îți va fi răsplătit întotdeauna. Dar acest lucru nu te face o mamă mai puțin bună. Să fii mamă înseamnă și să porți o grijă în permanență, să te doară fiecare durere a copilului tău și să suferi oridecâteori îl doare și plânge, să te bucuri la progresele sale și să iubești la modul absolut.

A fi mamă te învață și despre cum este Dumnezeu… plin de dragoste, de milă, de grijă pentru tine, copilul Său.

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.”(Isaia 49:15)

Fii binecuvântată, dragă mamă, care citești aceste rânduri!

Pierderea doare

 

Când pleacă cei dragi și apropiați inimii tale, fie într-o călătorie mai îndepărtată sau pentru un timp mai lung, simți parcă o durere, că trebuie să te desparți pentru un timp. Când pornesc într-o călătorie din care știi că nu se vor mai întoarce, atunci durerea e cu atât mai mare. La un moment dat trupul acesta muritor se va duce în pământ, de unde a fost luat, iar sufletul va pleca în veșnicie. Vei plânge, dar nu durerea celui ce a plecat, ci durerea ta, a dorului, a despărțirii. Despărțirea aceasta lasă în suflet o durere ce pare pe moment de nevindecat, un gol și o tristețe ce greu pot fi alungate. Lasă inima să plângă, apoi ridică-te. Va rămâne o amintire, dar tu vei merge mai departe. Moartea ne învață să prețuim pe cei pe care îi avem lângă noi. Ne învață că nimic nu este veșnic aici, iar viața este doar o călătorie pe acest pământ care se poate sfârși mai devreme sau mai târziu. Important este cum am trăit-o și dacă în timpul ei am luat cu noi biletul care ne poate conduce în Patria Cerească. 

“Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea.”(Psalmul 142:3)

După moarte este bucurie pentru sufletul mântuit. De aceea, trăiește încă de pe acum viața în temere de Domnul și învățăturile Sale, pentru ca, la final, să te afli în Casa din cer, alături de toți cei care L-au iubit și I-au slujit Lui.

În așteptare

 “Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!” (Psalmul 37:5)

Aștepți și te gândești la rezultat. Va fi unul bun sau nu? Vine și gândul îngrijorării cu scenariul negativ și te dai bătut în timp ce încerci să te menții la suprafață. Apoi te gândești la șansa de a fi bine, dar ce mică este în comparație cu probabilitatea de a fi rău.

Poate aștepți un rezultat medical, un rezultat al unui examen sau unul care îți poate da o veste care să îți influențeze viitorul în mod semnificativ. Emoțiile cresc pe măsură ce timpul de așteptare se reduce, iar clipa se apropie. Și te rogi. Și aștepți.

“Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.” (Plângeri Ieremia 3:26) Este bine să aștepți cu o atitudine cumpătată, fără să cazi pradă deznădejdii și depresiei, dar nici să ai așteptări nerealiste și care ar putea duce la clătinarea încrederii dacă nu vor fi împlinite. Destul de rar viața se desfășoară așa cum sperăm sau credem noi că se va desfășura.

Mai gândește-te că toate lucrurile, inclusiv cel așteptat de tine, sunt sub control. Tu nu le poți controla, dar Dumnezeu le cunoaște. Dacă te încrezi deplin în Dumnezeu ca și Părinte care îți cunoaște nevoile, atunci lasă ca pacea Sa să îți conducă inima și așteaptă cu încredere.

“Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El!” (Psalmul 37:5)