marți, 17 aprilie 2018

O alegere, o ungere şi o viaţă în ascultare


Când Domnul Dumnezeu hotărăşte un om pentru o anume lucrare spre slava Lui nu va întreba dacă acesta îşi doreşte şi nici nu va da lucrarea în funcţie de pregătirea lui în acel domeniu. Sunt alegeri pe care doar Dumnezeu le poate face în dreptul nostru.
Am privit la Saul şi la David, doi împăraţi care la origine au fost oameni simpli şi care nu s-au gândit probabil că vor ajunge acolo unde Dumnezeu i-a rânduit, să împărăţească peste Israel.
Saul nu era un om însemnat sau dintr-o familie mare, la fel cum şi David era mezinul dintre cei opt fii ai lui Isai. Saul pornit să caute măgăriţele rătăcite ale tatălui său nu s-ar fi gândit să ajungă la proorocul Samuel care avea să-l şi ungă ca împărat. Asemenea David, întors de la turma de oi a tatălui său pe care o păstorea nu s-ar fi gândit că acasă îl aştepta Samuel pregătit să îl ungă ca împărat. Astfel, nici unul dintre ei nu era pregătit pentru o astfel de slujbă, chiar dacă poate aveau câteva abilităţi. Ei nici nu au căutat să fie împăraţi, măcar că fusese unşi. Saul se ascunde între vase atunci când se aruncă sorţul, iar David chiar nu se afla acasă atunci când proorocul îi vizitase fiind considerat fiul cel mic şi mai puţin important.
Alegerea pentru o lucrare a lui Dumnezeu o face Însuşi Dumnezeu. Nu omul este acela care alege, pentru că alegerea lui va trebui suportată prin forţe proprii, în timp ce alegerea Domnului este însoţită de putere, de prezenţa Duhului Său prin care orice obstacol este învins şi orice luptă deja câştigată. Iată cum Saul, imediat ce este uns împărat nu mai este acelaşi om pentru că „Dumnezeu i-a dat o altă inimă” (1 Samuel 11.9) urmând să izbutească în luptele împotriva filistenilor.
David, imedat ce este uns ca împărat  „Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea şi din cele următoare.”(1 Samuel 16.13) Au început şi victoriile în luptele cu filistenii începând cu înfrângerea lui Goliat.
Aşadar, este o alegere prin voia lui Dumnezeu.
Apoi, este o ungere care face diferenţa şi în urma căreia cei aleşi sunt îmbrăcaţi cu putere  şi înţelepciune. Fără această ungere de la Domnul, Saul şi David ar fi fost la fel ca şi ceilalţi oameni, dar ei L-au avut pe Domnul de partea lor.
Ce anume a făcut să rămână prezenţa Duhului lui Dumnezeu în viaţa lor? Ascultarea de Cuvântul Lui. Orice abatere a fost sancţionată drastic. Astfel datorită neascultării Duhul Domnului s-a îndepărtat de  la Saul în ciuda insistenţelor sale ulterioare, a pierdut împărăţia şi chiar un duh rău a fost trimis să-l chinuiască. Şi David păcătuieşte şi nu ascultă întru totul de Cuvântul Domnului, iar greşeala sa l-a costat scump şi a afectat intens viaţa familiei sale până la sfârşitul zilelor lui.
Ce să învăţăm de la Saul şi David?
Nu depinde de tine să alegi anumite direcţii în viaţă. Uneori este nevoie doar să mergi pe drumul tău şi să lucrezi cu credincioşie acolo unde El te-a aşezat, iar oportunităţile se vor ivi de unde nici nu te gândeşti.
Dacă El te-a ales pentru o lucrare, îţi va trimite şi resursele necesare şi te va echipa cu darurile de care ai nevoie.
Mergi pe acest drum în ascultare deplină de El pentru că o  lucrare nu va rezista şi nu va propăşi decât dacă lucrezi în ascultare, luând seama la tot ce este scris.


marți, 3 aprilie 2018

Prin El avem victorie


Când Domnul Dumnezeu face lumină, nimic nu Îi poate întuneca planul. Când El porunceşte, ia fiinţă. Când pune gândul în mintea omului face posibilă şi împlinirea lui. Dacă El vrea, imposibilul devine posibil. Norii negri sunt alungaţi, furtuna se linişteşte, valurile se potolesc, iar soarele răsare la Cuvântul Său. Când El îngăduie, munţii din faţa ta devin mobili mutându-şi locul, iar văile devin şesuri line şi înverzite. Cel slab devine puternic, dar nu prin ceea ce el poate să realizeze.
Astfel, luând ca şi exemplu pe Ghedeon din cartea Judecătorii, se spune că el era cel mai mic din cea mai săracă familie a lui Manase. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a trimis pe îngerul Său în funcţie de rang sau merit, ci la Ghedeon, cel care se şi socotea neînsemnat în vremea şi neamul lui. Ghedeon se uită la ceea ce este el şi ce poate să facă el (“Cu ce să izbăvesc pe Israel?”).  Ce a trebuit el să înveţe? Că Domnul nu l-a ales pentru ceea ce el era în stare să facă ci pentru a-şi duce la îndeplinire scopul. De aceea, din 32.000 oameni înarmaţi au rămas doar 300 în lupta condusă de Ghedeon, cu care avea să-i înfrunte pe cei aproape 135.000 vrăjmaşi şi nici măcar ei nu au fost aceia care au luptat cu îndârjire, ci mai mult au asistat la victorie...
Iată cum din nimic, El face ceva, din lucruri slabe şi fără importanţă scoate luptători destoinici pentru a-şi proclama victoriile.
Dar ... Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1.27-29)
De ce? Pentru ca nu omul sau puterea lui să triumfe, ci a Domnului să fie toată slava.
Astfel, nu forţa sau priceperea ta va aduce rezolvare. Totul vine de la El.Chiar şi credinţa. Nu este a ta.  Este un dar de la El. De fapt, credinţa este har, milă şi îndurare. Te-ai gândit că tot ce te înconjoară, evenimentele sau întâmplările sunt doar har şi adesea chiar te copleşesc...Nu, nu este rodul meritelor tale şi nici a înţelepciunii proprii, doar “Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?“
Retrage-te o clipă din iureşul vieţii, îngenunchează şi spune doar atât: “ Mulţumesc, Doamne!” Mila Ta nu are margini! M-ai ales şi ai făcut atâtea lucruri pentru mine nu pentru că merit, ci pentru că eşi mare şi faci minuni! Numai Tu eşti Dumnezeu!