marți, 25 decembrie 2018

Ce am învățat de Crăciun


La origine evenimentul amintește de Nașterea Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Restul lucrurilor la care suntem martori în timpul acestei perioade nu are legătură cu ce s-a întâmplat atunci, și sunt adăugări ale oamenilor care au profitat de pe urma sărbătorii și i-au  diminuat treptat semnificația.
Iată și câteva lucruri pe care le-am învățat ținând cont de ceea ce s-a întâmplat la acea vreme:
Am învățat că trebuie să iubesc mai mult. Dumnezeu, din dragostea cu care ne-a iubit, a trimis pe singurul Său Fiu să se nască în lume cu un scop precis, ca oricine va crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.  A venit într-un mediu ostil și neprimitor și a făcut binele până la sacrificiul suprem. El este exemplul la care trebuie să iau aminte atunci când trebuie să dovedesc dragostea.
Am învățat că trebuie să dăruiesc. Dumnezeu ne-a dăruit pe Fiul Său, ce avea mai scump, pentru a ne dărui mântuirea, fără de care am fi fost pierduți. Și eu, la rândul meu trebuie să dăruiesc și să mă dăruiesc cu tot ceea ce ține de mine.
Am învățat că trebuie să caut Împărăția Sa și să prețuiesc Cuvântul dat prin Sfintele Scripturi. După ce S-a născut Isus în Betleem, au venit niște magi din Răsărit să-L caute și să se închine Pruncului Celui de curând născut. La fel au venit și niște păstori,care își pășteau turmele prin împrejurime. Atât magii, cât și păstorii  L-au căutat, L-au găsit, s-au bucurat și I s-au închinat.
Am învățat că trebuie să investesc și să mă cheltuiesc pentru ceea ce este de preț.  Magii I-au adus daruri de preț: aur, smirnă și tămâie. Ei au străbătut un drum lung, au investit timp și resurse în călătoria lor până la Betleem.
Am învățat că dacă Îl caut pe Domnul cu toată inima voi primi și călăuzire. Magii au făcut drumul până la locul unde era pruncul, călăuziți de o stea. La plecare au fost îndrumați din nou pe ce drum să se întoarcă, dar printr-un vis.
 Am învățat că trebuie să mă bucur atunci când mi se descoperă Cuvântul. Magii, când au găsit pruncul, nu au mai putut de bucurie”.
Am învățat că Dumnezeu vorbește către oameni din toate mediile sociale, li se descoperă și este lăudat de către ei. Atât magii, care erau considerați învățați ai acelei vremi, oameni cu vază, dar și păstorii, care erau oameni simpli, neînsemnați,  au fost înștiințați de nașterea Domnului la care au mers să I se închine.
Am învățat că viața nu este ușoară, și că întotdeauna întunericul va căuta să înghită lumina, răul să biruie binele și că există o luptă permanentă. Imediat după plecarea magilor, un înger se arată în vis lui Iosif și îl avertizează să fugă împreună cu Pruncul și Maria în Egipt, deoarece Irod căuta să Îl omoare.
Am învățat că nu întotdeauna condițiile bune de care beneficiezi în viață te vor ajuta să ajungi cineva. Domnul Dumnezeu a ales ca Fiul Său să se nască într-un mediu auster, în lipsă, într-un loc nefavorabil. Acest lucru nu a împiedicat lucrarea pentru care a fost trimis în lume. Dimpotrivă, S-a identificat cu toți aceia care nu au avut parte de un destin favorabil.
Am învățat că Domnul Isus Hristos S-a născut, prin voia Tatălui, și ceea ce trebuie să fac în acest timp, este să mă bucur de relația mea cu El.

sâmbătă, 15 decembrie 2018

O imagine de sine sănătoasă

Nu ai corpul pe care ți l-ai fi dorit. Nici părul nu îți stă așa cum ai vrea. Cu kilogramele ai avut mereu bătăi de cap, și chiar la fața ta ai mereu ceva de adăugat. Ți-ai dat repede seama că nu ești perfect și nu ești perfectă sau după standardele perfecțiunii imaginate de tine.
Te compari cu ceilalți și undeva într-un ungher al sufletului tău se cuibărește ușor șoarecele invidiei care începe să roadă din bucuria și mulțumirea pe care ar fi trebuit să le ai. Alteori se instalează resemnarea când spui că “eu oricum  niciodată nu voi fi ca el/ea”…Ambele atitudini sunt greșite. Trebuie doar să te accepți cum ești și să te mulțumești cu ceea ce ai primit.
David, în Psalmi, spune astfel : “Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.” (Psalmii 139.15)
Așadar, Dumnezeu știe cum ai fost construit, iar viața ta a fost plănuită în fiecare detaliu. Nimeni nu a venit pe lume la întâmplare, chiar dacă uneori se mai zice acest lucru, pentru că planurile oamenilor doar uneori se împlinesc, chiar și în ce privește aducerea unui copil pe lume, dar planul inițiat de Dumnezeu se împlinește întotdeauna.
“Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”(Psalmii 139.16) iar Domnul Isus merge mai departe și spune că și firele din cap, toate vă sunt numărate. Așadar, imperfecțiunile trupului tău, ar putea să Îi fie necunoscute?  Sau acea infirmitate, sau acel complex care îți dă bătăi de cap, crezi că ar putea fi trecut cu vederea de El?
Prea scund sau prea înalt, prea slab sau prea gras, fără farmec , așa cum ești, nu te lăsa definit de părerile oamenilor din jur, nici de standardele frumuseții din societatea de astăzi. Identitatea ta nu se limitează la aspectul fizic, pentru că la un moment dat  trupul se va întoarce în țărână, de unde a fost luat, iar duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
Așa cum ești astăzi, spune: “ Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:  Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalmii 139,13-14)
În ochii Lui ai valoare, chiar dacă aici poți fi uneori disprețuit de unii sau neobservat de alții. Nu căuta să fii acceptat de ceilalți prin felul în care arăți. Imaginea este temporară, dar ce ai dincolo de ea va rămâne. Farmecul unui om îl face bunătatea lui.  Un duh blând și liștit, îngăduința răbdătoare, altruismul, bucuria exprimată și orice altă virtute te înalță chiar și în fața celor mai atrăgătoare persoane. Dacă imaginea fizică nu o poți schimba întotdeauna, calitățile morale pot fi întotdeauna crescute și te vei putea bucura de rezultatele lor.
Cineva a făcut următoarea afirmație care reflectă învățarea unei lecții prețioase : „Am învățat să fiu mulțumit cu pantofii pe care îi am când am văzut pe cineva care nu avea picioare.” Nu îți plac multe la tine, dar dacă nu le-ai mai avea deloc?


miercuri, 5 decembrie 2018

Cum își va ținea tânărul curată cărarea?


Ești creștin și îți dorești să trăiești o viață curată, plăcută înaintea lui Dumnezeu. Dar, de multe ori te confrunți cu o imagine de sine departe de a fi plăcută Domnului datorită greșelilor repetate sau a ispitei înspre păcat, care te distanțează de sfințenia Sa. Păcatul te desparte de prezența plină de pace și bucurie a lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește pacea, dacă sufletul îți este plin de griji, și uneori  nici să te odihnești nu reușești, atunci trebuie să te cercetezi în privința relației cu Dumnezeu. Undeva, firul care te leagă de El s-a rupt. Grăbește-te să vii înaintea Lui, să îți recunoști greșelile și neputințele și să ceri iertarea Sa.
            David scrie în Psalmul 119 pe baza experienței sale în viața de credință. David dă răspuns acelora dintre noi care căutăm să rămânem curați într-o lume murdară, să rămânem nepătați într-o lume plină de compromis și minciună, să rămânem drepți în picioare când curentul lumii bate exact din direcția opusă.
            „Cum își va ținea tânărul curată cărarea?”(Psalmii 119.9) Sunt trei adevăruri care te pot ajuta să rămâi pe calea cea bună, curată și plăcută Domnului:
1. Orientează-te în funcție de adevărul revelat în Sfintele Scripturi. „ Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmii 119.9)
Ca să rămâi curat este nevoie, mai întâi de toate, să rămâi drept. Cum poți rămâne drept când tot felul de vânturi te apleacă dintr-o parte sau alta? Folosind Cuvântul Domnului, al Sfintelor Scripturi care dau învățătură în viața de credință. El este Îndreptarul. El îți dă direcția corectă ori de câte ori oscilezi. El te îndrumă când te-ai pierdut în gândurile tale neînțelepte. El te ridică când prea multe poveri te-au doborât la pământ că ai și uitat cum este să mergi drept. El îți dă călăuzire când nu mai știi pe care drum să pășești din cele care îți stau în față. El îți dă sfat când nu este nimeni care să te învețe și îți îndreaptă pașii atunci când te afli pe o cale greșită.
2. Caută în tot ce faci, să împlinești Cuvântul și stăruiește asupra acestui lucru. „Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.”(Psalmii 119.10)
Un alt lucru demn de luat în considerare atunci când urmărești o viață curată este dorința de a-L găsi pe Domnul prin căutare sinceră, de a-L cunoaște mai mult pe El renunțând chiar la anumite activități. Și mai este și dorința de a persevera în rugăciune după o viață curată, în conformitate cu învățătura Cuvântului.
3. Adună-ți provizii pentru vremuri de nevoie.„Strâng Cuvântul tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.”(Psalmii 119.11)
Un al treilea lucru pe care l-am identificat este asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu în mintea și sufletul tău. Să Îl memorezi, să Îl dorești și să te trezești dimineața cu dorința de a-Lcunoaște mai mult și să adormi cu El în gând...asta înseamnă foame și sete după Cuvânt. Astfel, vasul tău va fi umplut cu El, și te va spăla de păcatul  care te prinde atât de ușor, deoarece vei fi luat în stăpânirea Sa.
“Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule!” (Psalmii 51.10)

vineri, 23 noiembrie 2018

Vis refuzat sau un nou început?

Ce faci atunci când planurile îți cad la pământ, iar așteptările nu primesc răspunsul dorit? Orice vis înfrânt produce mai întâi durere, apoi confuzie, iar în cele din urmă resemnare. Să îți înnoiești speranțele nu este un lucru ușor. Să ai încredere că va fi bine, deși la orizont apare doar un viitor necunoscut și atât de instabil, cere o credință matură și o profunzime a relației cu Dumnezeu.
Când alții te lovesc nu e ușor să te ridici și să pornești din nou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu este ușor să îți reorganizezi viața după ce ai constatat că anumite drumuri s-au închis. Dar, este posibil.
            Într-un moment de deznădejde profundă, Iov a zis : „Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile  acelea făcute cu atâta iubire în inima mea...”(Iov 17.11)
Trebuie să fim conștienți că planurile noastre, indiferent cât de bune ar fi ele sau îndreptate către o țintă  spirituală înaltă, nu pot avea certitudinea împlinirii lor.
            Poate te afli la un nou început, și te întrebi ce va urma din moment ce viitorul pare așa de incert. Poate ai eșuat din nou și nu știi dacă vei face față la o nouă încercare.
Atunci când experimentezi perioade de pustiu, când simți cum seceta caută să îți usuce sufletul însetat de căutări și când parcă cei care ar fi trebuit să îți fie aproape se îndepărtează pe rând sau îți înșeală încrederea pe care ai  avut-o în ei, intervine acel sentiment de neputință care atrage deznădejdea. Nu uita, însă, că în viața ta  poate apărea un drum nou. „Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase.”(Isaia 43.19)
            Uneori vei rămâne surprins când vei vedea cum ușa aceea închisă, refuzul acela sau situația aceea pentru care te-ai zbătut atâta timp erau parte a purtării de grijă a Tatălui Ceresc. Sună ciudat, dar da, planul Său pentru tine poate fi nespus de diferit față de cum gândești la acest moment.
Dacă te afli într-un astfel de moment, este cazul să îți reînnoiești speranțele. Să crezi din nou într-un început diferit, și o lucrare nouă, care te așteaptă să o realizezi.
            Așa că, mergi înainte cu puterea aceasta pe care Domnul Dumnezeu ți-o dă. Câtă vreme încă mai ai resurse, mai ai voință, vei mai avea putere de a continua.  Și, oricât de mic te vezi în ochii tăi, cu atât mai mare Îl vei vedea pe Dumnezeu lucrând în viața ta. El este cu omul zdrobit, cu cel care se vede mic  în ochii lui și înalță pe cel smerit.
            Niciodată să nu te oprești din a spera, orișicât de greu ți s-ar părea drumul la un moment dat. Concluzionez cu un adevăr spus de fostul om politic britanic, Winston Churchill: „Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează.”

vineri, 16 noiembrie 2018

Ca o frunză în zi de toamnă


E toamnă. E târziu. Iar frunze cad în zbor
Și-mi amintesc aievea cât sunt de trecător.
Se-aștern covor peste covor în urma mea
Și simt un iz de ceai ce-nvăluie pădurea.

Cad frunze. Cad și doruri. Și amintiri rebele
Care se duc, alergă  prin nori și printre stele.
Se duc clipele noastre de bucurii și de dureri
Când rugăciunea ni se-nalță spre Acela ce trimite mângâieri.

E toamna bucuriei când văd cum rod bogat
Se strânge  în sufletele însetate de Dumnezeul Prea Înalt.
E și toamna tristeții, când cei dragi mă părăsesc
Și rând pe rând se-ndepărtează, și simt cât de mult îmi lipsesc.

Iar când, din mersul pe cărare m-am oprit tăcut,
Din zborul ei am încercat să prind o frunză, care la pământ
Se cobora firavă și mi-a căzut în pumn,
Dar n-am putut s-o las, ci am păstrat-o  într-un vechi album.

Și eu, și tu, suntem ca frunza care se leagănă în vânt,
De multe ori așa aproape ca să cădem jos la pământ.
Dar Dumnezeu, în Mâna Sa ne prinde și dă vieții un rost
Purtându-ne cu drag și milă, ne duce blând la adăpost.


vineri, 9 noiembrie 2018

Credința care mută munții sau îi ocolește


Ai întâlnit expresia biblică „să ai o credință cât un bob de muștar, și vei reuși să muți chiar și munții” și te întrebi dacă poate fi reală și în situația ta? Uneori poți să înaintezi doar prin credință, dar de la a spune până la a trăi este o diferență. Uneori îți vezi neputința și te întrebi cât va mai dura? Ai încercat să  schimbi lucrurile, să te schimbi chiar și pe tine, și cu greu mai poți face ceva care să aducă acea schimbare mult dorită. Vezi cât de greu este să înaintezi pe drumul ce urmează și continui să îți spui că nu vei face față, că este prea greu și că probabil vei eșua. De aceea, parcă nici nu ai mai încerca. Și totuși, undeva în inima ta, știi că se poate, că se merită să continui, și că vei reuși. Știi prea bine și ai tot auzit că Dumnezeu este cu acela care Îi cere ajutorul, dar deja ai făcut-o și parcă nimic nu s-a schimbat.
Dar, poate că undeva ai greșit…. Poate nu ai crezut cu adevărat că El va face pentru tine acel lucru și nu ai mers până la capăt pe drumul credinței. Te-ai tot uitat în jos, înspre tine și la ceea ce nu poți realiza, și ai pierdut ținta. Te uitai și la Dumnezeu, dar și la tine. Da, trebuia să privești doar înspre El și ce poate face El prin tine. Ai încredere că El poate să te schimbe și pe tine, dar și situația în care te afli. Dacă vrei să pornești pe un drum nou și ai temeri, atunci  credința îți este slabă. Este adevărat ce ai constatat, nu te vei descurca de unul singur în ce urmează să faci, dar la fel de adevărat este faptul că, dacă cauți Împărăția Sa, vei primi și celelalte lucruri pe deasupra. Ai nevoie de înțelepciune, iar Domnul a promis-o celor ce o doresc și cred că le va fi dată. „Dacă vreunuia din voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar, s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.”(Iacov 1.5-6)
Mi s-a întâmplat să cred că Dumnezeu va muta munții pentru mine, pentru cauza mea, și lucrurile chiar așa păreau până la un moment dat, când acei munți devenise de netrecut în fața mea. Abia atunci am realizat că trebuia să-i ocolesc și să mă retrag, trecând pe lângă ei. Nu am înțeles de ce, dar ce putem înțelege atunci când ne aflăm în fața Mării Roșii, iar în spate dușmanul se apropie în pași grăbiți? Am înțeles însă, ceva mai târziu, că ocolirea muntelui nu era doar un răspuns negativ, un vis neîmplinit, așa cum îl consideram pe atunci, ci chiar o purtare de grijă a lui Dumnezeu. Și m-a ferit de un drum periculos și care mi-ar fi dăunat mai târziu. Dar, nu după multă vreme mi-a pregătit un alt drum, o provocare și mai mare, un munte chiar mai înalt decât mă așteptam și pe care nădăjduiesc să îl trec împreună cu El.
Este mare bucurie când vezi munții de probleme că se dau din calea ta, dar nu la fel este atunci când ei rămân neclintiți și trebuie să renunți la planul tău pentru planul Lui, necunoscut și nou pentru tine. Dacă ai pornit pe un drum, când știi că mergi cu Dumnezeu, mergi până la capăt. Nu-ți fie teamă decât de a nu-I greși Lui. În rest, crede că El va purta de grijă. Și încrede-te că poate muta muntele din fața ta, și chiar dacă nu o va face, va croi un nou drum. Nimic nu trebuie să îți limiteze credința. Doar așa vei vedea obstacolele ca și oportunități de a învăța și a crește. Crede și mergi înainte!

duminică, 28 octombrie 2018

Dezamăgirea


O amintire dureroasă, care îți lasă un gust amar… Ești dezamăgit, dar nu ar fi o problemă, dacă cei care te dezamăgesc ar fi niște străini. Însă durerea este atunci când ei sunt chiar oamenii în care aveai încredere, în care sperai să te poți bizui și pe care îi iubeai. Au fost vorbe și fapte la care nu te-ai fi așteptat. Poate spui că ai fost naiv să crezi în ei, și că ar fi trebuit să fii mai vigilent, dar nu, nu asta este problema. Ca să ai încredere în oameni este nevoie și de o anumită doză de vulnerabilitate. Mai trebuie și să riști, nu doar să te protejezi excesiv dinaintea oricărei săgeți.
A fost odată un Păstor blând, care a făcut tot ce trebuia pentru oile Sale, și totuși ele au ales să Îl răstignească. El a făcut tot ce se putea pentru binele lor, iar ele I-au întors rău pentru bine….Să iubești chiar și omul care îți înfige cuțitul pe la spate, care te înjunghie cu vicleșug. Acum înțelegi ce dragoste trebuie să ai? Dincolo de cuvinte, dincolo de fapte. Să suferi în tăcere și să aștepți. Durerea pricinuită de un frate este mai mare decât aceea provocată de un vrăjmaș.
Dezamăgirea provoacă răni. Dar există și un balsam care vindecă. În primul rând iartă, dar nu la nivelul vorbelor, ci al minții și al inimii. Nu rămâne cu remușcări față de aceia care te-au dezamăgit. Poate au făcut-o cu intenție sau poate din neștiință. Chiar dacă au făcut-o intenționat, tot trebuie să îi ierți, ca să rămâi liber. „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați?”( Matei 5:46).
Poartă-te înțelept. Un om care ți-a greșit este posibil să o mai facă. Fii prudent și acordă-i credibilitate limitată. Nu-l privi ca pe un dușman, ci mustră-l ca pe un frate. Spune-i adevărul în dragoste, cel puțin să știe realitatea. Poate cuvintele tale nu vor avea ecou pe moment în sufletul lui, dar mai târziu poate vor avea. Dacă nu este posibil și nu vrea să își revizuiască atitudinea, atunci roagă-te pentru îndreptarea lui. „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului, și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia” (2 Timotei 2:24-26).
Uneori nu ai ce să mai faci și este posibil ca acesta să continue să persiste în greșeala lui și să nu poată fi oprit de nimeni. Ai crezut că și el poate face pentru tine ceea ce tu ai face pentru el. De aceea te mai încearcă uneori acea frustrare, acel gând de judecată și tristețe. Ți-ai deschis ochii și ai văzut realitatea, dar nu îți închide inima.
Nu descuraja. Nu te victimiza și nu-ți pierde încrederea în cei din jur. Și tu ai dezamăgit la rândul tău pe alții, și ai fost dezamăgit chiar de tine însuți în anumite împrejurări, așa că învață o lecție prețioasă. Poate a iertării, a dragostei față de cel care îți răspunde cu rău, poate a răbdării sau a zdrobirii. Dacă iei bine seama, poți deveni mai înțelept, mai echilibrat și poți dobândi chiar și o viziune mai clară asupra vieții.
Încă te doare, dar va trece pentru că este doar pentru o vreme. Ia-ți aproape promisiunile lui Dumnezeu, și lasă orice gând tulburător să te părăsească. Știi prea bine că doar El nu te va dezamăgi niciodată. Și mai știi care este partea bună a dezamăgirilor? Te aduce mai aproape de El, să-L cauți mai mult, să Îi simți mai mult apropierea.
Pacea este doar în Domnul Isus Hristos, Păstorul cel blând, dar în lume vei avea necazuri. “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).
„Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba” (Isaia 51:12).
Și dacă Dumnezeu poate transforma noaptea în zi, El poate transforma chiar și o dezamăgire într-o binecuvântare.

miercuri, 24 octombrie 2018

Te iubesc sau te iubesc pentru că…


De ce iubești această persoană?…Pentru că este frumoasă, deşteaptă, bogată sau pricepută la toate? Într-adevăr, calităţile ne fac să iubim mai uşor şi din fire suntem tentaţi să îi iubim mai mult pe cei care le posedă. Aceasta este dragostea condiţionată. Aş vrea să vorbesc puţin despre dragostea care nu spune „te iubesc” datorită vreunei calităţi în mod special, ci datorită unei alegeri care poate părea ilogică în ochii multora. Dragostea necondiţionată este revelată la modul absolut prin iubirea divină şi pornind de la exemplul ei putem învăţa. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Măcar că nu a găsit nimic vrednic de iubit în noi, măcar că eram păcătoşi, El a ales de bunăvoie să Îşi reverse dragostea peste noi.
Învaţă să iubeşti necondiţionat. Din fire îţi este uşor să iubeşti pe cei care te iubesc sau care răspund afirmativ dorinţelor tale. La Dumnezeu dragostea este mai presus de merite, şi El cere să oferi  iubirea fără gândul că vei primi ceva în schimb. Dragostea Lui este jertfitoare: nu poţi să iubeşti dacă nu dăruieşti. Renunţi la tine şi la anumite dorinţe pentru ca celuilalt să-i fie bine, pentru că fericirea ta înseamnă  să îl faci fericit şi pe celălalt. În ce priveşte dragostea relaţională , dacă ai ales să iubeşti pe cineva, nu încerca să pui condiţii sau să schimbi persoana, afară dacă şi ea se bucură de acea schimbare şi îşi doreşte acest lucru. Iubirea adevărată nu este un sentiment, nu sunt vorbele dulci, nu este o emoţie, ci o dăruire fără rezerve. Nu este de vânzare. Nu o poţi cumpăra. Toată bogăţia şi înţelepciunea nu o pot răscumpăra. Iubirea aceea ilogică uneori, când te întrebi de ce iubeşti şi nu ai un răspuns pentru că pur şi simplu o faci, aceea este, de fapt, adevărata faţă a dragostei. Şi, dacă ai decis să îl/o iubeşti aşa cum este, vei rămâne surprins când şi el/ea se va schimba datorită dragostei tale necondiţionate.
Alege să renunţi la “te iubesc pentru că” în favoarea lui „te iubesc”…pe care nu va trebui să îl spui prin cuvinte, ci să îl/o faci să simtă acest lucru, prin fapte.

Un citat al lui Liviu Rebreanu redă și mai bine ce înseamnă, de fapt, acest fel de dragoste: „Iubirea nu e un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.”

luni, 22 octombrie 2018

Cum să birui ispita?


Încerci. Îți dai silința să nu mai faci acel lucru rău, să termini cu acel obicei neplăcut sau acel lucru despre care conștiința îți spune că este greșit. Și te lupți și încerci din răsputeri. Dar cazi din nou și de fiecare dată tot la fel ți se întâmplă. Poate vei spune: „Unde am greșit? De ce alți creștini pot și eu nu pot?”
Este o diferență între a trăi sub lege și a trăi sub har. Semnul că trăiești sub lege este faptul că te lupți de unul singur, depui efort să te îndrepți și nu reușești. Efortul propriu nu îți va aduce decât o biruință temporară. Vei rezista o vreme, după care firea te va ademeni din nou, pentru că este o luptă continuă între fire și duh.
Atunci, cine te poate elibera? Duhul Sfânt are putere să te elibereze de aceste lucruri. Lucrarea pe care o face Domnul Isus Hristos în viața ta va aduce eliberarea mult dorită. Nu înseamnă că nu te vei mai confrunta cu ispitele, dar prin puterea primită vei rezista și nu va mai fi nevoie să depui efort propriu continuu, iar lucrurile care altădată te ispiteau nu vor mai reprezenta o problemă. Atunci, vei ști că te afli sub har. Duhul Sfânt în viața ta este soluția eliberatoare. El dă putere, rezistență, îndrăzneală. Poate că te-ai rugat și nu s-a întâmplat nimic. Continuă și roagă-te, cercetează-ți viața, luptă în ce depinde de tine, stai departe de lucrurile care te ispitesc la rău și umple-te de lucrurile sfinte.
„Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău! Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalm 119:9,11).
„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).
De multe ori ne întrebăm dacă este bine să facem un anumit lucru, dacă este păcat sau nu, măcar că glasul conștiinței ne dictează lucrurile care nu sunt după voia lui Dumnezeu. Le-am face, deși știm că sunt rele, iar dacă cineva ne-ar spune că nu este nicio problemă, imediat am merge în locuri nepotrivite sau am face lucruri păcătoase.
Cum îți vei da seama că ești eliberat și că nu este un efort propriu? Atunci nu vei mai simți plăcere să faci acele lucruri și te vei îndepărta singur. „Dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). Astfel, nu vei mai simți nevoia să întrebi dacă un lucru este bine sau rău, deoarece nu vei mai găsi aceeași plăcere în acel lucru. „Și, după cum ungerea Lui vă învață despre toate lucrurile și este adevărată și nu este  o minciună, rămâneți în El, după cum v-a învățat ea” (1 Ioan 2:27).
În concluzie, nu efortul tău te va salva. Dorința ta de îndreptare și pocăință, da, trebuie să existe, dar mai presus de acestea cere eliberarea de la Dumnezeu pe care ți-o poate da prin Duhul Sfânt.
Domnul Isus Hristos a trecut prin ispite ca noi și cunoaște cu ce te confrunți. „Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2:18).
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).
„Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:12,13).
Prezența Sa eliberatoare să te însoțească în orice domeniu al vieții tale vei fi ispitit, atacat sau încercat!

duminică, 7 octombrie 2018

Ce drum să alegi când ai de luat o hotărâre?


Cum să aleg? Ce să aleg? Pe cine să aleg? Unde să aleg?
Sunt doar câteva dintre întrebările cu care ne confruntăm periodic și la care tare mult ne-am dori să găsim răspunsul potrivit cât mai curând.
Nu am un răspuns exact la dilema ta, dar ceea ce pot să îți spun este că trebuie să alegi cu grijă, fără să te grăbești, după ce ai analizat și după ce te-ai rugat. Pacea din inima ta poate confirma uneori o alegere bună.
Ce să nu alegi? Nu alege drumul ușor, calea pe care merg cei mai mulți. Alege drumul care, în ciuda obstacolelor întâlnite, duce la sfințirea vieții și la mântuirea sufletului tău. Doar drumul cel mai abrupt duce direct în vârful muntelui. Potecile ocolitoare, deși sunt tentante, nu vor face decât să amâne sosirea ta la timp, la ținta dorită.
Alege școala care îți poate oferi cele mai multe posibilități de afirmare pe viitor, chiar dacă va trebui să te străduiești mai mult. Alege-o la timp și nu amâna!
Alege slujba care te ajută să poți duce un trai decent, fără să implice compromisul.
Alege chemarea pe care, deși nu o înțelegi la început pe deplin, va trebui să mai lucrezi la ea, pentru că doar cu pași mărunți vei reuși să câștigi proba de rezistență, și la finalul alergării să capeți premiul.
Nu alege omnul uitându-te la înfățișarea lui sau la aspectele exterioare, judecând doar după aparențe. Alege omul care te ajută să mergi pe calea credinței și alături de care îți vei putea duce mântuirea până la capăt.
Nu face alegeri bazându-te pe ceea ce vezi. Samuel plecase la casa lui Isai unde avea să ungă pe noul împărat al lui Israel. David era doar un copil, nu era un războinic viteaz, așa cum Samuel s-ar fi gândit că ar trebui să arate un viitor împărat. De multe ori privim doar aparențele care pot fi înșelătoare.
Alege bazându-te pe adevărul din Sfânta Scriptură și pe înțelepciunea pe care ți-o poate da Dumnezeu. Nu te bizui pe propria înțelepciune. Alege cu inima, dar și cu mintea. Alege caracterul. Nu face alegeri pripite.
Alege ceea ce ar alege Dumnezeu pentru tine. Vei spune că nu ai cum să știi și este adevărat. Important este să îți dorești să alegi voia Sa cu privire la alegerea pe care o ai de făcut. Alege înțelept, după ce te-ai sfătuit și te-ai rugat. Deosebește binele de rău.
Alege cumpătat. Poate îți amintești ce alegere a făcut fata babei din binecunoscuta poveste „Fata babei și fata moșului”, atunci când a fost îndemnată să își alegă ca răsplată pentru munca ei o ladă cu care să meargă acasă, și ce alegere a făcut fata moșului când i s-au pus înainte aceleași opțiuni de alegere. Dorința de  a avea mai mult pe căi necinstite nu va aduce decât neplăceri, în timp ce cumpătarea te va feri de multă durere. „Mai bine puțin cu frică de Domnul, decât o mare bogăție cu tulburare!”(Proverbe 15.16)
Alege înțelept și cu teamă de Dumnezeu. Chiar și atunci când încă mai ești nedumerit în privința alegerii tale, teama de Dumnezeu și supunerea față de El te va călăuzi corect. Și, mai mult decât atât, El are putere să îndrepte chiar și alegerile tale greșite atunci când dorința ta este să Îi fii pe plac. Alege cu grijă și fiecare decizie încredințeaz-o lui Dumnezeu!

Lasă indiferența și fă diferența!


Nu pot să stau în nepăsare sau să mă prefac că nu îmi pasă, lăsând deciziile la voia sorții. Este adevărat că sunt lucruri pe care nu le pot schimba oricât aș vrea, dar, în ce privește partea mea, vreau să am conștiința curată și inima împăcată că am ales așa cum și Dumnezeu a hotărât de la început.
Poate că ne gândim de ce lucrurile iau o așa întorsătură, iar libertatea de care am dispus și dispunem în continuare este așa greșit gestionată? Iată ce am găsit pe paginile Bibliei: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină  inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău” (Eclesiastul 8:11). Da, va fi o judecată pentru orice lucru și faptă, dar aceasta nu se întâmplă pe loc. Este unul din motivele pentru care oamenii nu se căiesc de faptele lor rele sau necuviincioase, ba încă se bucură și se mândresc cu ele.
Se zice că mai bine s-ar fi gestionat resursele pentru referendum în alt scop mult mai util, și într-un fel este adevărat. Dar și mai bine era dacă nu se punea problema schimbării vreunui articol de lege cu afectarea familiei ca instituție. S-au trimis mesaje mai mult sau mai puțin înfricoșătoare cu privire la ceea ce ar putea determina un rezultat negativ al referendumului prin însăși neprezentarea la vot. Unii le iau în seamă, dar altora nu le pasă și le ironizează.  O parte din tinerii intelectuali sunt chiar afectați cum că există probleme mult mai grave decât susținerea familiei și adoptă o atitudine ironică sau merg pe ideea de manipulare politică.
Este adevărat că sunt probleme cu mult mai mari în țară și în societate, la fel cum este adevărat că nu ar fi fost nevoie de acest  referendum, dacă lucrurile ar fi rămas neschimbate.  Însă, dacă tot am ajuns să îl trăim, să mergem și să facem o diferență! Indiferența costă. Poate că spui că nu se va întâmpla oricum nimic dacă mergi  la vot sau nu, dar dacă peste câțiva ani lucrurile se vor schimba și vei constata că se datorează și alegerii tale neînțelepte de a te face indiferent?
Lăsând la o parte faptul că se folosesc resurse, că pot fi manipulări politice sau că sunt probleme mai grave în societate, ție ce îți dictează conștiința? Crezi că prin indiferență și neprezentare vei scăpa de urmările pe care le poate aduce în societate aceste schimbări? Indiferența te va costa. Ia atitudine și nu te lăsa influențat de părerile oamenilor.
“Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric” (Isaia 5.20).
Dacă vrei să rămâi în lumină, conștiința te va lumina ce alegere ai de făcut! Eu aleg să mă intereseze ce gândește Dumnezeu, pentru că restul sunt detalii.

luni, 1 octombrie 2018

Fără ea aș fi nimic...

Fără ea aș fi nimic și la nimic n-ar folosi,
Toată lumea de-aș avea, dacă n-aș putea iubi.
Fără ea aș fi doar formă și aș face fapte mari;
Ce folos să știu de toate, dacă dragoste nu am?
Fără ea m-aș amăgi, încercând să am credința
Care mută munți înalți, cochetând cu pocăința.
Fără ea aș fi un rege înălțat, cu slujitori,
N-aș mai coborî smerit, să slujesc ca un păstor.
Fără ea mi-aș pierde viața în plăcerile de-o clipă,
Înșelându-mi neputința cu trăirea în risipă.
Dar, cu dragostea în suflet, voi fi câștigat mereu.
Ea acoperă și crede, speră, suferă din greu
Și rămâne neschimbată. Dragostea …e Dumnezeu.

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Viața în offline


Cum ar fi dacă într-o zi te trezeşti şi ai nevoie să deschizi netul, dar nu merge…nici pe telefon. Te simţi frustrat şi mai aştepţi, apoi te gândeşti…de ce oare? Da, să nu îţi mai poţi contacta toţi acei prieteni mai mult sau mai puţin virtuali pe care îi ai şi să nu mai ştii nimic din ceea ce s-a întâmplat în lumea asta mare. Ce dezastru, nu? Parcă te văd cum pulsul îţi creşte  şi începi să te impacientezi. Şi aşa trece o oră, două, aproape o zi şi…nimic nou. Te simţi ca pe o insulă pustie? Aici este testul. Să vedem dacă eşti dependent. Gustul îl prinzi repede. Să te dezveţi de un obicei este mai greu decât să îl deprinzi.
Ce să fie? Să nu fie plătită factura? Şi fel de fel de gânduri îţi trec prin minte…te gândeşti să îţi suni un prieten ca să te consolezi în vreun fel, dar nici măcar la telefon nu ai semnal…upss… în cele din urmă, te aduni şi îţi spui: “Doamne, ce ar trebui să fac?”, iar Domnul îţi răspunde: „De când am aşteptat să te deconectezi de la toate şi să vorbeşti în sfârșit cu Mine!”
Uneori este nevoie să mai luaţi o pauză, prieteni. Renunțați de bunăvoie și nu așteptați să vă aflați la limită…tu alegi cum vrei să îți petreci timpul și clipele care trec. Se duc așa ușor navigând continuu în acest mediu virtual. Ce spui de o navigare în Sfânta Scriptură? Nu, nu te scuza deschizând din nou aplicația deșteaptă de pe telefon cu Biblia. Și eu o mai folosesc, dar bucuria descoperirii unui Cuvânt din Biblie, răsfoind-o, nu se compară cu acea căutare, în timp ce degetul alunecă pe touchscreen-ul  telefonului.  Întoarce-te la Cartea aceea pe care nu ai mai deschis-o și ale cărei foi subțiri nu le-ai mai subliniat demult. Acum câțiva zeci de ani, mulți și-au dorit-o să o aibă, iar unii, cu prețul vieții, au riscat să o distribuie. Oprește-te un moment, ia o pauză  și deconectează-te de la tot. Viața este prea scurtă să o petreci în acest fel.
Astăzi, aș vrea să trag un semnal de alarmă pentru oricine citește aceste cuvinte. Gândește-te la sufletul tău care are așa mare nevoie să rămână pe offline față de lume și toate mediile de socializare, și pe online în ce privește relația ta cu Dumnezeu!

luni, 10 septembrie 2018

Cum să mă rog?


Una dintre cele mai mari dovezi de dragoste față de o persoană este să-i vorbești lui Dumnezeu despre ea, adică să o porți în rugăciune. „Rugați-vă unii pentru alții” este îndemnul biblic demn de urmat. „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (2 Timotei 2;1).
Rugăciunea nu înseamnă să încerci să îndupleci voia lui Dumnezeu cu privire la un anumit lucru, pentru că El este Suveran și face tot ce vrea. Rugăciunea nu înseamnă nici să stăruiești în dorința ta, care uneori poate fi greșită, iar în caz că nu s-a îndeplinit să te superi și să îți pierzi încrederea. Rugăciunea nu înseamnă nici să ceri ajutor doar în caz de nevoie. Trebuie să te rogi sau să mulțumești și la rău, dar și la bine.
Rugăciunea este o aliniere a voinței noastre la voia lui Dumnezeu. Această voie nu o putem ști sau înțelege pe deplin. Prin rugăciune ajungem să înțelegem ce vrea El de la noi.
Când accept să mă rog pentru cineva, nu-L voi implora pe Dumnezeu să rezolve problema, ci voi spune astfel: ”Doamne, Tu cunoști atât de bine acest caz, și chiar mai mult decât pot eu să-l înțeleg. Eu îți cer rezolvare și biruință. Dar, mai mult decât toate acestea, ajută această persoană să simtă că îi ești aproape. Indiferent care va fi rezultatul sau răspunsul Tău final, să-l poată accepta ca venind din partea Ta. Și, fie bine, fie rău, dă-i puterea să rămână credincioasă pe mai departe!”
În rugăciune recunosc dorința pe care o văd bună și doresc să se împlinească, dar în același timp voi spune: „Dacă voia Ta este contrară dorinței mele, ajută-mă să o accept și să mă pot supune, renunțând la ceea ce vreau eu.”
În Evanghelii avem descrisă rugăciunea Domnului Isus Hristos din grădina Ghetsimani. El nu a ținut la dorința Sa de a evita suferința, deși a adus-o înaintea Tatălui, ci S-a supus acceptând suferința, dacă aceea era singura soluție salvatoare pentru mântuire. „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu…Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Matei 26;39, 42).
Poate te rogi pentru evitarea unei suferințe, dar este posibil ca și acea suferință să fie îngăduită cu un scop, iar din durere Dumnezeu să scoată un om încercat și de folos altora.
Dacă te rogi pentru mântuirea semenilor, nu te opri. Înarmează-te cu răbdare, pentru că pot trece ani și să nu se schimbe nimic. Și când aștepți un răspuns, va trebui să ai răbdare. Acel timp de așteptare  poate fi deosebit de prețios în ce privește însăși transformarea ta.
Mijlocirea te costă. „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2). Uneori vor apăsa pe umerii tăi poverile pentru ceilalți, dar ori de câte ori le vei lăsa la cruce, te vei ușura. Te costă timp și te doare dacă cu adevărat simți cu celălalt, iar durerea lui devine și durerea ta.
Avem un Mijlocitor, iar ceea ce facem prin rugăciune este să Îi urmăm exemplul. “Nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu ”(Romani 8:26, 27). “Hristos a murit! Ba mai mult, a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!” (Romani 8.34).
Slujba de mijlocire nu este alta decât aceea de a-i aduce pe oameni înaintea singurului Mijlocitor care există între oameni și Dumnezeu: Isus Hristos.


joi, 6 septembrie 2018

Nu te mai teme!


Poate că ești cu gândul la un viitor necunoscut și plin de provocări. Poate te sperie faptul că nu știi ce va veni  și dacă vei fi în stare să faci față la ceea ce urmează. Poate sunt examene care te înspăimântă sau oameni dificili cu care va trebui să te întâlnești. Frica ta poate să aibă o motivație reală, precisă, justificată sau pot fi temeri care vin din îngrijorări cu privire la fapte posibile, care de fapt, nu se vor petrece niciodată.
Oricare ar fi teama ta, va trebui să o înfrunți și să nu o lași să te controleze. Să nu o lași să se lipească de sufletul tău, pentru că îi va dăuna. Cele mai multe temeri sunt în expresia lui „dacă se va întâmpla să?”…iar acel lucru nu se întâmplă de cele mai multe ori. Teama aceasta îți fură energia și te epuizează. Din fire ne temem și ușor putem da înapoi de la luptă, când  biruința nu era decât la un pas distanță, pas pe care nu l-am mai făcut din cauza fricii. Teama te poate face să amâni lucruri pe care nu le vei mai putea recupera niciodată.
Teama poporului evreu, condus de Moise, de a pătrunde în țara promisă pentru a lua în stăpânire teritoriul promis l-a costat 40 de ani de pribegie prin pustiu. Ajunși la locul mult dorit, la porțile țării binecuvântate, nu au avut curajul să intre în ea de teama locuitorilor ei, care păreau niște oameni pe care nu i-ar fi putut birui. Aveau tot dreptul să se teamă, doar că era nevoie să apeleze la credință. Ei se vedeau slabi și învinși, dar nici măcar nu începuseră să lupte.
„Pentru ce vă este frică, puțin credincioșilor?”(Matei 8.26). De câte ori nu facem și noi aceeași experiență ca ucenicii… Când se adună furtuna ispitelor, când valurile se prăvălesc peste noi, ne luptăm singuri cu furtuna, uitând că este numai Unul care poate ajuta. „Unde vă este credința?” Trebuie să învățăm să trăim fără sfârșituri sigure și să ne încredem mai mult în Dumnezeu.
Nu te teme! Înfruntă-ți uriașii care determină frica ta prin încrederea cu care și David a pornit în luptă cu un uriaș, în timp ce el era doar un copil. Nu prin forța lui l-a doborât pe Goliat, ci prin încrederea pe care și-a pus-o în Dumnezeu, care îl însoțea.
Domnul Isus a spus: ”În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ceea ce biruiește frica este credința și dragostea. Teama exagerată și persistentă înseamnă îngrijorare și păcat. Antidotul este credința, încrederea în Acela care poate purta grjile și poate înlătura toate temerile.
De ce să nu te temi? Pentru că tu nu vei merge singur în lupta care îți stă în față. Pentru că ai încredere în puterea și înțelepciunea primită de la El. Pentru că nu vei lupta de unul singur și prin ajutorul Său vei reuși. Așa că, oricare ar fi provocarea care îți stă în față, nu te teme!


luni, 27 august 2018

Predarea controlului în viața de familie


Una dintre cele mai dificile etape ale vieții de credință, dar şi de familie, este predarea controlului. Poate că vei spune: „Dar eu sunt stăpân pe mine și mă pot autocontrola!” Atunci înseamnă că încă mai deții controlul, iar supunerea este unul dintre lucrurile pe care nu le-ai permite cu ușurință.
Când eram copil mă uitam la caii de la căruțe și mă întrebam de ce trebuie să fie legați cu acele  curele. Mai târziu aveam să aflu că unele dintre acele curele lungi se numesc hățuri și reprezintă o parte a hamului, cu ajutorul căreia se conduc caii. Dacă acei cai înhămați la căruță ar fi lăsați să înainteze liber fără să primească o direcție prin folosirea hățurilor, căruța pe care o trag în urma lor ar lua-o într-o parte sau în alta până ce ar ceda. Dacă sunt înhămați doi cai, atunci este nevoie de o cârmuire și mai atentă. De ce? Pentru că adesea unul o va apuca la stânga, iar altul la dreapta în funcție de cât de bun li se va părea drumul. Dacă nu ar fi căruțașul să îi direcționeze, căruța s-ar rupe deoarece fiecare s-ar îndepărta unul de celălalt. Cu cât sunt mai mulți cai înhămați la căruță, cu atât mai grea este mânarea lor cu hățuri. Arta conducerii înseamnă mânarea corectă a hățurilor.
La fel se întâmplă și în viața de familie. Dacă soțul și soția au vederi diferite asupra drumului în viață, o vor apuca fiecare pe o altă cale, iar căminul lor va ajunge în scurt timp un dezastru. Dacă se supun însă Căruțașului ceresc, chiar dacă vor avea opinii diferite sau puncte de înțelegere diferite, vor ajunge la o unitate dincolo de care vor continua să meargă alături, foarte aproape unul de celălalt sub călăuzirea atentă a Aceluia care îi veghează din urmă și le trasează direcția. Iar ei, de bunăvoie, învaţă să se supună mâinii care îi conduce. Căminul lor îi va urma asemenea căruței, iar drumul lor va fi drept.
Când Dumnezeu pune doi oameni să meargă în aceeași direcție, iar ei se supun Lui și Îl ascultă, se vor bucura de armonie. Atunci când vor încerca să privească la stânga sau la dreapta și să se abată de la direcţia prestabilită, își vor aminti de jugul care îi ține împreună și vor accepta renunţarea la propriile dorinţe egoiste care nu fac altceva decât să îi îndepărteze.
Predarea controlului presupune ascultarea și subordonarea față de cineva. Ascultă de Dumnezeu și supune-te Lui de bunăvoie! Acest lucru va aduce liniște și pace în căminul tău și te vei bucura de armonie. Nu lăsa orgoliul să îți distrugă relațiile! Îndemnul pe care  îl   adresează Sfânta Scriptură este și acesta: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21).
Așadar, încetează să mai fii propriul tău stăpân! Supune-te lui Dumnezeu, dar și acelora pe care El i-a așezat în viața ta, ca să te poți bucura de o călătorie frumoasă împreună cu ei!


joi, 23 august 2018

              De acum înainte, unele dintre articolele pe care le voi posta pe acest blog se vor regăsi și pe site-ul creștin Total schimbat.ro căruia m-am alăturat și pe care vi-l recomand cu bucurie.

Să fii o pâine caldă!

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”(Psalmii 34.8) El este Pâinea vieţii şi a sufletului tău. El este şi Cuvântul care aduce viaţă în tine. De aceea, când mănânci această Pâine, devii dependent de ea şi nu te mai saturi căutând-o. Hrăneşte-te cu aceste Cuvinte minunate şi aducătoare de viaţă din Sfânta Scriptură! Ele îl transformă pe acela care le adună şi le foloseşte ori de câte ori este nevoie. Încă se mai găseşte Pâine pretutindeni, iar pământul este plin de cunoştinţa Domnului din zi în zi. Biblia este încă în curs de traducere în sute de ţări, misionarii au împânzit colţuri ale lumii în care Evanghelia nu fusese vestită. Încă este belşug de Pâine.
Tu ce faci? Mănâncă şi fă-ţi provizii. Va veni şi vremea în care vei dori să o citeşti şi să o auzi, dar nu va mai fi timp. Veghează azi şi nu uita să fii şi tu, la rândul tău, o pâine caldă pentru toţi cei din jur!
Cât te costă să devii o pâine? Am să îţi spun eu. Nu este chiar aşa uşor. Iată cum totul porneşte de la un bob de grâu copt, zdrobit şi apoi cernut. Urmează frământarea, după care este lăsat la dospit şi apoi introdus în  cuptor, la flacără. Şi acestea sunt doar câteva etape. În mod asemănător, ca să devii o pâine trebuie să ajungi la o maturitate a credinţei tale, precum bobul este copt. Mai apoi urmează zdrobirea, una dintre cele mai dureroase etape, iar Dumnezeu foloseşte diferite instrumente pentru a-ţi zdrobi mândria, ambiţiile şi pentru a-ţi recunoaşte  greşelile. Te va cerne pentru a separa lucrurile nefolositoare din viaţa ta şi pentru a te face conştient de ce este rău şi de ce este bine.  Apoi te va frământa prin împrejurările vieţii şi vei creşte în cunoştinţă, în maturitate spirituală şi  încrederea ta în El va fi din ce în ce mai adânc înrădăcinată. Dar, atunci când vei fi crescut în ceea ce înseamnă credinţa, va aduce încercarea de foc.  Vei trece prin proba cuptorului care va dovedi dacă ai devenit sau nu o făptură nouă. Ce crezi, aşa-i că nu este uşor să devii o pâine? Cu toate acestea, crede-mă că merită să rezişti tuturor acestor greutăţi pentru a deveni ceea ce Dumnezeu vrea pentru cei din jurul tău.
Dar degeaba eşti pâine, dacă nu te frângi mai apoi pentru a-i sătura pe cei înfometaţi. Fii bun, lasă-te prelucrat în această şcoală a transformării în care Dumnezeu te formează, pentru ca mai apoi să te folosească spre binele multora! Sunt atâţia care au nevoie de tine ca pâine, au nevoie de un cuvânt, de o mângâiere sau o încurajare, de un ajutor pe care nimeni nu s-a oprit să îl ofere. Degeaba ai devenit şi pâine dacă te-ai răcit şi învechit. Trebuie să fii mereu proaspăt, să aduci mereu cuvintele potrivite la timp, iar ajutorul tău să vină exact când este nevoie.
De aceea, roagă-te să fii mereu nu o pâine oarecare, ci una caldă!





miercuri, 25 iulie 2018

Toate la timpul lor


Îţi doreşti cu ardoare acel lucru şi tot aştepţi împlinirea lui. Te frămânţi adesea crezând că va fi posibil, dar la un moment dat constaţi că este chiar imposibil în ciuda eforturilor tale repetate, că a trecut timpul la care mai puteai spera. Te resemnezi şi cu durere accepţi moartea visului tău. Dintr-o dată însă se întâmplă ceva. Te uiţi şi vezi cum lucrurile se pun în mişcare după ce speranţele se stinseseră şi reapare siguranţa acea că se va împlini, dar nu cum  şi când te gândeai tu, ci la vremea pregătită de Dumnezeu, nu în felul cum ţi-ai imaginat, ci într-un mod şi loc neaşteptat. Ceea ce am scris nu este doar un scenariu, ci o realitate experimentată şi trăită de atâtea ori.
Există trei întrebări majore pe care le punem adesea în rugăciune . Uneori primim pe loc răspunsul care nu este aşa departe, alteori necesită  un timp de aşteptare îndelungă. Iar aceste trei întrebări sunt: CUM ? CÂND? şi UNDE?
Dacă te întrebi CÂND se va face acest lucru? iată că timpul la care Dumnezeu intervine este diferit de timpul gândit de tine. Uneori este necesar să înţelegi că îngrijorările tale cu privire la realizarea unui lucru nu valorează nimic şi că împlinirea unui vis nu ţine doar de efortul tău. Timpul Său este cel mai potrivit, pentru că nu este nici mai devreme, nici mai târziu. Aşa cum nu avem nici o putere asupra timpului la fel nu putem muta nici o secunda înapoi sau înainte, dar mai cu seamă lucruri mai mari decât acestea?
Dacă de întrebi CUM  se va face acest lucru?...înţelege că modul cum se vor împlini lucrurile te va lua prin surprindere adeseori. Modul lui Dumnezeu de a lucra, de a face lucrurile posibile, de a muta şi munţii din loc şi a netezi piscurile înalte îţi poate  arăta „cât de nepătruse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui”.
Dacă te întrebi UNDE? ei bine, la El locul a fost deja pregătit şi doar ce vei păşi acolo unde te va conduce, dacă te laşi călăuzit de mâna Sa renunţând de cele mai multe ori la planul tău.
Doar crede că este o vreme şi pentru tine, este un loc deja pregătit într-un mod nebănuit şi care adesea te va copleşi. Îndrăzneşte să speri, să visezi şi acţionează după cum El te va îndemna!
Multe şi minunate sunt lucrurile pe care Domnul Dumnezeu le-a pregătit pentru aceia care Îl iubesc deoarece sunt iubiţi de El.
„Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalm 139.14)