miercuri, 19 iulie 2017

Când Domnul parcă zăboveşte

Când Domnul parcă zăboveşte
Să-ţi dea răspuns la ruga ta,
Când aşteptarea se lungeşte,
Tu cu credinţă stăruieşte
Şi biruinţă vei avea.
Tot ce îi ceri, deja El ştie
Dar te încearcă câteodat’;
Să ai nădejde că şi ţie
Îţi va-mplini cu bucurie
Tot ce-ai dorit şi L-ai rugat.
Poate că plângi, poate te doare,
Poate ţi-e greu să tot aştepţi,
Dar te îndem: mai ai răbdare,
Isus ţi-aduce rezolvare
Când glasul către El ţi-îndrepţi.
El nu te lasă, e cu tine,
Dar poate-i altul planul Său;
Încrede-te deplin în Sine
Şi-opreşte-ţi lungile suspine
Căci El e ajutorul tău!
O, de-ai cunoaşte fericirea
Ce-n taină El ţi-a pregătit,
I-ai da întruna mulţumirea,
Recunoştinţa şi iubirea
De bunătatea-I copleşit.
Continuă cu stăruinţă,
Neobosit şi răbdător
Să-L chemi în rugă cu credinţă
Şi-n tot ce ai tu trebuinţă
Vei fi cu El biruitor!
Amin.
                                       (autor Paula Diţă)

sâmbătă, 8 iulie 2017

Şi la bine, şi la rău...

Iov a reacţionat. Nu se spune cât a plâns, despre durerea sfâşietoare pe care a avut-o în inimă la primirea acelor veşti, ci doar concluzia la care a ajuns. Am spune că era un om puternic, dar nu tăria de caracter dă răspunsul la reacţia noastră în faţa problemelor, ci modul de trăire cu Dumnezeu. Iov era omul care se temea de Dumnezeu şi trăia curat. Şi este adevărat că toate îi mergeau bine. El însă şi la bine umbla cu Dumnezeu. Reacţia lui „Domnul a dat, Domnul a luat; fie Numele Domnului binecuvântat”  a fost influenţată şi de relaţia sa cu Dumnezeu pe care a construit-o în timp. Astfel dă acest răspuns care denotă şi o maturitate şi înţelegere a realităţii controlului deplin pe care Dumnezeu îl avea în viaţa lui.
Vorbit de bine în cer, dar sub apăsare pe pământ..pentru el se dădea o luptă.
Cum reacţionezi atunci când drepturile îţi sunt atinse? Poţi binecuvânta Numele Lui? Sunt poate lucruri şi oameni ce i-ai pierdut, dar Iov a pierdut nu doar tot ce avea, fiind şi un om cu multe posesiuni, ci şi tot ce agonisise, toţi copiii lui, dar şi sănătatea sa era în ruină, măcar că nu făcuse ceva rău. Avea dreptul să întrebe „de ce”?
Ne supărăm la pierderi minore, la atingeri ale reputaţiei noastre şi a mândriei, dar adevărata încredere şi relaţie cu Dumnezeu este aceea când poţi să laşi, să renunţi, să te eliberezi sufleteşte de ceea ce ai şi să poţi să spui chiar dacă nu se va întâmpla precum vreau sau cred eu că este bine, dă-mi puterea să  accept orice Tu găseşti potrivit pentru binele meu veşnic”.  Iov a înţeles că nu este o întâmplare, ci totul este îngăduit de Dumnezeu.  Totuşi prima sa reacţie nu a fost de răzvrătire, ci „aruncându-se la pământ, s-a închinat.Da, este uşor să acceptăm aceste adevăruri atunci când în viaţa noastră nu se întâmplă nimic dureros. Iov este un exemplu pentru noi astfel că, în orice împrejurare oricât de grea ar fi, opreşte-te şi te analizează...iar dacă nu vei înţelege, pleacă-ţi fiinţa şi închină-te Lui şi în orice vreme să Îl binecuvântezi, aducând suspinul, remuşcarea sau frustrarea înaintea Sa.
Iov nu L-a onorat pe Dumnezeu doar pentru binele primit, nu pentru ceea ce i se oferea, ci pentru ceea ce El era pentru Iov.  La fel şi noi să fim mulţumitori pentru toate, pentru că relaţia noastră cu El nu se datorează lucrurilor pe care le-am primit sau le vom primi aici, ci datorită faptului că El este Dumnezeul, Stăpânul, Mântuitorul, bucuria şi nădejdea inimilor noastre.